ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1925/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia nr. 1721 din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel Alba lulia, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamantul S.P. împotriva sentinței civile nr. 3487 din 8

decembrie 2010 a Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această decizie

instanța a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, pe postul de agent

de pază, în baza contractului individual de muncă încheiat până la data de 14

ianuarie 2010, când intimata pârâtă a emis decizia din 2010 prin care s-a

dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantului, în baza art. 61 lit.

a) C. mun., începând cu data de 30 decembrie 2009.

Această decizie a fost comunicată

reclamantului, sub semnătură, la data de 11 februarie 2010.

În referatul de începere a cercetării disciplinare

prealabile întocmit la data de 14 decembrie 2009 s-a reținut că reclamantul nu s-a

prezentat la serviciu începând cu data de 1 septembrie 2009.

Din actele și lucrările dosarului rezultă

că reclamantul a fost convocat în scris de angajator, prin șeful comisiei, la sediul

pârâtei din Cluj Napoca în datele de 20 decembrie 2009, orele 12, și 30 decembrie

2009, orele 11, dar că acesta a refuzat primirea acestor convocări, conform dovezii

de la dosar.

Art. 267 alin. (3) C. mun. prevede că:

„Reprezentarea salariatului la convocarea făcuta in condițiile prevăzute la

alin. (2,) fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului sa dispună sancționarea,

fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile".

Constatând aceste aspecte, comisia de cercetare

disciplinară a propus conducerii angajatorului sancționarea disciplinară prin desfacerea

contractului individual de muncă în baza art. 61 lit. a) C. mun., propunere materializată

în decizia de concediere din 2010.

Potrivit mențiunilor din cartea de muncă,

în perioada 1 septembrie 2009-29 decembrie 2009, reclamantul a avut un număr de

84 de absențe nemotivate iar potrivit contractului individual de muncă acesta trebuia

să realizeze o normă întreagă de lucru de 8 ore/zi și 40 ore/săptămână.

Prin urmare, instanța de fond a înlăturat

corect apărarea reclamantului din răspunsul la întâmpinare, potrivit căreia cercetarea

disciplinară nu s-a realizat în cazul său, câtă vreme s-a făcut dovada relei credințe

a recurentului în a primi convocatorul angajatului și în a se prezenta la cercetarea

disciplinară.

Instanța de fond a constatat în corect,

pe baza probatoriului, că absența nemotivată de la serviciu a reclamantului pe o

perioadă îndelungată repezintă o abatere gravă săvârșită cu vinovăție, care tulbură

activitatea angajatorului și face imposibilă continuarea relațiilor de muncă de

natură a determina desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în

temeiul art. 61 lit. a) C. mun.

Împotriva acestei decizii reclamantul a

declarat recurs.

La termenul de judecată din 4 aprilie 2013

Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilitătii recursului

și, față de excepția invocată, a apreciat-o

ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:

Hotărârile ce pot fi atacate cu recurs

sunt enumerate în conținutul art. 299 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdictională sunt supuse recursului".

Cum hotărârea recurată de reclamant nu

face parte din categoriile enunțate, ci este o decizie dată de o instanță de recurs

este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.

Potrivit pct. 4 al art. 377 alin. (2) C.

proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, situație în care

din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ. rezultă

că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1721 din 10 octombrie 2011 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale,

este inadmisibil.

Una din regulile care cârmuiesc exercițiul

căilor de atac este și aceea a unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul

lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva

aceleiași hotărâri și deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de

atac.

În consecință, pentru considerentele expuse

recursul se privește ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.P. împotriva deciziei civile

nr. 1721 din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013.