ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 654 din 28 februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul M.E.F.,

a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de

pensie de serviciu conform O.U.G. nr. 36/2003 aprobată și modificată prin Legea

nr. 595/2003 și a obligat pârâtul să emită reclamantului adeverința tip

necesară stabilirii pensiei de serviciu.

În motivarea sentinței se

reține că adeverința atestă împrejurarea că reclamantul a fost salariat la SC I. SA în perioada 1 aprilie 1969 - 1 martie 1991, iar în perioada 15 februarie 1971 – 12 octombrie 1979 a fost trimis în misiune permanentă ca reprezentant

comercial la A.E.R. la Köln. Astfel, acesta a desfășurat activitate

profesională în comerțul exterior și îndeplinește condițiile pentru a beneficia

de pensie de serviciu, deoarece vechimea totală în comerțul exterior este de 27

de ani și 5 luni, din 1963 până în 1991, iar misiunea permanentă în străinătate

este de 8 ani și 8 luni, în calitate de delegat permanent la A.E.R. la Köln.

În drept au fost invocate

dispozițiile O.U.G. nr. 36/2003, precum și prevederile Convenției de la Viena cu privire la relațiile consulare din anul 1963 (ratificată prin Decretul nr. 481/1971)

și ale art. 53 din Legea nr. 1/1971 referitoare la atribuțiile principale ale

reprezentanților în străinătate ale instituțiilor specializate de comerț

exterior.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâtul M.E.F., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 4, 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs recurentul arată că Instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești, eliminând una din condițiile expres prevăzute de art. 4 alin.

(1) din O.U.G. nr. 36/2003 pentru acordarea pensiei de serviciu, respectiv

condiția gradului diplomatic sau consular; în speță, Instanța de Fond a

recunoscut dreptul reclamantului la pensia de serviciu, chiar dacă acesta nu a

dovedit gradul diplomatic sau consular deținut.

În ceea ce privește temeiul

legal al hotărârii, recurentul arată că art. 1 lit. d) al Convenției de la Viena definește funcționarul consular ca fiind „orice persoană, inclusiv șeful de post

consular, însărcinat în această calitate, cu exercitarea funcțiilor consulare”,

dar în speță intimatul - reclamant nu a făcut dovada investirii într-o funcție

consulară, fiind doar delegat - permanent, reprezentant comercial al României la Köln.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, hotărârea Instanței de

Fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, în sensul că anterior anului

1990, personalul din comerțul exterior, trimis în misiune permanentă în

străinătate, se afla sub incidența Legii nr. 1/1971 privind activitatea de

comerț exterior, desfășurând activități specifice funcționarilor consulari,

aplicabilă fiind și Convenția de la Viena din 1963 privind relațiile consulare.

În mod greșit recurentul consideră că definiția din legislația actuală (Legea nr.

269/2003 privind Statutul corpului diplomatic și consular) a gradului

diplomatic sau consular se aplică și pentru trecut.

De altfel, în sensul acestei

interpretări, modificarea recentă a O.G. nr. 36/2003 publicată în M. Of. nr. 445/29

iunie 2007 a exclus necesitatea gradului diplomatic sau consular, acordat ca

atare, menținând celelalte condiții, respectiv vârsta de 60 de ani, gradul

complet de cotizare și o vechime în muncă în structurile M.A.E. de cel puțin 18

ani.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte apreciază că hotărârea Instanței de Fond este legală

și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 654 din 28 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.