ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1721/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1721/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 17 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petenta P.M., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei l.O.I., împotriva Ordonanței din 21 septembrie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 510/P/2010, ca nefondată și menținută ordonanța atacată.

A fost obligată petenta P.M. la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin ordonanța din 21 septembrie 2010,dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 510/P/2010, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) rap. la art. 42 C. proc. pen., s-a dispus, reînceperea urmăririi penale față de numiții T.S., B.F. și D.C. - executori judecătorești sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 250 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen.; disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări fată de numitul l.I. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 257 C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 292 C. pen.

În esență, s-a reținut că, petenții P.M. (în nume personal și în calitate de reprezentant legal al minorei l.O.M.) și N.D. au formulat la data de 07 iunie 2010, o plângere prin care au solicitat efectuarea de cercetări față de executorii judecătorești T.S., B.F. și D.C. susținând, în esență, că aceștia au efectuat în mod abuziv acte de executare silită ale unei hotărâri judecătorești finalizate cu evacuarea din domiciliu a numitei P.M. și a fiicei sale minore l.O.M., împrejurare în care se susține că acestea au fost agresate fizic și verbal și au fost distruse o serie de bunuri proprietatea petenților.

În dovedirea plângerii, petenta P.M., prin apărător ales a depus înscrisuri și a solicitat audierea în calitate de martori a numitelor D.M. și P.I.

Din probele administrate în cauză, procurorul a constatat că:

Prin sentința civilă nr. 8486 din 28 decembrie 2006 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitive vin Decizia civilă nr. 176/A din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Gorj au fost admise în parte acțiunea principală având ca obiect partaj bunuri comune, cu completările ulterioare formulată de reclamantul-pârât llieși Ionel împotriva pârâtei-reclamante l. actualmente P.) M. căt și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P.M. Instanța a luat act de tranzacția intervenită între părți cu privire la bunurile mobile precizate în acțiunea principală, autoturismul marca D. și suprafața de teren de 2885,911 mp. care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 15 martie 2000. Totodată instanța, a omologat rapoartele de expertiză întocmite în cauză, atribuind pârâtei toate bunurile mobile edificate de părți în timpul căsătoriei, urmând ca aceasta să plătească reclamantului suma de 80026,26 RON. De asemenea, instanța a atribuit pârâtei o plantație de viță de vie și pomi fructiferi în valoare de 207853.986 ROL, urmând ca aceasta să plătească reclamantului o sultă de 155.890.489 ROL.

La data de 29 octombrie 2007, numitul l.I. s-a adresat executorului judecătoresc T.S. solicitând acestuia punerea în executare a sentinței civile nr. 8486/2006 a Judecătoriei Târgu Jiu în ceea ce privește suma de 96.515.30 RON pe care numita P.M. a fost obligată să i-o achite. Prin cererea formulată creditorul l.I. a solicitat ca executarea silită să se facă prin urmărire imobilelor proprietatea debitoarei, respectiv a unei case cu 5 camere, dependințe teren, pomi fructiferi, fântâni, situate în com. Lelești, jud.Gorj.

A fost format Dosarul de executare silită nr. 305/E/2007, în care, la data 31 octombrie 2007, executorul judecătoresc a somat debitoarea să achite suma menționată dispozitivul sentinței.

La solicitarea executorului judecătoresc, expertul G.I. a întocmit un raport de evaluare al casei de locuit și terenului afferent proprietate debitoarei situate în com. Lelești, concluzionând că valoarea de vânzare forțată acestora este de 223.000 lei.

La data de 25 ianuarie 2008 a fost fixat un prim termen pentru vânzarea la licitație a imobilului și întrucât nu au existat licitatori, a fost fixat un nou termen la dat de 28 februarie 2008, termene pentru care, valoarea de vânzare a imobilului a fost scăzută 167.250 lei. Ulterior, au fost fixate termene succesive de licitație la 14 mai 2008 și la 18 iunie 2008, nereușindu-sevânzarea imobilului.

Urmare a unei cereri de recuzare a executorului judecătoresc T.S., Judecătoria Târgu Jiu, prin încheierea nr. 32/R din 25 iunie 2008 a admis cererea de recuzare formulată de contestatoarea P.M., hotărând totodată păstrarea actelor îndeplinite de executor până la data formulării cererii de recuzare.

Pentru continuarea executării silite, creditorul llieși Ionel s-a adresat executorului judecătoresc B.F. la data de 08 iulie 2008. Actele de executare întocmite până la momentul respectiv au fost transmise executorului B.F., acesta formând un nou dosar de executare înregistrat sub nr. 1416/E/2008.

Întrucât, nici la termenele din 18 august 2008 și 22 septembrie 2008 nu s-a prezentat vreun licitator, creditorul l.I. a solicitat la data de 22 septembrie 2008 adjudecarea imobilului debitoarei în contul creanțeim în acest sens, executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal prin care l-a declarat pe creditor adjudecatar asupra imobilului, punându-i în vedere acestuia ca, în termenele 30 de zile de la întocmire respectivului proces-verbal să achite diferența de preț, urmând ca ulterior să s întocmească și actul de adjudecare.

La data de 6 noiembrie 2008, executorul judecătoresc B.F. constatând că a fost achitată de către creditor diferența de preț de 57953,81 lei cu recipisa CEC a întocmit actul de adjudecare din noiembrie 2008 prin care se constatat că imobilul-casă de locuit cu demisol, împrejmuire, dependințe, teren în suprafață de 5000 mp., pomi fructiferi și fântâni, situat în comuna Lelești, jud. Goij, proprietatea debitorului P.M. a fost adjudecat de creditorul l.I. (fostul soț al numitei P.M.).

Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2008, creditorul l.I. a solicitat executorului judecătoresc B.F. executarea silită a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare din 06 noiembrie 2008, fiind format un nou dosar de executare, înregistrat sub nr. 4651/E/2008.

La data de 24 noiembrie 2008, executorul a somat debitoarea să predea imobilul ce face obiectul actului de adjudecare și totodată, să achite cheltuielile de executare.

S-a constatat că, la momentul finalizării executării silite nu exista o hotărâre judecătorească prin care să fi fost suspendată provizoriu executarea silită împrejurarea invocată de petenta P.M., cum că avea pe rolul instanței de judecată o contestație la executare, neconstituind un impediment legal în efectuarea executării silite.

Pe parcursul executării silite, numita P.M. a formulat diverse contestații la executare împotriva actelor de executare efectuate de executorii judecătorești, acțiunile sale fiind respinse de instanțe de judecată (Judecătoria Târgu Jiu, sentințele civile nr. 4678 din 16 iunie 2008 și nr. 5428 din 10 iulie 2008).

Procurorul a opinat că, aspectul invocat în cuprinsul prezentei plângeri, referitor la cuantumul onorariilor percepute de executorii judecătorești, putea fi invocat de asemenea pe cald unei contestații la executare la instanța de judecată competentă.

Cu privire la nemulțumirea petentei, în sensul că executorii judecătorești au optat pentru scoaterea la licitație publică a imobilului proprietatea sa în vederea recuperării sumei datorate de aceasta către creditor, deși aveau și opțiunea de a-i pune poprire pe salariu, este de observat că, în momentul în care a solicitat începerea executării silite, creditorul l.I. a optat în mod expres pentru ca executarea silită, să se facă prin urmărirea imobilelor proprietatea debitoarei, respectiv a unei case cu camere, dependințe, teren, pomi fructiferi, fântâni, situate în com. Lelești, jud. Gorj.

Pe cale de consecință s-a reținut că, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există în materialitatea sa.

Referitor la infracțiunea de purtare abuzivă, s-a constatat că, niciuna din probele administrate nu confirmă faptul că petenta P.M. sau fiica minoră a acesteia ar fi fost agresate fizic ori verbal cu prilejul efectuării executării silite. Elocvente în acest sens sunt chiar CD-urile puse la dispoziție de petenta și atașate la dosarul cauzei, din conținutul acestora rezultând în mod evident că executarea silită fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale iar asupra petentei și a minorei nu a fost exercitate acte de agresiune de către executorul judecătoresc.

În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, s-a reținut că, singura persoană care confirmă susținerile petenților este numita P.V., aceasta afirmând că are cunoștință despre faptul că un frigider aparținând petentului N.D. a fost distrus cu ocazia scoaterii din imobil și mai multă mobilă deteriorate distrugerile fiind însă provocate de persoanele aduse de creditorul llieși Ionel, care s-au ocupat de scoaterea bunurilor din imobil. Cum, niciuna din probele aflate la dosarul cauzei nu confirmă că executorul judecătoresc ar fi avut vreo implicare sau contribuție la distrugerea acestor bunuri, s-a reținut că fapta a fost comisă de o altă persoană.

S-a constatat că, petenta P.M. a formulat anterior plângere penală și împotriva avocaților care au reprezentat-o în fața instanțelor de judecată și a magistraților judecători care au pronunțat hotărârile judecătorești în procesul de partaj, cauza fiind soluționată prin rezoluția din 17 martie 2008 dată în Dosarul nr. 19/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale.

De asemenea, tot anterior, petenții au mai solicitat efectuarea de cercetă) privitor la modul în care executorii judecătorești au procedat la efectuarea executăr silite fiind adoptate soluții de neîncepere a urmării penale față de numiții T.S.B.F. (Dosar nr. 16/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova) și D.C. (Dosar nr. 343/P/2010 al Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Craiova). La data de 15 decembrie 2008, executorul judecătoresc s-a prezentat la dornici, debitoarei pentru punerea în executare a titlului executoriu, ocazie cu care a luat. act a. refuzul debitoarei de a elibera de bună-voie imobilul, urmând a solicita instanței de judecată autorizație de pătrundere în domiciliul acesteia.

Ulterior, executorul B.F. nu a mai efectuat acte de executare silită, iar la data de 12 iunie 2009 a formulat o declarație de abținere, motivați de faptul că, împotriva sa debitoarea P.M. a depus numeroase plângeri penale, iar concubinul acesteia N.D. i-a adresat amenințări atât direct cât și prin interpuși.

Prin încheierea nr. 563 din 15 iunie 2009, Judecătoria Tărgu Jiu a admis cererea de abținere formulată de executorul judecătoresc B.F.

Prin delegația nr. 39/2009, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova a hotărât delegarea executorului D.C. din circumscripția Judecătoriei Motru în circumscripții Judecătoriei Tîrgu Jiu pentru punerea în executare a actului de adjudecare nr. 21797 din 06 noiembrie 2008 emis de B.E.J. B.F., ca urmare a abținerii tuturor executorilor judecătorești din circumscripția Judecătoriei Tîrgu Jiu.

A fost constituit Dosarul de executare nr. 343/E/2009, în cadrul căruia executorul judecătoresc, a obținut prin încheierea nr. 2252 din 27 noiembrie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu încuviințarea executării silite. Ulterior, la data de 10 decembrie 2009, executorul judecătoresc a emis somație către debitoarea P.M.

Prin sentința nr. 11 din 21 ianuarie 2010 dată de Judecătoria Tîrgu Jiu a fost autorizat executorul judecătoresc să intre în încăperile ce reprezintă sediul, domiciliu sau reședința unei persoane și în alte locuri în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare nr. 21797 din 06 noiembrie 2008.

La data de 3 martie 2010, executorul judecătoresc s-a prezentat la domiciliul debitoarei pentru efectuarea executării silite. Cu acea ocazie, debitoarea a solicitat acordarea unui termen în care aceasta să elibereze de bunăvoie imobilul de orice bunuri care îi aparțin. întrucât creditorul și-a dat consimțământul în acest sens, s-a stabilit ca, până la data de 7 aprilie 2010 inclusiv, debitoarea să elibereze îi totalitate imobilul, fiind încheiat un proces-verbal cu privire la aceste aspecte.

La data de 8 aprilie 2010, executorul judecătoresc D.C. a procedat la efectuarea executării silite. întrucât debitoarea nu eliberase imobilii conform înțelegerii, toate bunurile existente au fost scoase în prezența debitoarei în fața porții principale de acces a gospodăriei în cauză cu ajutorul unor persoane puse la dispoziție de creditorul llieși Ionel. Ulterior bunurile au fost transportate cu diverse utilaje fiind depozitate fie la vecini, fie la sediul fostei școli din comună.

Despre toate acestea a fost întocmit un proces-verbal semnat fără obiecțiuni de debitoarea P.M. În cuprinsul procesului-verbal se menționează în mod expres că, atât creditorul cât și debitorul au fost prezenți până la finalul executării iar imobilul a fost eliberat în totalitate de bunuri cu excepția a două autoturisme rămase în paza și custodia creditorului: un autoturism B. și un autoturism D.M. în partea stângă.

Procurorul a constatat din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, nu au rezultat date sau indicii care să conducă la concluzia că, executorii judecătorești împotrivi cărora petentii au înțeles să formuleze plângere și-ar fi exercitat în mod abuzi atribuțiunile de serviciu cu ocazia efectuării executării silite.

Procurorul a constatat că, în conținutul plângerii formulate, petentii au invocat o multitudine de infracțiuni (șantaj, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, asociere în vederea comitem de infracțiuni, lăsare fără ajutor, nerespectarea hotărârilor judecătorești infracțiuni de fals, etc.) dar, întrucât nu petentul este cel care face încadrarea juridică a faptei ci organul judiciar competent, constatandu-se că, în raport de faptele sus arătate încadrarea juridică corectă este cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor purtare abuzivă și distrugere, s-a pronunțat cu privire la aceste infracțiuni.

Împotriva acestei ordonanțe, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea inițială.

Prin ordonanța din 19 octombrie 2010, dată în Dosarul nr. 1557/11/2/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petentei, însușind motivarea dată ordonanței de către procurorul de car, respectiv că soluția adoptată de procurorul de caz, răspunde cerințelor de legalitate fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate care concluzionează asupra inexistenței unor temeiuri de fapt ori de drept ce ar contura infracțiunile sesizate în sarcina celor trei executori judecătorești împotriva cărora petenta a formulat plângere penală.

S-a constatat că, probele administrate în cauză au infirmat săvârșirea celorlalte infracțiuni sesizate de petiționară, iar disjungerea cauzei s-a dispus tocmai pentru respectarea normelor procesual penale privind competența materială.

În baza art. 278

1

C. proc. pen., petenta în nume personal și ca reprezentant legal al minorei l.O.I., a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, după calitatea persoanei.

În motivarea plângerii, petenta a criticat soluția parchetului dispusă prin Ordonanța din 21 septembrie 2010, dată în Dosarul nr. 510/P/2010, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, sub aspectul legalității și temeiniciei solicitând, în esență, admiterea plângerii, desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de executorii judecătorești T.S., B.F. și D.C., pentru infracțiunile pentru care a formulat plângere.

În motivarea plângerii petenta a arătat se critică următoarele aspecte:

- în mod greșit executorul T.S. și-a îndreptat executarea silită asupra imobilului moștenit de ea și nu i s-a pus poprire pe salariu, cu atât mai mult, cu cât prin hotărârea judecătorească de partaj s-a arătat că bunurile primite moștenire îi aparțin, săvârșind infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești;

- în mod nelegal bunurile scoase la licitație au fost subevaluate, mai mult și această valoare a fost redusă cu 25% potrivit procedurii de licitație;

- că, deși s-a retras din dosarul de executare urmare a recuzării, executorul T.S. a încasat un onorariu substanțial, de cca 10.000 lei, contrar prevederilor art. 4 din ordinul M.J. nr. 2550/2005;

- că noul executor B.F. a preluat dosarul de executare procedând la vânzarea imobilelor, încasând un nou onorariu, acest lucru fiind făcut și de executorul D.C., care a încasat un alt onorariu, de cea 140.000 lei, aspecte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 246 și 247 C. pen.;

- executorii procedând la scoaterea la licitație a imobilelor proprietate personală, moștenire a petentei, s-au comis infracțiunile de nerespectarea hotărârii judecătorești, tulburare de posesie și folosința locuinței;

- s-a arătat că pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă și distrugere a formulat plângere numai împotriva executorilor judecătorești D.C. nu și T.S.;

- față de executorul B.F. a arătat că a formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de abuz în serviciu contra îngrădirii unor drepturi, nerespectarea hotărârii judecătorești, tulburare de posesie și folosință a locuinței, fals intelectual și uz de fals, complicitate la favorizarea infractorului, infracțiuni pentru care procurorul nu s-a pronunțat;

- s-a arătat că nu i s-a dat chitanța cec cu suma rămasă după acoperirea creanței, și nu figurează pe numele său un cont la cec,

- vânzarea la licitație nu s-a făcut cu respectarea procedurii iar executorul D.C. nu i-a evaluat toate bunurile mobile ce au rămas neevacuate din imobilele adjudecate, din care au fost scoase ea și monora pe nedrept;

- s-a arătat că acest executor a săvârșit infracțiunea de distrugere calificată deoarece, sub conducerea și îndrumarea directă a acestuia, indivizii care i-au scos bunurile mobile din casă, le-au distrus prin rupere, lovire, trântire;

- s-a arătat că minora l.O.I. în vârstă de 13 ani nu trebuia evacuată din imobil, acesta fiind moștenitoarea ei și deci a imobilului, ca fiică adoptivă.

Conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., verificând legalitatea și temeinicia ordonanței atacate în raport de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând motivele invocate și înscrisurile depuse de petentă, Curtea De Apel a constata că soluția atacată este legală și temeinică, urmând să o mențină pentru următoarele considerente:

Este nefondată critica potrivit căreia, procurorul trebuia să se pronunțe pe toate infracțiunile pentru care a formulat plângere penală față de fiecare dintre făptuitori.

Procurorul a fost sesizat prin plângere cu mai multe fapte petenta indicând în plângere mai multe infracțiuni. Competența de a stabili încadrarea juridică aparține organului judiciar iar nu petentei, astfel că, în raport de faptele expuse în plângere, încadrarea a fost corect stabilită, procurorul pronunțăndu-se pe faptele pentru care s-a făcut plângere.

Activitatea materială de executare a petentei s-a circumscris normelor de procedură civilă în materie, cei trei executori judecătorești neîncălcându-și atribuțiile de serviciu, actele efectuate de aceștia în realizarea demersului lor execuțional la stăruința creditorului (fostul soț al petentei) fiind cenzurate și menținute de instanțele de judecată civile care au respins contestațiile la executare formulate de petentă.

Nemulțumirile petentei că, fiecare dintre executori a încasat un nou onorariu sau cu privire la cuantumul acestor onorarii, au putut și puteau fi cenzurate de instanțele civile în urma contestațiilor la executare pe care petenta le putea formula.

Faptul că prin hotărârea judecătorească de partaj a bunurilor comune s-a constatat că imobilul din comuna Lelești, județul Gorj, este moștenit de petentă, fiind bun propriu și astfel nu a intrat în categoria de bunuri comune, nu duce automat la imposibilitatea scoaterii la licitație a acestui bun pentru a se satisface creanța pe care fostul soț o avea față de petentă.

Cele două sulte pe care le avea de plătit petenta (debitoare) către fostul soț, creditorul l.I., stabilite prin hotărârea judecătorească de partaj erau la o valoare mare, respectiv 80.026,26 lei și 155.890,489 lei, creditorul fiind cel care a solicitat satisfacerea creanței sale prin executarea silită a bunurilor debitoarei, respectiv casa și dependințele din comuna Lelești, județul Gorj.

Astfel, creditorul nu a ales posibilitatea popririi pentru satisfacerea creanței sale, dar fiind cuantumul creanței iar executorul, în mod legal, a procedat la executarea silită, formând dosarul nr. 305/E/2007.

Or, potrivit dispozițiilor art. 499 C. proc. civ. petenta după primirea somației putea să solicite instanței civile să se procedeze la poprirea veniturilor, însă una din condițiile prevăzute de art. 499 pentru ca instanța să încuviințeze o astfel de executare, pe o durată de maxim 6 luni asupra veniturilor debitoarei era ca aceste venituri să fie suficiente pentru a se plăti - în maxim 6 luni - datoria. Cum petenta avea această posibilitate de a se adresa instanței civile în contestarea executării nu se poate reține în sarcina executorilor infracțiunile de abuz în serviciu reclamate de petentă.

Totodată, împrejurarea că minora l.O. ar fi moștenit ulterior imobilul ce a făcut obiectul executării silite, nu justifică critica petentei cu privire la greșita executare ca imobilului și, implicit, evacuare a minorei.

La dosarul de urmărire penală la fila 289 se constată că există adresa B.E.J. .către CEC Tg. Jiu ce atestă consemnarea recipisei CEC pe numele petentei P.M., suma fiind de 52089,81 lei, după scăderea sumei de 5.865 lei achitată în contul executorului judecătoresc B.F.

Astfel, sunt nefondate criticile petentei cu privire la inexistența recipisei CEC, petenta având posibilitatea să solicite informațiile de la Biroul Executorului Judecătoresc.

Sub aspectul faptelor de distrugere reclamate de petenta, în mod corect s-a constatat că, din probele aflate la dosar, nu se confirmă că vreunul dintre executorii judecătorești ar fi avut vreo implicație sau contribuție la distrugerea bunurilor, aceste fapte fiind comise de alte persoane.

În ceea ce privește infracțiunea de purtare abuzivă, instanța constată că niciuna dintre probele administrate nu confirmă că petenta P.M. sau fiica minoră a acesteia ar fi fost agresate fizic ori verbal cu prilejul executării silite de vreunul dintre executorii judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara.

Recursul este inadmisibil.

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens,potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în disp. art. 24.

În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. 24, iar aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 26 ianuarie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație, întrucât petenta a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-o totodată pe petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta petiționară P.M., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei l.O.I., împotriva sentinței penale nr. 17 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2011.