ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1310/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta R.A.T.B. RA, în contradictoriu cu pârâtul B.D., a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 142 lei, reprezentând despăgubiri, avarii la autobuzul nr. inventar 4528. În drept s-au indicat dispozițiile art. 254 alin. (1) C. muncii. Prin sentința civilă nr. 7881 din 31 iulie 2014 a Tribunalului București, secția a Vll-a conflicte de munca și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 25675/3/2013, acțiunea reclamantei a fost admisă, iar pârâtul a fost obligat Ia plata sumei de 142 lei către reclamantă, reprezentând prejudiciul cauzat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul B.D., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin decizia civilă nr. 15 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțata în dosarul nr. 25675/3/2013, apelul pârâtului a fost respins. Împotriva acestei decizii pârâtul B.D. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 10 februarie 2015. Prin rezoluția din 10 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive, Completul de filtru nr. 7, la data de 10 februarie 2015, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., recurs însă părțile nu au formulat un punct de vedere. Constatându-se încheiat! procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 15 mai 2015, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întocmite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIIl alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă asigurări sociale privind o acțiune în răspundere patrimonială, întemeiată pe prevederile art. 254 C. muncii. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă nr. 15 din. 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. 25675/3/2013, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. , Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B.D. , în contradictoriu cu reclamanta R.A.T.B. RA, împotriva deciziei civile nr. 15 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2015.