ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 816/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 816/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 216 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petenta SC V.L. S.N.C. cu sediul în Craiova, împotriva ordonanței nr. 603/P/2010

din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

confirmată prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova din 2 septembrie 2010, dată în dosarul 1309/II/2/2010,

privind pe intimații, C.L. – prim procuror Parchetul de pe lângă Judecătoria

Craiova, U.P. – avocat Baroul Dolj, M.I. (avocat în cadrul Baroului Olt) și D.B.

(magistrat judecător), ambii deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova.

S-a menținut

ordonanța nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova.

A fost obligată

petenta SC V. S.N.C. Craiova prin reprezentant V.C., la 56 lei cheltuieli

judiciare statului.

S-a reținut că prin

ordonanța nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a)

și d) C. proc. pen., art. 38 și art. 45 raportat la art. 38 C. proc. pen., s-a

dispus: neînceperea urmăririi penale față de magistrații D.B. și C.L. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față

de U.P. – avocat în cadrul Baroului Olt, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246

C. pen., precum și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova, pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., față de numitul N.D.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune

astfel, procurorul de caz a reținut că la data de 1 iulie 2010, SC V.L. S.N.C.,

reprezentată de V.C., a formulat plângere împotriva magistratului procuror C.L.

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, fiind nemulțumit de soluția

adoptată de aceasta în dosarul penal nr. 8087/P/2004.

SC V.L. S.N.C. a

depus la 9 iulie 2010 o nouă plângere penală împotriva magistratului judecător D.B.,

din cadrul Tribunalului Dolj, magistratul procuror C.L., precum și față de

avocații U.P. și M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., așa cum a

precizat și în declarația din aceeași dată.

Prin referatul nr. 943/VIII/1/2010

din 12 iulie 2010, a fost conexată la prezenta cauză plângerea formulată de SC

V.L. S.N.C. împotriva avocatului U.P.

Numitul V.C. a depus

la 20 iulie 2010 decizia nr. 288 din 12 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul

Dolj, secția comercială.

Parchetul de pe lângă

Înalta Cute de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție –

Serviciul Teritorial Craiova a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova plângerea formulată de SC V.L. S.N.C., reprezentată de V.C. împotriva

numitului N.D., avocat U.P. și M.I., judecător D.B. și procuror C.L., pentru

faptele prevăzute în înscrisurile depuse.

În fapt, s-a reținut

că la data de 5 ianuarie 1998, între SC G.P. SRL (reprezentată de numitul N.D.)

și SC V.L. S.N.C. (reprezentată de numitul V.C.), s-a încheiat un contract de

asociere în participațiune având ca obiect procesul de morărit și panificație,

comercializarea produselor obținute. Între cele două părți au intervenit

neînțelegeri ce au generat mai multe litigii civile și penale.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Craiova, prin rezoluția nr. 8087/P/2004 din 2 iunie 2006 adoptată

de procurorul C.L., a dispus – urmare a plângerii formulate de V.C. – scoaterea

de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. a învinuitei P.M.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus încetarea urmării penale față de învinuitul N.D.

pentru faptele prevăzute de art. 290 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 și

art. 40 din Legea nr. 82/1991, precum și neînceperea urmăririi penale pentru

faptele prevăzute de art. 244, art. 271 și art. 214 C. pen.

Plângerea formulată

împotriva rezoluției adoptată de procuror a fost respinsă de prim procuror și

de instanța de judecată (Judecătoria Craiova) prin sentința penală nr. 319 din

7 februarie 2008.

Recursul formulat de

persoana vătămată a fost respins de Tribunalul Dolj prin decizia penală nr. 226

din 18 aprilie 2008, pronunțată de completul format din: V.S.D. (președinte), L.A.,

D.B. (judecători), iar Tribunalul Dolj, secția comercială, prin decizia nr. 288

din 12 iulie 2010, a admis recursul declarat de SC V.L. S.N.C., modificând

sentința nr. 19434 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei Craiova, în sensul că a admis în parte acțiunea revocatorie și a dispus revocarea a trei facturi

fiscale și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin nr. 7013 din

14 septembrie 2009 de B.N.P. T.M. în limitele creanței în cuantum de 688.000

lei aparținând reclamantei.

Judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii, potrivit art. 124 alin. (3) din

Constituția României și art. 2 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Jurisdicția se înfăptuiește în temeiul legii prin adoptarea unor soluții legale

și temeinice în raport de probele administrate.

Potrivit art. 15 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot

fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și

exercitate conform dispozițiilor legale.

În ceea ce privește

soluția adoptată de magistratul procuror C.L., persoana vătămată a exercitat

căile de atac prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva ordonanței

dată de procurorul de caz, societatea petentă – prin reprezentant V.C. – a

formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanța din 2

septembrie 2010 dată în dosarul nr. 1309/II/2/2010, a dispus în temeiul art. 275-278

C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, sens în care

a constatat că soluția adoptată în cauză răspunde cerințelor de legalitate,

fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care au exclus existența

unor temeiuri de fapt ori de drept care să contureze infracțiunea sesizată în

sarcina magistraților vizați ori vinovăția avocaților împotriva cărora s-a

formulat plângerea penală.

Astfel, magistrații

sunt independenți în raport cu soluția pe care o dispun, soluție care poate fi

desființată prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege (în materie

civilă) ori plângeri împotriva soluțiilor apreciate ca nelegale de către partea

interesată (în materie penală).

În ceea ce privește

vinovăția avocaților reclamați de petentă, aceasta nu s-a putut reține sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât nu au calitatea

de funcționar public pentru a fi subiect activ al infracțiuni prevăzută de art.

289 C. pen., susceptibile de a fi fost săvârșite conform susținerilor

petiționarei.

Disjungerea cauzei

s-a dispus nu numai pentru cercetarea numitului N.D. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., dar și pentru alte fapte prevăzute de legea penală, care

au decurs din administrarea probelor de către organele de poliție sub

supravegherea unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova,

conform competenței materiale prevăzute de legea procesual penală.

Împotriva acestor

ordonanțe ale procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta SC

V.L. S.N.C. – prin reprezentant V.C. – a formulat plângere la instanță, cauza

fiind astfel înregistrată pe rolul Secției Penale și Pentru Cauze cu Minori la

data de 14 septembrie 2010, sub nr. 2509/54/2010.

În motivarea

plângerii, petenta – reprezentată prin V.C. – a susținut că soluția dată prin

ordonanța nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 nu ar fi temeinică și solicită, în

esență, ca rezolvarea cazului să se facă la Craiova și să-și primească banii datorați de la N.D., el renunțând astfel la toate procesele pe care le-a intentat,

inclusiv împotriva unor magistrați ce au fost influențați și care au dat

soluții incredibile.

De asemenea, se

invocă că ordonanța menționată nu cercetează toate ilegalitățile semnalate și

aruncă vina doar asupra lui N.D., pentru abuz în serviciu.

Plângerea este

nefondată și a fost respinsă ca atare, cu următoarea motivare:

Cu ocazia judecății,

petenta a depus mai multe memorii și în copie mai multe acte reprezentând

contracte, hotărâri judecătorești, copiile unor memorii din alte dosare,

soluții de netrimitere în judecată, multe dintre ele aflându-se tot în copie,

la dosarul de cercetare penală al Ministerului Public.

Curtea a reținut că

ordonanța din 19 august 2010 este legală și temeinică, deoarece, în ceea ce

privește pe magistrații D.B. și C.L. și avocații U.P. și M.I., nu există probe

care să ateste că aceștia, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință,

și-au încălcat obligațiile profesionale și au creat o vătămare petentei SC V.L.

S.N.C.

Curtea a reamintit că

atât timp cât nu există dovezi cu privire la pretinsa influențare a

magistraților, soluțiile date de aceștia sunt supuse reformării în baza căilor

de atac, deoarece judecătorii sunt independenți și se supun legii, iar jurisdicția

se înfăptuiește prin adoptarea unor hotărâri judecătorești care pot fi

desființate sau modificate numai prin exercitarea unei căi de atac, așa cum se

stabilește și prin art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară.

Curtea nu a putut ignora

faptul că, în ceea ce privește pe procurorul C.L., petenta parte vătămată a

exercitat căile de atac împotriva soluției de netrimitere în judecată, iar

soluția instanței a fost de confirmare a actului de netrimitere în judecată

întocmit de procuror.

În același timp,

avocații nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de abuz în serviciu,

deoarece ei nu au calitatea de funcționari publici și, în consecință, nu pot fi

subiecți ai infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., chiar dacă calitatea

actelor judiciare exercitate de aceștia nu ar fi conformă contractelor de

asistență judiciară.

În aceste condiții,

neexistând probe care să ateste existența unei legături infracționale între

avocați, magistrați și numitul N.D., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

în raport și de lipsa unei calități speciale prevăzută de lege pentru N.D., nu

mai este competentă să efectueze cercetarea față de această persoană, astfel

încât temeinic și legal s-a dispus disjungerea și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Cu motivarea

reținută, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

plângerea va fi respinsă ca nefondată și va fi menținută ordonanța nr. 603/P/2010

din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs petiționara SC V.L. S.N.C., reluând în

totalitate cele iterate prin plângerea adresată primei instanțe împotriva

Ordonanței procurorului nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând casarea acesteia și, cu ocazia

rejudecării și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi

penale a intimaților făptuitori C.L. – prin procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova, U.P. – avocat în Baroul Dolj, M.I. (avocat în Baroul Olt)

și D.B. (magistrat judecător).

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică

invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că

recursul de față declarat de petiționara SC V.L. S.N.C. se privește ca nefondat

și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât

judecătorul instanței de fond, prin conformare la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a soluționat plângerea petentei nominalizate și a

verificat Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr. 603/P/2010 din 19

august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei și a unor înscrisuri noi prezentate în

fața sa, a statuat în mod legal și temeinic că plângerea petiționarei împotriva

acestei ordonanțe este nefondată, respingând-o în consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen.

În propriul său

demers analitic, Înalta Curte are în vedere, din examinarea actelor

premergătoare efectuate de procuror, că la 05 ianuarie 1998, între SC G.P. SRL,

reprezentată de numitul N.D. și SC V.L. S.N.C., reprezentată de numitul V.C.,

s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect procesul

de morărit și panificație, comercializarea produselor obținute.

Între cele două părți

au intervenit neînțelegeri ce au generat mai multe litigii civile și penale.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Craiova, prin rezoluția nr. 8087/P/2004 din 02 iunie 2006 adoptată

de procurorul C.L., a dispus urmare a plângerii formulate de V.C., scoaterea de

sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. a învinuitei

Pungă Maria. Prin aceeași rezoluție s-a dispus încetarea urmăririi penală față

de învinuitul N.D. pentru faptele prevăzute de art. 290 C. pen., art. 13 din Legea

nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991, precum și neînceperea urmării

penale pentru faptele prevăzute de art. 244, art. 271 și art. 214 C. pen.

Plângerea formulată

împotriva rezoluției adoptată de procuror a fost respinsă de primul procuror și

de Judecătoria Craiova prin sentința penală nr. 319 din 07 februarie 2008.

Recursul formulat de

persoana vătămată a fost respins de Tribunalul Dolj prin decizia penală nr. 226

din 18 aprilie 2008, pronunțată de completul format din președinte – V.S.D.,

judecători – L.A., D.B.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, prin decizia nr. 288 din 12 iulie 2010 a admis recursul declarat de SC V.L. S.N.C. Craiova, a modificat sentința nr. 19434 din 11

decembrie 2009 a Judecătoriei Craiova în sensul că a admis în parte acțiunea

revocatorie și a dispus revocarea a trei facturi fiscale și a contractului de

vânzare-cumpărate autentificat sub nr. 7013 din 14 septembrie 2009 de B.N.P. T.M.

în limitele creanței în cuantum de 688.000 lei aparținând reclamantei.

Înalta Curte are în

vedere, cu titlu de premise că judecătorii sunt independenți și se supun numai

legii, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituția României și art. 2 alin. (3)

din Legea nr. 303/2004, jurisdicția se înfăptuiește în temeiul legii prin

adoptarea unor soluții legale și temeinice în raport de probele administrate și

potrivit art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de

atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.

Cum petiționara

sus-menționată a exercitat calea de atac prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen. împotriva soluției de netrimitere în judecată adoptată prin rezoluția

nr. 8087/P/2004 din 02 iunie 2006 a procurorului C.L., rezultă fără echivoc

justificarea legalității soluției de neîncepere a urmăririi penale a acestei

făptuitoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

pe temeiul inexistenței faptei penale sesizate și corelativ în același temei de

drept prevăzut de art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

a neînceperii urmăririi penale față de făptuitorul judecător D.B., membru în

completul de judecată al instanței Tribunalului Dolj, care prin decizia penală

nr. 226 din 18 aprilie 2008 a respins recursul aceleiași petiționare declarat

împotriva sentinței penale nr. 319 din 07 februarie 2008 a Judecătoriei Craiova pronunțată în procedura plângerii împotriva soluției de netrimitere în

judecată a procurorului.

Cum, pe de altă parte,

avocații își desfășoară activitatea potrivit Legii nr. 51/1995 și nu pot fi

subiecți activi ai infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, întrucât, pe de o parte nu au calitatea de funcționari publici astfel

cum este definită de art. 147 C. pen., iar pe de altă parte profesia de avocat

este liberă și independentă conform art. 1 din Legea nr. 51/1995, Înalta Curte

stabilește că, în mod legal și temeinic, prin ordonanța atacată a procurorului

s-a dispus și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de U.P. – avocat în

cadrul Baroului Dolj și M.I. – avocat în cadrul Baroului Olt pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara SC V.L. S.N.C. împotriva sentinței penale nr. 216 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 02 martie 2011.