ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4682/2013

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1925 din 4 aprilie 2013,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca inadmisibil

recursul declarat de reclamantul S.P. împotriva Deciziei nr. 1721 din 10

octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și

asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 252/107/2010 al acestei instanțe.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut că hotărârile ce pot fi atacate

cu recurs sunt enumerate în conținutul art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. și

anume, acestea sunt cele date fără drept de apel, cele pronunțate în apel și,

în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

În speță, prin

Decizia nr. 1721 pronunțată la 10 octombrie 2011 de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul S.P. împotriva Sentinței civile nr.

3487 din 8 decembrie 2010 a Tribunalului Alba, această hotărâre fiind, potrivit

prevederilor art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ. irevocabilă, deci

nesusceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

La data de 15 aprilie

2013 (cu plic din 11 aprilie 2013), S.P. a formulat contestație în anularea

Deciziei nr. 1925 din 4 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, în motivarea în fapt a acesteia, fiind evidențiate numai

aspecte referitoare la analiza probatoriilor și la critici de nelegalitate.

La termenul din 22

octombrie 2013, constatând că s-a solicitat în scris de către contestator

judecarea în lipsă, conform cererii depusă la dosar, Înalta Curte a reținut

cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea declarării acestei căi

extraordinare de atac de retractare.

Contestația în

anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce

succed:

Fiind reglementată ca

o cale extraordinară de atac de retractare, caracterizată prin caracterul

limitativ al motivelor ce pot fi invocate prin intermediul său, contestația în

anulare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 din C.

proc. civ. (necompetență sau vicii de procedură), precum și la art. 318 (atunci

când hotărârile instanțelor de recurs sunt rezultatul unor greșeli materiale

sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis a

cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare).

Or, în cazul concret

dedus judecății, fără a indica vreunul dintre cazurile contestației în anulare,

contestatorul a invocat nejudecarea pe fond a recursului de către Înalta Curte

de Casație și Justiție și greșita respingere a acestuia ca inadmisibil, cu

omiterea probelor.

Aceste motive ale

contestației în anulare nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele ce conduc

la retractarea hotărârii contestate conform art. 317 și 318 din C. proc. civ.

Altfel spus, potrivit

cenzurii motivelor contestației în anulare, această cale extraordinară de atac

de retractare nu poate fi îndreptată împotriva unei decizii, prin care s-a

respins ca inadmisibil un recurs, deoarece, în acord cu specificul și

individualitatea motivelor sale, contestația vizează tocmai reformarea unei

decizii prin care un recurs a fost admis în parte (în condițiile în care a fost

omis a se cerceta vreun motiv de casare sau de modificare) sau a fost respins,

cu condiția ca recursul să fie admisibil.

Așa fiind, pentru

considerentele mai sus redate Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul S.P. împotriva

Deciziei nr. 1925 din 4 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 252/107/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS