ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3131/2014

Deliberând asupra cauzei de față, reține

următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în

anulare împotriva deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul V.A.I.

Împotriva acestei decizii V.A.I. a formulat

contestație în anulare.

În motivare, contestatorul a arătat că nici

una din hotărârile pronunțate de instanțe în cauză nu s-a dat asupra fondului

procesului, care nu a fost evocat și nu s-a dezbătut.

Cum Decizia nr. 4388 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 10 octombrie 2013 este irevocabilă,

sunt aplicabile prevederile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., putând fi atacată

cu contestație în anulare.

Contestatorul a susținut că instanțele de

judecată, care au pronunțat hotărâri în cauză, l-au deposedat de dreptul de a

se adresa instanțelor, prin aplicarea greșită a termenelor de introducere a

acțiunilor.

Contestația în anulare a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 317 - 318 C. proc. civ.

Analizând excepția inadmisibilității

contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Căile de atac și condițiile în care acestea

pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece

legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care

ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru

ipotezele expres și limitativ stabilite prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi o hotărâre

irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al

cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată

contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții

pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de

ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul

său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este

rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare

nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la

dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății ori cu

privire la unele chestiuni incidentale dezlegate de instanța de recurs.

În consecință, față de susținerile

dezvoltate pe larg de contestator cu titlu de motive ale căii extraordinare de

atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în niciuna dintre dispozițiile

legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în

anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 4388

din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13

noiembrie 2014.