ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 816/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 216 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC V.L. S.N.C. cu sediul în Craiova, împotriva ordonanței nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 2 septembrie 2010, dată în dosarul 1309/II/2/2010, privind pe intimații, C.L. – prim procuror Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, U.P. – avocat Baroul Dolj, M.I. (avocat în cadrul Baroului Olt) și D.B.

(magistrat judecător), ambii deținuți în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova. S-a menținut ordonanța nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. A fost obligată petenta SC V. S.N.C. Craiova prin reprezentant V.C., la 56 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că prin ordonanța nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., art. 38 și art. 45 raportat la art. 38 C. proc. pen., s-a dispus: neînceperea urmăririi penale față de magistrații D.B. și C.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de U.P.

– avocat în cadrul Baroului Olt, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., precum și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., față de numitul N.D. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că la data de 1 iulie 2010, SC V.L. S.N.C., reprezentată de V.C., a formulat plângere împotriva magistratului procuror C.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, fiind nemulțumit de soluția adoptată de aceasta în dosarul penal nr. 8087/P/2004. SC V.L. S.N.C. a depus la 9 iulie 2010 o nouă plângere penală împotriva magistratului judecător D.B., din cadrul Tribunalului Dolj, magistratul procuror C.L., precum și față de avocații U.P.

și M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., așa cum a precizat și în declarația din aceeași dată. Prin referatul nr. 943/VIII/1/2010 din 12 iulie 2010, a fost conexată la prezenta cauză plângerea formulată de SC V.L. S.N.C. împotriva avocatului U.P. Numitul V.C. a depus la 20 iulie 2010 decizia nr. 288 din 12 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială. Parchetul de pe lângă Înalta Cute de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Craiova a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea formulată de SC V.L. S.N.C., reprezentată de V.C. împotriva numitului N.D., avocat U.P.

și M.I., judecător D.B. și procuror C.L., pentru faptele prevăzute în înscrisurile depuse. În fapt, s-a reținut că la data de 5 ianuarie 1998, între SC G.P. SRL (reprezentată de numitul N.D.) și SC V.L. S.N.C. (reprezentată de numitul V.C.), s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect procesul de morărit și panificație, comercializarea produselor obținute. Între cele două părți au intervenit neînțelegeri ce au generat mai multe litigii civile și penale. Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, prin rezoluția nr. 8087/P/2004 din 2 iunie 2006 adoptată de procurorul C.L., a dispus – urmare a plângerii formulate de V.C. – scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen.

a învinuitei P.M. Prin aceeași rezoluție s-a dispus încetarea urmării penale față de învinuitul N.D. pentru faptele prevăzute de art. 290 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991, precum și neînceperea urmăririi penale pentru faptele prevăzute de art. 244, art. 271 și art. 214 C. pen. Plângerea formulată împotriva rezoluției adoptată de procuror a fost respinsă de prim procuror și de instanța de judecată (Judecătoria Craiova) prin sentința penală nr. 319 din 7 februarie 2008. Recursul formulat de persoana vătămată a fost respins de Tribunalul Dolj prin decizia penală nr. 226 din 18 aprilie 2008, pronunțată de completul format din: V.S.D. (președinte), L.A., D.B.

(judecători), iar Tribunalul Dolj, secția comercială, prin decizia nr. 288 din 12 iulie 2010, a admis recursul declarat de SC V.L. S.N.C., modificând sentința nr. 19434 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei Craiova, în sensul că a admis în parte acțiunea revocatorie și a dispus revocarea a trei facturi fiscale și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin nr. 7013 din 14 septembrie 2009 de B.N.P. T.M. în limitele creanței în cuantum de 688.000 lei aparținând reclamantei. Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituția României și art. 2 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004. Jurisdicția se înfăptuiește în temeiul legii prin adoptarea unor soluții legale și temeinice în raport de probele administrate.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale. În ceea ce privește soluția adoptată de magistratul procuror C.L., persoana vătămată a exercitat căile de atac prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva ordonanței dată de procurorul de caz, societatea petentă – prin reprezentant V.C. – a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanța din 2 septembrie 2010 dată în dosarul nr. 1309/II/2/2010, a dispus în temeiul art. 275-278 C. proc.

pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, sens în care a constatat că soluția adoptată în cauză răspunde cerințelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care au exclus existența unor temeiuri de fapt ori de drept care să contureze infracțiunea sesizată în sarcina magistraților vizați ori vinovăția avocaților împotriva cărora s-a formulat plângerea penală. Astfel, magistrații sunt independenți în raport cu soluția pe care o dispun, soluție care poate fi desființată prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege (în materie civilă) ori plângeri împotriva soluțiilor apreciate ca nelegale de către partea interesată (în materie penală).

În ceea ce privește vinovăția avocaților reclamați de petentă, aceasta nu s-a putut reține sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât nu au calitatea de funcționar public pentru a fi subiect activ al infracțiuni prevăzută de art. 289 C. pen., susceptibile de a fi fost săvârșite conform susținerilor petiționarei. Disjungerea cauzei s-a dispus nu numai pentru cercetarea numitului N.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., dar și pentru alte fapte prevăzute de legea penală, care au decurs din administrarea probelor de către organele de poliție sub supravegherea unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, conform competenței materiale prevăzute de legea procesual penală.

Împotriva acestor ordonanțe ale procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petenta SC V.L. S.N.C. – prin reprezentant V.C. – a formulat plângere la instanță, cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Secției Penale și Pentru Cauze cu Minori la data de 14 septembrie 2010, sub nr. 2509/54/2010. În motivarea plângerii, petenta – reprezentată prin V.C. – a susținut că soluția dată prin ordonanța nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 nu ar fi temeinică și solicită, în esență, ca rezolvarea cazului să se facă la Craiova și să-și primească banii datorați de la N.D., el renunțând astfel la toate procesele pe care le-a intentat, inclusiv împotriva unor magistrați ce au fost influențați și care au dat soluții incredibile.

De asemenea, se invocă că ordonanța menționată nu cercetează toate ilegalitățile semnalate și aruncă vina doar asupra lui N.D., pentru abuz în serviciu. Plângerea este nefondată și a fost respinsă ca atare, cu următoarea motivare: Cu ocazia judecății, petenta a depus mai multe memorii și în copie mai multe acte reprezentând contracte, hotărâri judecătorești, copiile unor memorii din alte dosare, soluții de netrimitere în judecată, multe dintre ele aflându-se tot în copie, la dosarul de cercetare penală al Ministerului Public. Curtea a reținut că ordonanța din 19 august 2010 este legală și temeinică, deoarece, în ceea ce privește pe magistrații D.B. și C.L. și avocații U.P. și M.I., nu există probe care să ateste că aceștia, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, și-au încălcat obligațiile profesionale și au creat o vătămare petentei SC V.L.

S.N.C. Curtea a reamintit că atât timp cât nu există dovezi cu privire la pretinsa influențare a magistraților, soluțiile date de aceștia sunt supuse reformării în baza căilor de atac, deoarece judecătorii sunt independenți și se supun legii, iar jurisdicția se înfăptuiește prin adoptarea unor hotărâri judecătorești care pot fi desființate sau modificate numai prin exercitarea unei căi de atac, așa cum se stabilește și prin art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Curtea nu a putut ignora faptul că, în ceea ce privește pe procurorul C.L., petenta parte vătămată a exercitat căile de atac împotriva soluției de netrimitere în judecată, iar soluția instanței a fost de confirmare a actului de netrimitere în judecată întocmit de procuror.

În același timp, avocații nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece ei nu au calitatea de funcționari publici și, în consecință, nu pot fi subiecți ai infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., chiar dacă calitatea actelor judiciare exercitate de aceștia nu ar fi conformă contractelor de asistență judiciară. În aceste condiții, neexistând probe care să ateste existența unei legături infracționale între avocați, magistrați și numitul N.D., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în raport și de lipsa unei calități speciale prevăzută de lege pentru N.D., nu mai este competentă să efectueze cercetarea față de această persoană, astfel încât temeinic și legal s-a dispus disjungerea și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

Cu motivarea reținută, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată și va fi menținută ordonanța nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționara SC V.L. S.N.C., reluând în totalitate cele iterate prin plângerea adresată primei instanțe împotriva Ordonanței procurorului nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând casarea acesteia și, cu ocazia rejudecării și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaților făptuitori C.L. – prin procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, U.P.

– avocat în Baroul Dolj, M.I. (avocat în Baroul Olt) și D.B. (magistrat judecător). Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de petiționara SC V.L. S.N.C. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât judecătorul instanței de fond, prin conformare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., a soluționat plângerea petentei nominalizate și a verificat Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr. 603/P/2010 din 19 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a unor înscrisuri noi prezentate în fața sa, a statuat în mod legal și temeinic că plângerea petiționarei împotriva acestei ordonanțe este nefondată, respingând-o în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen. În propriul său demers analitic, Înalta Curte are în vedere, din examinarea actelor premergătoare efectuate de procuror, că la 05 ianuarie 1998, între SC G.P. SRL, reprezentată de numitul N.D.

și SC V.L. S.N.C., reprezentată de numitul V.C., s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect procesul de morărit și panificație, comercializarea produselor obținute. Între cele două părți au intervenit neînțelegeri ce au generat mai multe litigii civile și penale. Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, prin rezoluția nr. 8087/P/2004 din 02 iunie 2006 adoptată de procurorul C.L., a dispus urmare a plângerii formulate de V.C., scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. a învinuitei Pungă Maria. Prin aceeași rezoluție s-a dispus încetarea urmăririi penală față de învinuitul N.D. pentru faptele prevăzute de art. 290 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991, precum și neînceperea urmării penale pentru faptele prevăzute de art. 244, art. 271 și art. 214 C. pen.

Plângerea formulată împotriva rezoluției adoptată de procuror a fost respinsă de primul procuror și de Judecătoria Craiova prin sentința penală nr. 319 din 07 februarie 2008. Recursul formulat de persoana vătămată a fost respins de Tribunalul Dolj prin decizia penală nr. 226 din 18 aprilie 2008, pronunțată de completul format din președinte – V.S.D., judecători – L.A., D.B. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin decizia nr. 288 din 12 iulie 2010 a admis recursul declarat de SC V.L. S.N.C. Craiova, a modificat sentința nr. 19434 din 11 decembrie 2009 a Judecătoriei Craiova în sensul că a admis în parte acțiunea revocatorie și a dispus revocarea a trei facturi fiscale și a contractului de vânzare-cumpărate autentificat sub nr. 7013 din 14 septembrie 2009 de B.N.P.

T.M. în limitele creanței în cuantum de 688.000 lei aparținând reclamantei. Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premise că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituția României și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, jurisdicția se înfăptuiește în temeiul legii prin adoptarea unor soluții legale și temeinice în raport de probele administrate și potrivit art. 15 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale. Cum petiționara sus-menționată a exercitat calea de atac prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen. împotriva soluției de netrimitere în judecată adoptată prin rezoluția nr. 8087/P/2004 din 02 iunie 2006 a procurorului C.L., rezultă fără echivoc justificarea legalității soluției de neîncepere a urmăririi penale a acestei făptuitoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. pe temeiul inexistenței faptei penale sesizate și corelativ în același temei de drept prevăzut de art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a neînceperii urmăririi penale față de făptuitorul judecător D.B., membru în completul de judecată al instanței Tribunalului Dolj, care prin decizia penală nr. 226 din 18 aprilie 2008 a respins recursul aceleiași petiționare declarat împotriva sentinței penale nr. 319 din 07 februarie 2008 a Judecătoriei Craiova pronunțată în procedura plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată a procurorului.

Cum, pe de altă parte, avocații își desfășoară activitatea potrivit Legii nr. 51/1995 și nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât, pe de o parte nu au calitatea de funcționari publici astfel cum este definită de art. 147 C. pen., iar pe de altă parte profesia de avocat este liberă și independentă conform art. 1 din Legea nr. 51/1995, Înalta Curte stabilește că, în mod legal și temeinic, prin ordonanța atacată a procurorului s-a dispus și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de U.P. – avocat în cadrul Baroului Dolj și M.I. – avocat în cadrul Baroului Olt pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC V.L. S.N.C. împotriva sentinței penale nr. 216 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2011.