ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3248/2014

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

decizia nr.

943 din 14 februarie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul C.A. împotriva deciziei civile nr. 296 din 25

februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Ulterior, contestatorul C.A. a

formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 943 din 14

februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar

prin decizia nr. 7405 din 4 decembrie 2012, instanța a dispus respingerea

cererii ca nefondată.

Împotriva deciziei nr.

943 din 14 februarie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, și a deciziei nr. 7405 din 4 decembrie

2012, a aceleiași instanțe a formulat contestație în anulare C.A. întemeiată pe

dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare sunt

arătate nemulțumirile contestatorului față de soluția pronunțată de instanța și

se face totodată, o expunere a situației de fapt, în raport de înscrisurile administrate.

Analizând contestația în anulare,

Înalta Curte constată ca aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară

de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate

prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei

obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația

în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația

în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când

s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea

a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul

său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-I numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare

nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea

dată de instanță fondului raportului, juridic dedus judecății.

În cauză, contestatorul invocă drept temei

juridic al căii extraordinare de atac dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ., fără

a indica, în concret, care sunt motivele care să vizeze hotărârile contestate.

În realitate, așa cum s-a arătat, contestatorul

este nemulțumit de modul cum au fost soluționate cererile de recurs și, respectiv,

de lămurire a deciziei pronunțate în recurs, însă pe calea contestației în anulare

nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor

sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind o cale

extraordinară de atac de retractare.

Prin urmare, Înalta Curte, constată că

cele arătate de contestator prin contestația în anulare, nu pot fi încadrate în

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare

nici în ipotezele art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse,

contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorul C.A., împotriva deciziei nr. 7405 clin 4 decembrie

2012 și a deciziei nr. 943 din 14 februarie 2012, ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2014.