ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 195 din 22 octombrie 2010 Curtea

de Apel Craiova, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta SC

F.P. SRL Galați, împotriva

rezoluției din 30 septembrie 2009, dată de

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați în dosarul nr. 96/P/2009, privind pe intimații B.D., D.V., D.(fostă

T.)I., S.M.

, A.R., P.N., R.D., B.D., I.B.,

V.S.C.

A fost obligată petenta la 200

lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin

rezoluția din 30 septembrie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați în

dosarul nr. 96/P/2009, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art.

10 lit. b) și c) C. proc. pen.,

s-a dispus, neînceperea urmăririi penale față de

judecătorii B.D. și T.I., pentru infracțiunea

prev. de art. 246

C.

pen. (dosar nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați); neînceperea urmăririi

penale față de B.D., pentru

infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

(dosar nr. 96/C/2004 al Tribunalului Galați);

neînceperea urmăririi penale față de

judecătorii S.M., A.R., D.V., pentru infracțiunea prev.

de art. 246 C. pen., în cauză

nefiind vorba de săvârșirea vreunei fapte

prevăzută de legea penală (dosar nr. 96/C/2004 al

Tribunalului Galați) și,

neînceperea urmăririi penale față de avocatul P.N. din cadrul Baroului

Galați pentru infracțiunea prev.

de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și față de I.B.

, B.D., R.D. și V.S., pentru

infracțiunea prev.

de art. 26 rap. la

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Din plângerea formulată, și din

declarația dată în fața procurorului de petentul U.P., a rezultat că solicită

efectuarea de cercetări față de

judecătorul B.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

constând în aceea că

și-ar

fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării

dosarului nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați.

De asemenea, s-a solicitat

efectuarea de cercetări față de avocatul P.N.

, care a reprezentat SC P.F. SRL Galați în dosarul

respectiv,

apreciind

că acesta a acționat în interesul părților adverse, în complicitate cu I.B.

, B.D., R.D. și V.S. A

menționat că recursul

declarat de SC P.F. SRL Galați împotriva soluției pronunțate de

Judecătoria Galați în dosarul

nr. 6816/C/2004, a fost soluționat tot de judecătorul

B.D. care, și de această dată,

și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile

de serviciu, pronunțând o hotărâre care nu-i este favorabilă.

Din verificările efectuate în

cauză a rezultat că dosarul nr. 6816/C/2004 al

Judecătoriei Galați a avut ca obiect contestația

la executare formulată de SC

P.F. SRL Galați, în contradictoriu cu D.G.F.P. – A.F.P. Galați, cu F.S.,

F.M. și N.C.

Judecătorul B.D. a participat la

soluționarea cauzei în calitate de

președinte al completului de judecată, la câteva termene

de judecată, ulterior fiind

înlocuit de judecător T.I., care a și pronunțat sentința civilă nr.

4158

din 29 iulie

2005 prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de

contestatoarea SC P.F. SRL Galați.

Conform actelor premergătoare în

sarcina judecătorilor B.D. și

T.I. nu s-a putut reține săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea

penală cu prilejul exercitării atribuțiilor de serviciu, legalitatea și

temeinicia hotărârii

judecătorești

pronunțată în dosarul nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galați

neputând fi analizate în cadrul

unei cercetări penale, ci numai în cadrul căilor de

atac prevăzute de lege.

Recursul declarat de petenta SC

P.F. SRL Galați împotriva

sentinței pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus a fost înregistrat

la

Tribunalul Galați sub nr. 96/C/2006,

completul de judecată fiind alcătuit din

judecătorii

S.M., A.R. și D.V. și, în cauză, a fost

pronunțată decizia civilă nr. 240 din 9 aprilie 2006, prin care a fost

respins recursul

declarat de petentă.

Judecătorul B.D. nu a participat la soluționarea

acestui dosar la niciun termen de judecată, astfel că nu s-a putut

reține ca

săvârșind fapta reclamată

ce petentă. Nici față de judecătorii S.M., A.R.

și D.V., nu s-a putut reține că ar fi săvârșit vreuna din faptele

reclamate

de petentă.

De asemenea, petenta prin

reprezentant, a mai susținut că avocatul P.N.

, care a reprezentat SC P.F. SRL Galați în dosarul

nr.

6816/C/2004, nu

și-ar fi îndeplinit corect obligația asumată prin contractul de

asistență juridică acționând, în

complicitate cu I.B., B.D., R.D.

și V.S.,

în defavoarea petentei.

În opinia procurorului, fiind

nemulțumit de modul în care avocatul și-a

îndeplinit obligația asumată prin contractul de asistență

juridică, U.P.,

reprezentantul

petentei, avea posibilitatea să renunțe la serviciile acestuia. De

astfel, din actele dosarului și

declarația avocatului P.N., a rezultat că

acesta a participat dosar așa primele termene de

judecată, intervenind unele

neînțelegeri între U.P. și avocat, motiv pentru care, acesta din urmă,

a

reziliat contractul de asistență

juridică.

De asemenea, s-a menționat că

numitul U.P., considerând că i-a

achitat avocatului onorarii prea mari în raport cu

prestația depusă de acesta, avea

posibilitatea să se adreseze Baroului Galați, solicitând

restituirea sumei respective,

însă acesta, în mod tendențios, a formulat prezenta plângere penală la 5

ani după

presupusa

faptă, astfel că nu s-a putut reține față de avocatul P.N. și I.B.

, B.D., R.D. și V.S. săvârșirea

vreunei fapte

prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei ordonanțe a

procurorului de caz, prin reprezentant,

petenta a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, invocând, în esență, aceleași motive ca și în

plângerea

inițială.

Prin rezoluția din 24 noiembrie

2009, emisă de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosarul

nr. 1331/II/2/2009, s-a

dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a

plângerii

formulată

de petentă prin administrator unic U.P., considerându-se că

soluția emisă în dosarul nr.

96/P/2009 este legală și temeinică, judecătorii

reclamați nu au săvârșit nicio infracțiune,

eventualele erori din hotărârile

pronunțate putând fi remediate pe calea unei căi de

atac, iar avocatul P.N.

nu a săvârșit nici o faptă penală, acesta reziliind contractul de

asistență

juridică

cu petenta, în urma neînțelegerilor cu U.P. - reprezentantul

acesteia.

Împotriva acestei rezoluții a

formulat plângere la instanța competentă

petenta SC F.P.SRL Galați, invocând netemeinicia și

nelegalitatea

acesteia,

în raport de dispoz. art. 62 și art. 210 C. proc. pen., ce reglementează

lămurirea cauzei prin probe și

exercitarea de către organul de urmărire penală a

rolului activ. Ulterior,

petentul a invocat și excepția necompetenței materiale a organului de urmărire

penală în ceea ce privește actele efectuate față de intimații

R.D., V.S.C., I.B.

Plângerea a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați la data de 18

ianuarie 2010 iar prin încheierea din 21 iunie

2010 aceasta a scos cauza de pe rol

și a înaintat-o spre soluționare Curții de Apel Craiova,

în condițiile în care I.C.C.J. -

prin încheierea nr. 947 din 2 iunie 2010 - a admis

cererea formulată de către

petentă și a

dispus strămutarea judecării plângerii.

Analizând motivele plângerii formulată de către

petent, rezoluția

procurorului, de

neîncepere a urmăririi penale, precum și toate actele ce au stat la

baza acestei soluții, inclusiv dosarul nr.

6816/C/2004 al Judecătoriei Galați, judecătorul instanței de fond a apreciat că

motivele invocate de către petent în

sunt

nefondate, astfel încât, în temeiul art. 278

1

pct. 8 lit. a) C.

proc. pen., a

respins-o pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Plângerea petentului adresată

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

vizează fapte, apreciate de către petent ca fiind

de natură penală, săvârșite de

magistrați din cadrul Judecătoriei Galați și Tribunalului

Galați, respectiv intimații

B.D. și T.I., S.M., A.R., D.V. , precum și fapte săvârșite de avocatul P.N.

din cadrul Baroului Galați. De asemenea, plângerea petentului vizează și fapte

săvârșite de intimații I.B.,

B.D., R.D. și V.S., aceștia acționând în complicitate

cu apărătorul P.N.

În raport de persoanele

împotriva cărora petentul formulează plângerea, s-a

constatat că operează

instituția prorogării de competență, astfel cum este

reglementată de dispozițiile

art. 33 și art. 35 C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de

conexitate, dacă competența în

raport cu diferiți făptuitori ori diferitele fapte

aparțin, potrivit legii, mai

multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele, și pe toți

făptuitorii, revine instanței mai întâi sesizată, iar dacă

competența după natura faptelor

sau după calitatea persoanelor aparține unor

instanțe de grad diferit, competența de a judeca

toate cauzele reunite, revine

instanței

superioare în grad.

De aceea, s-a apreciat că

soluționarea plângerii de către procuror și în ceea

ce privește plângerea formulată

împotriva intimaților I.B., B.D.,

R.D. și V.S., s-a realizat în respectarea normelor de

competență

materială,

astfel cum sunt prevăzute de art. 28

1

rap. la art. 209 C. proc. pen.,

rap. la art. 35 C. proc. pen.

Analizând plângerea sub

aspectul criticilor de netemeinicie și nelegalitate invocate de către petent, respectiv

încălcarea normelor de administrare a probelor

și exercitarea rolului activ de către organul de

urmărire penală, judecătorul

instanței

de fond a apreciat că este nefondată.

Procedând în conformitate cu

dispoz. art. 62 și urm. C. proc. pen.,

procurorul a procedat la administrarea tuturor probelor,

apreciate ca lămuritoare

în vederea aflării adevărului. în condițiile în care petentul, prin

plângerea

formulată,

critică activitatea desfășurată de judecători în soluționarea dosarului nr.

6816/C/2004 al Judecătoriei

Galați, atât cu prilejul soluționării fondului, cât și în căile de atac,

inclusiv soluțiile pronunțate de judecători, probatoriile administrate

au constat în actele și

lucrările dosarului civil, ce reprezintă obiectul nemulțumirii,

cât și în actele ce reflectă

situația juridică a societății comerciale petentă, subiect

al procedurii falimentului,

probe concludente și utile în raport de obiectul plângerii. Cu respectarea

cerințelor impuse de art. 202 și următoarele, procurorul, în

raport de actele prezentate de

petent, cât și probele administrate în raport de

obiectul cauzei, a dispus neînceperea urmăririi

penale atât față de judecătorii magistrați pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 246 C. pen., cât și față de

avocat și intimații ce nu au calitatea specială cerută

de art. 28 C. proc. pen.,

aceștia din urmă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen.

, respectiv art. 26

rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Astfel, arată judecătorul primei

instanțe că magistrații judecători, investiți

legal cu soluționarea contestației la executare

formulată de petentă și înregistrată

pe rolul Judecătoriei Galați, atât cu prilejul

soluționării fondului, cât și în căile de

atac, au procedat la soluționarea cauzei și, ulterior, a

recursului, în temeiul

abilităților legale conferite de Constituție art. 123 - 125 și Legea

nr. 303/2004,

cauza

fiind soluționată în raport de dispozițiile legii civile, aplicabile în speța

dedusă judecății.

De aceea, s-a opinat în sensul

că activitatea magistraților judecători,

desfășurată în temeiul legii, nu poate constitui faptă

penală, de exercitare

defectuoasă sau neîndeplinire a unei sarcini de serviciu, în

detrimentul unei

persoane,

astfel cum este ea prevăzută de dispoz. art. 246 C. pen., cum

temeinic a apreciat procurorul prin rezoluția

pronunțată.

În același mod a fost apreciată

și rezoluția pronunțată cu privire la avocatul

P.N. având în vedere că serviciile apărătorului se

derulează în baza contractului de asistență juridică încheiat între părți,

acestea stabilind, bilateral, cu

prilejul încheierii contractului, drepturile și

obligațiile reciproce inclusiv modalitatea

de plată și cuantumul onorariului pentru serviciile

avocațiale. Nemulțumirile

ulterioare încheierii contractului de mandat, pot determina denunțarea

unilaterală

sau

rezoluțiunea contractului, prin acordul părților, nemulțumiri care, însă, nu

îmbracă forma infracțiunii

prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., astfel cum a fost calificată de

petentă în plângerea sa, atâta timp cât fiecare parte acționează în limitele

puterilor cu care a fost investită, prin convenția părților.

Aceleași considerente au fost

avute în vedere și la plângerea formulată

împotriva intimaților I.B., B.D., R.D. și V.S.,

plângerea având ca obiect

săvârșirea de către acești intimați a infracțiunii prev. de

art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva sentinței, petentă - prin reprezentant - a

declarat prezentul recurs.

Prealabil examinării pe fond a

recursului, Înalta Curte constată următoarele:

-

în recurs, cauza

a avut 3 termene de judecată, reprezentatul recurentei-

petente fiind

prezent numai la cel de-al doilea termen;

- la primul termen, la cererea

numitului U.P., instanța de recurs a

amânat judecarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare

a acestuia;

-

la cel de-al doilea termen, prezent fiind, numitul

U.P. a recuzat

președintele completului,

cererea fiind ulterior respinsa;

-

la al treilea

termen, și ultimul, a fost transmisă instanței o cerere de

recuzare a magistratului asistent, cerere

respinsa ca inadmisibilă (astfel cum

rezultă din partea introductivă).

Examinând pe fond recursul

petentei, se reține că se reiau acuzațiile aduse

intimaților prin plângerea penală.

Înalta Curte își însușește

integral argumentele expuse în sentința atacată,

apreciind că nu se impune reluarea acestora în

prezenta decizie, cu următoarele

completări:

Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva

hotărârilor judecătorești, părțile

interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Accesul oricărei persoane la

justiție și, respectiv, posibilitatea desființării ori

modificării hotărârilor judecătorești numai în căile

de atac prevăzute de lege sunt principii ale organizării judiciare (art. 6 și

art. 17 din Legea nr. 304/2004). Rațiunea judiciară a instituirii unor căi de

atac contra hotărârilor judecătorești derivă din necesitatea reformării acelor

hotărâri care conțin, prezumat, aspecte de netemeinicie ori nelegalitate.

Însă, aceste principii impun ca reformarea unei

hotărâri judecătorești civile

să se

realizeze numai în căile de atac prevăzute de lege pentru respectiva hotărâre

civilă

(prin desființare, casare, modificare).

Simpla nemulțumire a părții, privită singular și în

absența unor minime indicii ale săvârșirii de către magistrat a unei fapte

prevăzute de legea penală, nu poate să justifice tragerea la răspundere penală

a acestuia.

Înalta Curte își însușește și argumentele ale

judecătorului curți de apel cu privire la soluția de neurmarire penală dispusă

față de ceilalți intimați apreciind, de

asemenea,

că nu se impune reluarea ori suplimentarea acestora.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385/15 pct. l

lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentei.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC

P.F.

SRL Galați, prin U.P., împotriva

sentinței penale nr. 195 din 22 octombrie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 800 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 21 iunie 2011.