ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 22 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC F.P. SRL Galați, împotriva rezoluției din 30 septembrie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 96/P/2009, privind pe intimații B.D., D.V., D.(fostă T.)I., S.M. , A.R., P.N., R.D., B.D., I.B., V.S.C. A fost obligată petenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția din 30 septembrie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 96/P/2009, în baza art. 228 alin. (4) rap.

la art. 10 lit. b) și c) C. proc. pen., s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.D. și T.I., pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. (dosar nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați); neînceperea urmăririi penale față de B.D., pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. (dosar nr. 96/C/2004 al Tribunalului Galați); neînceperea urmăririi penale față de judecătorii S.M., A.R., D.V., pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., în cauză nefiind vorba de săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală (dosar nr. 96/C/2004 al Tribunalului Galați) și, neînceperea urmăririi penale față de avocatul P.N. din cadrul Baroului Galați pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

și față de I.B. , B.D., R.D. și V.S., pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Din plângerea formulată, și din declarația dată în fața procurorului de petentul U.P., a rezultat că solicită efectuarea de cercetări față de judecătorul B.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constând în aceea că și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării dosarului nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați. De asemenea, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de avocatul P.N. , care a reprezentat SC P.F. SRL Galați în dosarul respectiv, apreciind că acesta a acționat în interesul părților adverse, în complicitate cu I.B.

, B.D., R.D. și V.S. A menționat că recursul declarat de SC P.F. SRL Galați împotriva soluției pronunțate de Judecătoria Galați în dosarul nr. 6816/C/2004, a fost soluționat tot de judecătorul B.D. care, și de această dată, și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, pronunțând o hotărâre care nu-i este favorabilă. Din verificările efectuate în cauză a rezultat că dosarul nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați a avut ca obiect contestația la executare formulată de SC P.F. SRL Galați, în contradictoriu cu D.G.F.P. – A.F.P. Galați, cu F.S., F.M. și N.C. Judecătorul B.D. a participat la soluționarea cauzei în calitate de președinte al completului de judecată, la câteva termene de judecată, ulterior fiind înlocuit de judecător T.I., care a și pronunțat sentința civilă nr. 4158 din 29 iulie 2005 prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea SC P.F.

SRL Galați. Conform actelor premergătoare în sarcina judecătorilor B.D. și T.I. nu s-a putut reține săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală cu prilejul exercitării atribuțiilor de serviciu, legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești pronunțată în dosarul nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați neputând fi analizate în cadrul unei cercetări penale, ci numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Recursul declarat de petenta SC P.F. SRL Galați împotriva sentinței pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus a fost înregistrat la Tribunalul Galați sub nr. 96/C/2006, completul de judecată fiind alcătuit din judecătorii S.M., A.R. și D.V. și, în cauză, a fost pronunțată decizia civilă nr. 240 din 9 aprilie 2006, prin care a fost respins recursul declarat de petentă.

Judecătorul B.D. nu a participat la soluționarea acestui dosar la niciun termen de judecată, astfel că nu s-a putut reține ca săvârșind fapta reclamată ce petentă. Nici față de judecătorii S.M., A.R. și D.V., nu s-a putut reține că ar fi săvârșit vreuna din faptele reclamate de petentă. De asemenea, petenta prin reprezentant, a mai susținut că avocatul P.N. , care a reprezentat SC P.F. SRL Galați în dosarul nr. 6816/C/2004, nu și-ar fi îndeplinit corect obligația asumată prin contractul de asistență juridică acționând, în complicitate cu I.B., B.D., R.D. și V.S., în defavoarea petentei. În opinia procurorului, fiind nemulțumit de modul în care avocatul și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de asistență juridică, U.P., reprezentantul petentei, avea posibilitatea să renunțe la serviciile acestuia.

De astfel, din actele dosarului și declarația avocatului P.N., a rezultat că acesta a participat dosar așa primele termene de judecată, intervenind unele neînțelegeri între U.P. și avocat, motiv pentru care, acesta din urmă, a reziliat contractul de asistență juridică. De asemenea, s-a menționat că numitul U.P., considerând că i-a achitat avocatului onorarii prea mari în raport cu prestația depusă de acesta, avea posibilitatea să se adreseze Baroului Galați, solicitând restituirea sumei respective, însă acesta, în mod tendențios, a formulat prezenta plângere penală la 5 ani după presupusa faptă, astfel că nu s-a putut reține față de avocatul P.N. și I.B. , B.D., R.D. și V.S. săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei ordonanțe a procurorului de caz, prin reprezentant, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, invocând, în esență, aceleași motive ca și în plângerea inițială. Prin rezoluția din 24 noiembrie 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosarul nr. 1331/II/2/2009, s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentă prin administrator unic U.P., considerându-se că soluția emisă în dosarul nr. 96/P/2009 este legală și temeinică, judecătorii reclamați nu au săvârșit nicio infracțiune, eventualele erori din hotărârile pronunțate putând fi remediate pe calea unei căi de atac, iar avocatul P.N.

nu a săvârșit nici o faptă penală, acesta reziliind contractul de asistență juridică cu petenta, în urma neînțelegerilor cu U.P. - reprezentantul acesteia. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere la instanța competentă petenta SC F.P.SRL Galați, invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia, în raport de dispoz. art. 62 și art. 210 C. proc. pen., ce reglementează lămurirea cauzei prin probe și exercitarea de către organul de urmărire penală a rolului activ. Ulterior, petentul a invocat și excepția necompetenței materiale a organului de urmărire penală în ceea ce privește actele efectuate față de intimații R.D., V.S.C., I.B. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 18 ianuarie 2010 iar prin încheierea din 21 iunie 2010 aceasta a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre soluționare Curții de Apel Craiova, în condițiile în care I.C.C.J.

- prin încheierea nr. 947 din 2 iunie 2010 - a admis cererea formulată de către petentă și a dispus strămutarea judecării plângerii. Analizând motivele plângerii formulată de către petent, rezoluția procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, precum și toate actele ce au stat la baza acestei soluții, inclusiv dosarul nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați, judecătorul instanței de fond a apreciat că motivele invocate de către petent în sunt nefondate, astfel încât, în temeiul art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins-o pentru cele ce se vor arăta în continuare: Plângerea petentului adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați vizează fapte, apreciate de către petent ca fiind de natură penală, săvârșite de magistrați din cadrul Judecătoriei Galați și Tribunalului Galați, respectiv intimații B.D.

și T.I., S.M., A.R., D.V. , precum și fapte săvârșite de avocatul P.N. din cadrul Baroului Galați. De asemenea, plângerea petentului vizează și fapte săvârșite de intimații I.B., B.D., R.D. și V.S., aceștia acționând în complicitate cu apărătorul P.N. În raport de persoanele împotriva cărora petentul formulează plângerea, s-a constatat că operează instituția prorogării de competență, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 33 și art. 35 C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de conexitate, dacă competența în raport cu diferiți făptuitori ori diferitele fapte aparțin, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele, și pe toți făptuitorii, revine instanței mai întâi sesizată, iar dacă competența după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite, revine instanței superioare în grad.

De aceea, s-a apreciat că soluționarea plângerii de către procuror și în ceea ce privește plângerea formulată împotriva intimaților I.B., B.D., R.D. și V.S., s-a realizat în respectarea normelor de competență materială, astfel cum sunt prevăzute de art. 28 1 rap. la art. 209 C. proc. pen., rap. la art. 35 C. proc. pen. Analizând plângerea sub aspectul criticilor de netemeinicie și nelegalitate invocate de către petent, respectiv încălcarea normelor de administrare a probelor și exercitarea rolului activ de către organul de urmărire penală, judecătorul instanței de fond a apreciat că este nefondată. Procedând în conformitate cu dispoz. art. 62 și urm. C. proc. pen., procurorul a procedat la administrarea tuturor probelor, apreciate ca lămuritoare în vederea aflării adevărului.

în condițiile în care petentul, prin plângerea formulată, critică activitatea desfășurată de judecători în soluționarea dosarului nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați, atât cu prilejul soluționării fondului, cât și în căile de atac, inclusiv soluțiile pronunțate de judecători, probatoriile administrate au constat în actele și lucrările dosarului civil, ce reprezintă obiectul nemulțumirii, cât și în actele ce reflectă situația juridică a societății comerciale petentă, subiect al procedurii falimentului, probe concludente și utile în raport de obiectul plângerii. Cu respectarea cerințelor impuse de art. 202 și următoarele, procurorul, în raport de actele prezentate de petent, cât și probele administrate în raport de obiectul cauzei, a dispus neînceperea urmăririi penale atât față de judecătorii magistrați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., cât și față de avocat și intimații ce nu au calitatea specială cerută de art. 28 C. proc.

pen., aceștia din urmă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. , respectiv art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Astfel, arată judecătorul primei instanțe că magistrații judecători, investiți legal cu soluționarea contestației la executare formulată de petentă și înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, atât cu prilejul soluționării fondului, cât și în căile de atac, au procedat la soluționarea cauzei și, ulterior, a recursului, în temeiul abilităților legale conferite de Constituție art. 123 - 125 și Legea nr. 303/2004, cauza fiind soluționată în raport de dispozițiile legii civile, aplicabile în speța dedusă judecății. De aceea, s-a opinat în sensul că activitatea magistraților judecători, desfășurată în temeiul legii, nu poate constitui faptă penală, de exercitare defectuoasă sau neîndeplinire a unei sarcini de serviciu, în detrimentul unei persoane, astfel cum este ea prevăzută de dispoz.

art. 246 C. pen., cum temeinic a apreciat procurorul prin rezoluția pronunțată. În același mod a fost apreciată și rezoluția pronunțată cu privire la avocatul P.N. având în vedere că serviciile apărătorului se derulează în baza contractului de asistență juridică încheiat între părți, acestea stabilind, bilateral, cu prilejul încheierii contractului, drepturile și obligațiile reciproce inclusiv modalitatea de plată și cuantumul onorariului pentru serviciile avocațiale. Nemulțumirile ulterioare încheierii contractului de mandat, pot determina denunțarea unilaterală sau rezoluțiunea contractului, prin acordul părților, nemulțumiri care, însă, nu îmbracă forma infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., astfel cum a fost calificată de petentă în plângerea sa, atâta timp cât fiecare parte acționează în limitele puterilor cu care a fost investită, prin convenția părților.

Aceleași considerente au fost avute în vedere și la plângerea formulată împotriva intimaților I.B., B.D., R.D. și V.S., plângerea având ca obiect săvârșirea de către acești intimați a infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Împotriva sentinței, petentă - prin reprezentant - a declarat prezentul recurs. Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele: - în recurs, cauza a avut 3 termene de judecată, reprezentatul recurentei- petente fiind prezent numai la cel de-al doilea termen; - la primul termen, la cererea numitului U.P., instanța de recurs a amânat judecarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia; - la cel de-al doilea termen, prezent fiind, numitul U.P.

a recuzat președintele completului, cererea fiind ulterior respinsa; - la al treilea termen, și ultimul, a fost transmisă instanței o cerere de recuzare a magistratului asistent, cerere respinsa ca inadmisibilă (astfel cum rezultă din partea introductivă). Examinând pe fond recursul petentei, se reține că se reiau acuzațiile aduse intimaților prin plângerea penală. Înalta Curte își însușește integral argumentele expuse în sentința atacată, apreciind că nu se impune reluarea acestora în prezenta decizie, cu următoarele completări: Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Accesul oricărei persoane la justiție și, respectiv, posibilitatea desființării ori modificării hotărârilor judecătorești numai în căile de atac prevăzute de lege sunt principii ale organizării judiciare (art. 6 și art. 17 din Legea nr. 304/2004).

Rațiunea judiciară a instituirii unor căi de atac contra hotărârilor judecătorești derivă din necesitatea reformării acelor hotărâri care conțin, prezumat, aspecte de netemeinicie ori nelegalitate. Însă, aceste principii impun ca reformarea unei hotărâri judecătorești civile să se realizeze numai în căile de atac prevăzute de lege pentru respectiva hotărâre civilă (prin desființare, casare, modificare). Simpla nemulțumire a părții, privită singular și în absența unor minime indicii ale săvârșirii de către magistrat a unei fapte prevăzute de legea penală, nu poate să justifice tragerea la răspundere penală a acestuia. Înalta Curte își însușește și argumentele ale judecătorului curți de apel cu privire la soluția de neurmarire penală dispusă față de ceilalți intimați apreciind, de asemenea, că nu se impune reluarea ori suplimentarea acestora.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentei. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL Galați, prin U.P., împotriva sentinței penale nr. 195 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 iunie 2011.