ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1310/2015

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 23 iulie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a

Vll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta R.A.T.B. RA, în

contradictoriu cu pârâtul B.D., a solicitat instanței obligarea acestuia la

plata sumei de 142 lei, reprezentând despăgubiri, avarii la autobuzul nr. inventar

4528.

În drept s-au

indicat dispozițiile art. 254 alin. (1) C. muncii.

Prin sentința

civilă nr. 7881 din 31 iulie 2014 a Tribunalului București, secția a Vll-a

conflicte de munca și asigurări sociale, pronunțată în dosarul

nr. 25675/3/2013, acțiunea reclamantei a fost

admisă, iar pârâtul a fost obligat

Ia plata sumei de 142 lei către

reclamantă, reprezentând prejudiciul cauzat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâtul B.D., ce a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Prin decizia

civilă nr. 15 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel

București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale,

pronunțata în

dosarul nr. 25675/3/2013, apelul pârâtului a fost respins.

Împotriva

acestei decizii pârâtul B.D. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație la data de 10 februarie 2015.

Prin rezoluția

din 10 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, a

dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a

reținut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii

definitive,

Completul de

filtru nr. 7, la data de 10 februarie 2015, constatând întrunite condițiile

prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., recurs însă părțile nu au

formulat un punct de vedere.

Constatându-se

încheiat! procedura de filtrare, în condițiile art. 493

alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de

atac la

data de 15 mai 2015, fără citarea părților.

Examinând

recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția

de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte

urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin

dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că

hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din

dispozitivul ei.

Prin urmare,

revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în

situații identice.

Totodată,

principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri

sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele

determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din

dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se

cer a fi întocmite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și

cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o

cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă,

nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și

limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind

conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Conform art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără

drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIIl

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, hotărârile

pronunțate

în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului,

fiind

supuse numai apelului la curtea de apel.

Obiectul

prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă asigurări

sociale privind o acțiune în răspundere

patrimonială, întemeiată pe prevederile

art. 254 C. muncii.

Față de cele

menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă nr.

15 din. 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr.

25675/3/2013, nu poate fi supusă recursului, fiind

pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat

împotriva

unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

, Înalta Curte va respinge

recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

pârâtul B.D.

, în contradictoriu cu reclamanta R.A.T.B. RA, împotriva

deciziei civile nr. 15 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția

a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 15 mai 2015.