ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3783/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată

pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. dosar nr. 3331/57/2009 revizuenta D.C.D.

a solicitat ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu

cu intimata SC L.R.S.S.A.G.R. România, să se dispună anularea deciziei civile

nr. 358 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 2227/85/2007,

în sensul admiterii recursului formulat de revizuenta.

În motivarea cererii sale, revizuenta a

arătat că soluțiile instanței de control judiciar și a instanței de fond s-au

întemeiat pe înscrisuri care au fost expertizate din punct de vedere

criminalistic și cu privire la care s-a constatat prin expertiza criminalistică

nr. 258 din 12 decembrie 2008, că au fost semnate de o altă persoană decât

revizuenta.

In al doilea rând a arătat că,

angajatorul în speță intimata SC L.R.S.S.A.G., a reținut cu rea credință

deciziile atacate de revizuenta, convocarea acesteia, în vederea efectuării

cercetării disciplinare și regulamentul de ordine interioară, înscrisuri care

erau concludente și hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

In drept revizuenta a invocat

dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 1181/2009 din 16

noiembrie 2009 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuenta D.C.D. împotriva deciziei civile nr. 358 din 3 aprilie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel,

a reținut în esență, că prin decizia nr. 358 din 3 aprilie 2008 a Curții de

Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.C.D.

împotriva sentinței civile nr. 1194 din 30 octombrie 2007 pronunțată de

Tribunalul Sibiu.

Potrivit art. 322 pct.4 teza a II-a C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate cere „dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris

declarat fals în cursul sau în urma judecății".

Revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în temeiul art. 322 pct.

5 C. proc. civ., poate fi cerută dacă „după darea hotărâri s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

In raport de textele de lege invocate,

curtea de apel, a reținut că în situația de față nu sunt incidente dispozițiile

art. 322 pct. 4 teza a II-a și art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât Curtea

de Apel Alba Iulia prin decizia a cărei revizuire se solicită a respins

recursul menținând soluția primei instanțe, astfel încât nu a evocat fondul.

Împotriva acestei din urmă decizii

petenta a înțeles să formuleze o cale de atac ce nu este prevăzută în

legislația națională, dar este prevăzută în art. 6 și art. 13 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția

României.

In dezvoltarea căii de atac petenta a

formulat o acțiune (recurs) structurată pe două titluri, respectiv, expunerea

faptelor și temeiuri de drept.

In titlul intitulat „Expunerea

faptelor" petenta a făcut vorbire despre modul în care s-a desfășurat

judecata în cauză ce a format obiectul dosarului nr. 2227/85/2007 al

Tribunalului Sibiu, lipsa împuternicirii avocațiale a av. M., a contractului de

asistență juridică, încălcarea formelor de procedură, inexistența probelor,

acordarea cheltuielilor de judecată în baza unor copii emise de apărătorul

intimatei, desfășurarea judecății în apel și în recurs, încălcarea dreptului de

apărare, a drepturilor și libertăților acestora de către judecătorii Curții de

Apel Alba Iulia.

In titlul intitulat „Temeiuri de drept

în motivarea acțiunii", petenta a făcut trimitere la cauzele Abrominc

contra României, Rotaru contra României, Boldea contra României, la

aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 și art. 13 Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, la faptul, că judecata în căile extraordinare de atac a

fost nelegală, la reglementarea constituțională.

Prin întâmpinare, intimata SC L.R.S.S.A.G.

a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând calea de atac declarată de

petenta-revizuentă D.C.D. împotriva deciziei nr. 1181 din 16 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Alba- Iulia, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Revizuentă a formulat o cale de atac ce

nu este prevăzută în legislația „națională" susținută printr-o „acțiune

(recurs)" adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite,

ce conține în esență motivele invocate și redate mai sus.

In raport cu modul cum este

reglementată calea de atac a recursului și a căilor extraordinare de atac în

legislația națională, este evident caracterul inform al căii de atac exercitate

de către revizuentă, care, nu poate fi luat în considerare decât ca recurs.

Sub acest aspect este de observat că

potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii

este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

In raport cu prevederile textului de

lege menționat și art. 377 alin. (2) C. proc. civ., deciziile date de curțile

de apel, ca instanță de recurs, de vreme ce nu sunt susceptibile de recurs,

înseamnă că nici hotărârea pronunțată în cererea care vizează decizia instanței

de recurs, nu este suspusă recursului.

In speță, decizia nr. 358 din 3 aprilie

2008 a Curții de Apel Alba Iulia a cărei revizuire o solicită petenta nu este

supusă recursului și prin urmare nici decizia pronunțată în cererea de

revizuire nu este supusă recursului.

Din interpretarea dispozițiilor art. 377

alin. (2) C. proc. civ., și art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român

de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această

cale de atac stingându-se prin exercitare.

Or, revizuentă a exercitat calea de

atac a recursului cât și a căilor extraordinare de atac.

Cu privire la exercitarea căilor de

atac și la concordanța legii procesuale românești cu dreptul persoanei la un

proces echitabil, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri,

statuând că, în sensul practicii europene, conceptul de „proces echitabil"

nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție, inclusiv

exercitarea mai multor căi de atac.

Competența și căile de atac sunt

stabilite exclusiv de legiuitor, iar regula exercitării acestor căi corespunde

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Sub acest aspect, prin asigurarea

posibilității exercitării căilor de atac care soluționează fondul cauzei și

care sunt prevăzute de legea română se garantează accesul liber la justiție,

astfel încât nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 13 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

În speță, garanțiile procedurale impuse

de art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au fost

respectate prin parcurgerea judecății fondului, a recursului și al celor două

căi extraordinare de atac, contestația în anulare și revizuirea, de care

petenta a uzat deja.

In aceste condiții, recursul declarat în

cauză este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă, calea de atac

declarată de revizuenta D.C.D. împotriva deciziei nr. 1181 din 16 noiembrie

2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.