ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2615/2015

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2697 din

11 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul

nr. 1725/93/2014, s-a admis, în parte, cererea formulată de contestatorul C.C.l.

în contradictoriu cu Intimata R.L.E. SRL prin Casa de Insolvență T. Filiala București

SPRL; a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale cuvenite pentru

o perioadă de 7 (șapte) zile lucrătoare; au fost respinse celelalte capete de cerere

ca neîntemeiate; a obligat pârâta să plătească, reclamantului cheltuieli de judecată

în sumă de 600 RON, reprezentând onorariu avocat redus în condițiile art. 451

alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat apel, în termen legal, contestatorul, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie, întemeiat pe dispozițiile art. 214 și 215 din Legea

nr. 62/2011 privind dialogul social și art. 466 C. proc. civ., art. 78 C. muncii.

Prin decizia civilă

nr. 1816 din 20 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1725/93/2014 al Curții de Apel

București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

s-a admis apelul declarat de contestator, a fost schimbată, în tot, sentința apelată

în sensul ca s-a admis acțiunea, s-a anulat decizia de concediere din 3 aprilie

2014 emisă de intimată și s-a dispus reintegrarea contestatorului pe funcția deținută

anterior emiterii deciziei, iar, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 s-a constatat

suspendată de drept judecata privitoare la plata despăgubirilor și a drepturilor

salariale restante.

Împotriva mențiunii

referitoare la constatarea suspendării de drept a judecății privitoare la plata

despăgubirilor și a drepturilor salariale restante, la data de 15 iunie 2015, contestatorul

C.C.l. a declarat recurs, indicând dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ.

Prin rezoluția

din 24 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus

comunicarea cererii de recurs, cu mențiunea de a se depune întâmpinare, în termen

de 30 de zile de la comunicare, în conformitate cu prevederile art. XVII alin.

(3) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în vederea întocmirii raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului și analizării sale în complet de filtru, conform art.

493 alin. (1)-(4) din Legea nr. 134/2010.

Având în vedere

că, în cauză, nu s-a formulat întâmpinare, la data de 21 septembrie 2015 s-a procedat

la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar Completul

de filtru nr. 11, la data de 24 septembrie 2015, constatând întrunite condițiile

prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către

părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum

prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită

potrivit dovezilor de la dosarul de recurs, însă părțile nu au formulat un punct

de vedere.

Constatându-se

încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 19 noiembrie 2015,

fără citarea părților.

Examinând recursul,

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate,

reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului

recurs îl constituie mențiunea din dispozitivul deciziei civile nr. 1816 din 20

mai 2015, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, referitoare la constatarea suspendării

de drept a judecății privitoare la plata despăgubirilor și a drepturilor salariale

restante.

Prin urmare, rezultă

ca pe calea prezentului recurs recurentul și-a manifestat nemulțumirea doar cu privire

la acea parte din dispozitivul hotărârii prin care instanța a constatat suspendată

de drept judecata privitoare la plata despăgubirilor și a drepturilor salariale

restante.

Prin decizia atacată,

care, fiind pronunțată într-un litigiu de muncă, nu este supusă recursului, potrivit

dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, instanța de apel a constatat

că judecata privitoare la plata despăgubirilor și a drepturilor salariale restante

este suspendată de drept, în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014,

și nu a dispus suspendarea judecății apelului, ca incident procedural, potrivit

art. 414 C. proc. civ.

Potrivit art.

634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt

supuse apelului și nici recursului.

Or, faptul că

în dispozitivul deciziei atacate, hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului,

s-a constatat suspendată de drept judecata privitoare la plata despăgubirilor și

a drepturilor salariale restante, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, justifică

exceptarea acestei dispoziții de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute

de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., textul prevăzând expres că recursul se poate

declara „împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea" și „împotriva

încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol", situații

care nu se regăsesc în speță.

În concluzie,

având în vedere că instanța de apel a constatat printr-o decizie definitivă, ce

nu este supusă recursului, urmare a judecății apelului, că este suspendată de drept

judecata privitoare la plata despăgubirilor și a drepturilor salariale restante,

rezultă că recursul care privește numai această mențiune din dispozitivul deciziei

este inadmisibil.

Pentru aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de către contestatorul I.C.C. împotriva deciziei civile nr. 1816

din 20 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1725/93/2014 al Curții de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și

se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2015.