ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 636/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.176 din 06 martie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul D.N.C. împotriva Deciziei nr.

3.818 din 1 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare contestatorul D.N.C., fără a invoca

temeiul juridic pe care își întemeiază calea extraordinară de atac,

limitându-se a face doar o expunere a situației de fapt și a solicita

reformarea deciziei pronunțate în recurs.

Analizând contestația

în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru

următoarele considerente:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată

doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o

hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare

specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care

poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în

anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar

nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus

judecății.

Admițând că decizia

împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este dată de o instanță de

recurs (recurs care a fost respins ca inadmisibil), Înalta Curte constată că

cele arătate de contestator, prin motivele cererii sale, nu se încadrează în

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare

în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ., anterior enunțate, criticile

formulate privind nemulțumirea sa legată de faptul că nu s-a judecat recursul

pe fondul său, ci a fost respins ca inadmisibil.

Așa fiind,

contestația în anulare, urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.N.C.

împotriva Deciziei nr. 1.176 din 06 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM