ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2014

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin Decizia civilă nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul V.A.I. Împotriva acestei decizii V.A.I. a formulat contestație în anulare. În motivare, contestatorul a arătat că nici una din hotărârile pronunțate de instanțe în cauză nu s-a dat asupra fondului procesului, care nu a fost evocat și nu s-a dezbătut. Cum Decizia nr. 4388 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 octombrie 2013 este irevocabilă, sunt aplicabile prevederile art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., putând fi atacată cu contestație în anulare. Contestatorul a susținut că instanțele de judecată, care au pronunțat hotărâri în cauză, l-au deposedat de dreptul de a se adresa instanțelor, prin aplicarea greșită a termenelor de introducere a acțiunilor. Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ. Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres și limitativ stabilite prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății ori cu privire la unele chestiuni incidentale dezlegate de instanța de recurs. În consecință, față de susținerile dezvoltate pe larg de contestator cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în niciuna dintre dispozițiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2014.