ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1295/2015

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La data de 24

februarie 2015, a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a Vll-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recursul declarat

de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 198 din 22 ianuarie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea

spre rejudecare, ca urmare a nelegalității hotărârii atacate.

Înalta Curte,

asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea

formulată la data de 31 decembrie 2013, reclamantul B.G. a chemat în judecată C.P.M.

București, în calitate de pârâtă, solicitând obligarea acesteia la punerea în

executare a sentinței civile nr. 498 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de

Tribunalul București, în dosarul nr. 26510/3/2013. La data de 11 martie 2014,

reclamantul a formulat

precizări, arătând

că solicită obligarea pârâtei Ia plata, în favoarea creditorului, a

unei

penalități de 100-1000 lei pe zi întârziere, până la executarea obligație

prevăzute în titlul executoriu, conform art. 903 și art. 905 alin. (2) Noul C.

proc. civ.

Prin sentința

civilă nr. 4170 din data de 04 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr. 41656/3/2013,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a

respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de

reclamant.

Prin decizia

civilă nr. 198 din 22 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul

formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 4170 din data de

04 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VlI-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, decizie definitivă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.G.

Prin cererea

înregistrată, la data de 12 mai 2015, reclamantul a declarat că înțelege să

renunțe la judecată.

În temeiul art.

406 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 494 C. proc. civ., instanța

constată că partea are dreptul de a renunța oricând la judecata recursului,

verbal în ședință publică sau în scris, personal sau prin mandatar cu procură

autentică.

În consecință,

văzând poziția procesuală exprimată de recurent, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor legale menționate și principiului disponibilității

căruia îi dau expresie și să ia act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGH,

D E C I D E

Ia act de

renunțarea ia judecata recursului declarat de reclamantul B.G., în

contradictoriu cu pârâta C.P.M. București, împotriva deciziei civile nr. 198

din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 14 mai 2015.