ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2739/2015

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 27 august 2013, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând obligarea acestuia la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate începând cu data de 09 ianuarie 2006 și până la pronunțarea hotărârii.

Hotărârea pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 8522 din 18 septembrie 2014, Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 487 din 16 februarie 2015, cu mențiunea că decizia este definitivă. Împotriva acestei decizii, reclamantul M.V. a formulat cerere de revizuire. Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 1588 din 8 mai 2015, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, reținând că motivele invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre pct. l-ll ale art. 509 C. proc. civ.

Cererea de recurs Împotriva deciziei pronunțată în cererea de revizuire, M.V. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 iunie 2015. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Prin punctul de vedere la raport, recurentul revizuent a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursulului Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită [art. 513 alin. (5) C. proc. civ.]. În cauză, hotărârea asupra căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a fost pronunțată de Curtea de Apel București într-un litigiu având ca obiect drepturi salariate. Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Din interpretarea prevederilor legale sus-menționate rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia conflictelor de muncă nu pot fi atacate cu recurs. Pe cale de consecință, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, respectiv decizia nr. 1588 din 8 rnai 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, nu este supusă căii de atac a recursului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.