ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5441/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5441/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de

revizuirii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la data de

27 mai 2013 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale sub Dosar nr. 231/57/2013, revizuentul S.L.G. Mediaș a

solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC "G." SA Mediaș să se

dispună în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea

Deciziei civile nr. 462 din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, în Dosarul nr. 1647/85/2011 și în consecință, să se schimbe în

totalitate hotărârea atacată, în sensul respingerii recursului formulat de

pârâta SC "G." SA Mediaș împotriva Sentinței civile nr. 1480 din 5

decembrie 2011 a Tribunalului Sibiu.

A învederat că cele

două hotărâri potrivnice sunt Decizia civilă nr. 461/2011 pronunțată de Curtea

de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2977/85/2009 și Decizia civilă nr. 4766/2012

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 189/85/2012.

Prin Decizia civilă

nr. 723 din 15 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cererii

de revizuire formulată de revizuentul S.L.G. Mediaș în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind avute în vedere dispozițiile

art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ. potrivit cărora în cazul art. 322 pct.

7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de

instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Revizuentul și-a

motivat cererea arătând că exista hotărâri potrivnice cu Decizia nr. 462/2013

emisă de Curtea de Apel - Alba Iulia prin care nu s-a ținut cont de actele

depuse la Dosarul nr. 1647/85/2011, fiind încălcată grav legislația muncii din

România, respectiv prevederile Legii nr. 62/2011, a Legii nr. 53/2003 privind

Codul muncii, cât și prevederile art. 6 și 11 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului aducându-se grave prejudicii morale și materiale

organizației sindicale, care este pusă în situația de a nu-și putea desfășura

activitatea datorită Deciziei civile nr. 462/2013, atacată, ce se impune a fi revizuită.

Se argumentează că

prin Decizia civilă nr. 462 pronunțată la data de 28 februarie 2013 de Curtea

de Apel - Alba Iulia se încalcă art. 151 din Legea nr. 62/2011 care prevede

cazurile de încetare a contractul colectiv de muncă, respectiv la: împlinirea

termenului pentru care a fost încheiat (în cazul sindicatului 2011 - 2015);

data dizolvării sau lichidării judiciare a societății; prin acordul părților,

arătând că organizația nu intră sub incidența acestui articol. Între părțile S.

și ST. există un C.C.M. încheiat la nivel de ramură de activitate, sticlărie,

geamuri, ceramică, fire și fibre de sticlă, semnat de patronul societății G.

Mediaș, Președintele organizației patronale, de la aceea dată (2006) și

reprezentantul federației sindicale ST., președintele organizației. Contractul

a fost înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 2929 din 9 ianuarie 2006

valabil pentru perioada 2006 - 2010 și prelungit prin actul adițional

înregistrat la Ministerul Muncii în data de 15 martie 2011, valabil pentru

perioada 2011 - 2015 (conform art. 1), de reprezentanții organizației patronale

S. și federației sindicale ST.. Arată că la data de 15 martie 2011, la care s-a

înregistrat prelungirea C.C.M. nr. x/2006, reprezentanții Ministerului Muncii,

nu au avut nimic de obiectat asupra prevederilor C.C.M. și a actului adițional

înregistrat, astfel că prevederile C.C.M. nr. x și ale actului adițional,

produc efecte juridice și la această dată, asupra tuturor societăților

menționate în anexa 1 din C.C.M. și anexa 1 din actul adițional, astfel C.C.M.

nr. x, prelungit de actul adițional înregistrat la Ministerul Muncii în 15

martie 2011, este valabil pentru perioada pentru care a fost încheiat.

Consideră că prin

Decizia nr. 462/2013 au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 62/2011, a Legii

nr. 53/2003, Codul muncii și ale C.C.M. nr. x prelungit de actul adițional

(2011 - 2015) și nu s-a ținut cont de "puterea de lucru judecat" dată

de Deciziile civile nr. 896/2010, nr. 641/2011 și nr. 4766/2012 pronunțate de

Curtea de Apel - Alba Iulia în privința aceluiași C.C.M.

Motivează că între

părți a fost soluționat Dosarul nr. 189/85/2012 al Curții de Apel Alba Iulia cu

același obiect (C.C.M. nr. x - prevederile art. 92 ), între aceleași părți ca

și în Dosarul nr. 1647/85/2011 și a fost soluționat în moduri diferite deși

dovezile sunt aceleași, în ambele cazuri. Susține că nu s-a ținut cont de

"puterea de lucru judecat" dată prin Decizia civilă nr. 641/2011

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în alt dosar având ca obiect C.C.M.

între aceleași părți, cât și de Decizia civilă nr. 4766/2012 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, organizația sindicală fiind nedreptățită, întrucât

dacă se lua în considerare Decizia civilă nr. 641/2011 și Decizia civilă nr.

4766/2012 alta era soluția în Dosarul nr. 1647/85/2011.

Expune pe larg

demersurile întreprinse de organizația sindicală în negocierile privind

contractul colectiv de muncă, precum și litigiile derulate în timp pentru

apărarea drepturilor membrilor de sindicat. Solicită în final anularea Deciziei

civile nr. 462 din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

în Dosarul nr. 1647/85/2011 ca efect al admiterii cererii de revizuire

formulată.

Examinând lucrările

dosarului în raport de motivele învederate și dispozițiile legale incidente în

cauză, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire având în

vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care revizuentul S.L.G. Mediaș

își întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri

dată de o instanță de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, dispoziții aplicabile

și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ. cererea de

revizuire se îndreptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau

instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice când cererea este întemeiată

pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, respectiv la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Trebuie subliniat că

fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl

reprezintă instituția puterii lucrului judecat și nu acela al îndreptării

hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora.

Întrucât suportul

unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile înscrise în art. 322 pct. 7

îl constituie respectarea principiului autorității de lucru judecat, pentru a

statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, axată pe un atare temei

de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același

litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective

să nu fi fost pronunțate în același proces, ci în procese sau dosare diferite,

iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii lucrului

judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste

condiții, interes pentru speța dedusă judecății este cea referitoare la

identitatea de părți, obiect și cauză, întrucât celelalte cerințe sunt

întrunite care se referă la existența unor hotărâri definitive, fiind chiar

irevocabile, pronunțate în dosare diferite, fără să se fi discutat aspecte

legate de excepția puterii lucrului judecat în Dosarul nr. 1647/85/2011 în care

a fost pronunțată Decizia civilă nr. 462 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel

Alba Iulia, a cărei revizuire se cere.

Din motivarea cererii

de revizuire rezultă că se invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 462

din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia din Dosarul nr. 1647/85/2011

și alte două hotărâri judecătorești, respectiv Decizia civilă nr. 461/2011

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 2977/85/2009 și Decizia

civilă nr. 4766/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr.

189/85/2012.

Examinând prima hotărâre,

respectiv Decizia civilă nr. 461/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia

în Dosarul nr. 2977/85/2009 invocată ca fiind contradictorie cu decizia supusă

revizuirii, Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalul Sibiu sub nr. 2977/85/2009 reclamantul S.L.

"G." Mediaș a chemat în judecată pârâta SC G. SA Mediaș solicitând:

obligarea pârâtei de a vira în conturile reclamantului sumele de bani

reprezentând echivalentul a 3 salarii medii brute pe societate, aferente perioadei

iunie 2009 și până la data pronunțării sentinței, în valoare actualizată.

Tribunalul Sibiu,

prin Sentința civilă nr. 940 din 13 octombrie 2010 a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul S.L. G. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA și a obligat

pârâta să vireze în continuare reclamantului sumele de bani, reprezentând

echivalentul a trei salarii medii pe societate pe perioada iunie 2009 - 23

august 2009 actualizate la data plății, restul pretențiilor fiind respinse.

Recursul promovat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia civilă nr.

461/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Sentința civilă nr. 940 din

13 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu din Dosarul nr. 2977/85/2009 fiind

modificată, în parte, numai în ce privește perioada în care pârâta a fost

obligată să vireze reclamantului sumele de bani, perioadă pe care a stabilit-o

ca fiind iunie 2009 - 13 octombrie 2010, restul dispozițiilor sentinței atacate

fiind menținute. Totodată a fost respins recursul declarat de pârâta SC G. SA

Mediaș împotriva aceleiași sentințe.

În cel de-al doilea

dosar înregistrat la 12 ianuarie 2012 sub nr. 189/85/2013 pe rolul Tribunalului

Sibiu, reclamantul S.L. G. Mediaș a chemat în judecată pârâta SC G. SA Mediaș

solicitând obligarea pârâtei să vireze sindicatului din fiecare societate

comercială echivalentul a cel puțin 3 salarii medii brute pe lună pentru

perioada 29 noiembrie 2011 și până la pronunțarea hotărârii.

Prin sentința civilă

nr. 224/2012, instanța admite acțiunea formulată de reclamantul S.L. G. Mediaș

împotriva pârâtei SC G. SA obligând pârâta la plata către reclamant a sumei

reprezentând echivalentul a 3 salarii medii brute pe lună la nivel de societate

pentru perioada 29 noiembrie 2011 - 28 februarie 2012.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta SC "G." SA Mediaș, soluționat prin

Decizia civilă nr. 4766/2012 a Curții de Apel Alba Iulia prin care a fost

constatat nul recursul declarat de pârâtă împotriva Sentinței civile nr.

224/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 189/85/2012.

Cea de a treia

hotărâre, pretins potrivnică primelor două, o constituie Decizia civilă nr. 462

din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr.

1647/85/2011. În privința acestei decizii, se are în vedere faptul că prin

cerere înregistrată la data de 20 martie 2011 sub nr. 1647/85/2011 pe rolul

Tribunalului Sibiu, reclamantul S.L. G. Mediaș a solicitat obligarea pârâtei SC

G. SA Mediaș să vireze în conturile reclamantului sumele de bani reprezentând

echivalentul a 3 salarii medii brute pe societate, pentru anul 2011, până la

data pronunțării hotărârii judecătorești în prezenta cauză.

Prin Sentința civilă

nr. 1480/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1647/85/2011 s-a

admis acțiunea formulată de reclamantul S.L. G. Mediaș împotriva pârâtei SC G.

SA Mediaș pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei reprezentând

echivalentul a trei salarii medii brute/lună începând cu data de 6 ianuarie

2011 și până la 29 noiembrie 2011.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta.

Prin Decizia civilă

nr. 462/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis recursul

declarat de pârâta SC G. SA Mediaș împotriva Sentinței civile nr. 1480/2011

pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul 1647/85/2011, sentința fiind

modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul S.L. G.

Mediaș împotriva pârâtei SC G. SA Mediaș.

Față de cele expuse,

în analiza hotărârilor evocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire

nu întrunește cerințele de admisibilitate întrucât nu se verifică în cauză

cerința privind tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele trei

dosare soluționate prin hotărârile irevocabile invocate.

Hotărârile pretins

potrivnice au obiecte diferite, referindu-se la perioade de timp diferite în

legătură cu care au fost formulate pretențiile reclamantului-revizuent S.L. G.

Mediaș.

Astfel, în Dosarul

nr. 2977/85/2009 obiectul cererii de chemare în judecată a vizat solicitarea

obligării pârâtei de a vira în conturile reclamantului sumele de bani

reprezentând echivalentul a 3 salarii medii brute pe societate, aferente

perioadei iunie 2009 și până la data pronunțării sentinței, în valoare

actualizată. În legătură cu aceste pretenții instanța de recurs, în mod irevocabil

a decis, ca urmare a admiterii recursului, prin Decizia civilă nr. 461/2011

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul admiterii cererii pentru

perioada pe care a stabilit-o ca fiind iunie 2009 - 13 octombrie 2010, pe când

obiectul cererii de chemare în judecată din Dosarul nr. 189/85/2013 a constat

în solicitarea de obligare a pârâtei să vireze sindicatului din fiecare

societate comercială echivalentul a cel puțin 3 salarii medii brute pe lună

pentru perioada 29 noiembrie 2011 și până la pronunțarea hotărârii, cererea

fiind admisă pentru perioada 29 noiembrie 2011 - 28 februarie 2012.

Diferit este și

obiectul cererii de chemare în judecată soluționată prin Sentința civilă nr.

1480/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1647/85/2011, rămasă

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 462/2013 a Curții de Apel Alba Iulia prin

care s-a respins acțiunea în pretenții aferentă perioadei 6 ianuarie 2011 și

până la 29 noiembrie 2011 formulată de reclamantul S.L. G. Mediaș împotriva

pârâtei SC G. SA Mediaș.

În consecință, Înalta

Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire atâta timp cât

condiția privind tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. nu este

întrunită, ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. având

scopul de a salvgarda efectul negativ al puterii de lucru judecat în sensul

interzicerii reluării unei judecăți definitive cu privire la același obiect,

între aceleași părți și întemeiate pe aceeași cauză și nu funcția pozitivă a

autorității de lucru judecat, care impune jurisdicțiilor ulterioare respectarea

acelor chestiuni litigioase tranșate deja prin hotărâri anterioare, înzestrate

cu autoritate de lucru judecat, drept pentru care cererea va fi respinsă ca

atare.

Reținând culpa

procesuală a revizuentului, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

acesta va fi obligat să plătească intimatei SC G. SA suma de 2.000 RON

reprezentând cheltuieli de judecată.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul S.L. G. Mediaș

împotriva Deciziei nr. 462 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe revizuentul

S.L. G. Mediaș să plătească intimatei SC G. SA suma de 2.000 RON reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL