ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3783/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. dosar nr. 3331/57/2009 revizuenta D.C.D. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata SC L.R.S.S.A.G.R. România, să se dispună anularea deciziei civile nr. 358 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 2227/85/2007, în sensul admiterii recursului formulat de revizuenta. În motivarea cererii sale, revizuenta a arătat că soluțiile instanței de control judiciar și a instanței de fond s-au întemeiat pe înscrisuri care au fost expertizate din punct de vedere criminalistic și cu privire la care s-a constatat prin expertiza criminalistică nr. 258 din 12 decembrie 2008, că au fost semnate de o altă persoană decât revizuenta.

In al doilea rând a arătat că, angajatorul în speță intimata SC L.R.S.S.A.G., a reținut cu rea credință deciziile atacate de revizuenta, convocarea acesteia, în vederea efectuării cercetării disciplinare și regulamentul de ordine interioară, înscrisuri care erau concludente și hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. In drept revizuenta a invocat dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. Curtea de Apel Alba Iulia, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 1181/2009 din 16 noiembrie 2009 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta D.C.D. împotriva deciziei civile nr. 358 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reținut în esență, că prin decizia nr. 358 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.C.D. împotriva sentinței civile nr. 1194 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu. Potrivit art. 322 pct.4 teza a II-a C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere „dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății". Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., poate fi cerută dacă „după darea hotărâri s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților". In raport de textele de lege invocate, curtea de apel, a reținut că în situația de față nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a și art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia a cărei revizuire se solicită a respins recursul menținând soluția primei instanțe, astfel încât nu a evocat fondul. Împotriva acestei din urmă decizii petenta a înțeles să formuleze o cale de atac ce nu este prevăzută în legislația națională, dar este prevăzută în art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României.

In dezvoltarea căii de atac petenta a formulat o acțiune (recurs) structurată pe două titluri, respectiv, expunerea faptelor și temeiuri de drept. In titlul intitulat „Expunerea faptelor" petenta a făcut vorbire despre modul în care s-a desfășurat judecata în cauză ce a format obiectul dosarului nr. 2227/85/2007 al Tribunalului Sibiu, lipsa împuternicirii avocațiale a av. M., a contractului de asistență juridică, încălcarea formelor de procedură, inexistența probelor, acordarea cheltuielilor de judecată în baza unor copii emise de apărătorul intimatei, desfășurarea judecății în apel și în recurs, încălcarea dreptului de apărare, a drepturilor și libertăților acestora de către judecătorii Curții de Apel Alba Iulia.

In titlul intitulat „Temeiuri de drept în motivarea acțiunii", petenta a făcut trimitere la cauzele Abrominc contra României, Rotaru contra României, Boldea contra României, la aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 și art. 13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la faptul, că judecata în căile extraordinare de atac a fost nelegală, la reglementarea constituțională. Prin întâmpinare, intimata SC L.R.S.S.A.G. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. Examinând calea de atac declarată de petenta-revizuentă D.C.D. împotriva deciziei nr. 1181 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba- Iulia, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Revizuentă a formulat o cale de atac ce nu este prevăzută în legislația „națională" susținută printr-o „acțiune (recurs)" adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, ce conține în esență motivele invocate și redate mai sus. In raport cu modul cum este reglementată calea de atac a recursului și a căilor extraordinare de atac în legislația națională, este evident caracterul inform al căii de atac exercitate de către revizuentă, care, nu poate fi luat în considerare decât ca recurs. Sub acest aspect este de observat că potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. In raport cu prevederile textului de lege menționat și art. 377 alin. (2) C. proc.

civ., deciziile date de curțile de apel, ca instanță de recurs, de vreme ce nu sunt susceptibile de recurs, înseamnă că nici hotărârea pronunțată în cererea care vizează decizia instanței de recurs, nu este suspusă recursului. In speță, decizia nr. 358 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia a cărei revizuire o solicită petenta nu este supusă recursului și prin urmare nici decizia pronunțată în cererea de revizuire nu este supusă recursului. Din interpretarea dispozițiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ., și art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Or, revizuentă a exercitat calea de atac a recursului cât și a căilor extraordinare de atac.

Cu privire la exercitarea căilor de atac și la concordanța legii procesuale românești cu dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri, statuând că, în sensul practicii europene, conceptul de „proces echitabil" nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție, inclusiv exercitarea mai multor căi de atac. Competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, iar regula exercitării acestor căi corespunde art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, prin asigurarea posibilității exercitării căilor de atac care soluționează fondul cauzei și care sunt prevăzute de legea română se garantează accesul liber la justiție, astfel încât nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

În speță, garanțiile procedurale impuse de art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au fost respectate prin parcurgerea judecății fondului, a recursului și al celor două căi extraordinare de atac, contestația în anulare și revizuirea, de care petenta a uzat deja. In aceste condiții, recursul declarat în cauză este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuenta D.C.D. împotriva deciziei nr. 1181 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.