ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1165/2015

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2015, contestatorul V.A.I. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 3471 din 17 mai 2012, a Deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 și a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, toate pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și precum și a Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curții de Apel. Bacău. Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., astfel cum a precizat, oral, în ședință publică contestatorul V.A.I. Instanța, la termenul din 06 mai 2015 a invocat din oficiu, excepțiile tardivității contestației în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 3471 din.

17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, excepția inadmisibilității contestației în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 și a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, precum și excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, asupra cărora a rămas în pronunțare în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția tardivității contestației în anulare formatate împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Termenul de formulare a contestației în anuiare urmează a fi verificat în cauză în raport de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora „Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. h) sau c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă". Prin Decizia civilă nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul V. împotriva Deciziei civile nr. 715/A din 02 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Bacău.

Decizia Înaltei Curți, astfel cum a fost redată anterior, reprezintă o hotărâre irevocabilă care nu se aduce ia îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziție de stabilire a unei obligații, în sarcina vreuneia dintre părți, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 3712 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect consta în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege". Ca atare, sunt incidente prevederile art. 319 alin. (2) teza ultimă, iar prezenta contestație în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorii au luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cauză, decizia Înaltei Curți a fost pronunțată la data de 17 mai 2012, astfel încât contestația în anulare putea fi exercitată cel mai târziu până la data de 17 mai 2013. Or, contestatorul a promovat această cale extraordinară de atac la data de 20 februarie 2015. În conformitate cu art. 266 alin. (3) C. proc. civ., comunicarea hotărârii către părți se realizează doar în cazul în care acest act de procedură este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Așadar, obligația comunicării din oficiu, în condițiile art. 86 din cod, nu există în privința hotărârilor pronunțate în recurs, cum este cazul deciziei atacate în cauză pe calea contestației în anulare. Data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre reprezintă un moment subiectiv și poate fi luată în considerare Ia calcularea termenului de formulare a căii de atac, în măsura în care rezultă cu certitudine din dovezile administrate.

În toate cazurile, însă indiferent dacă poate fi sau nu dovedit momentul luării efective la cunoștință a hotărârii, contestația în anulare trebuie formulată înainte de trecerea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respectiv de la data pronunțării hotărârii de recurs. Chiar dacă partea interesată a luat cunoștința cu mai puțin de 15 zile înainte de împlinirea termenului de un an, va putea formula contestația doar în intervalul de timp rămas. Termenul obiectiv de un an este unul imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al declarării căit de atac, tar exercitarea contestației în anulare cu depășirea acestui termen se sancționează cu decăderea, în aplicarea art. 103 C. proc.

civ., contestația în anulare fiind tardiv formulată. Pretinsele erori săvârșite în soluționarea deciziei contestate nu au legătură cu termenul de exercitare a căii de atac, fiind invocate, de altfel, chiar ca temei al contestației în anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Instanța astfel învestită le-ar fi putut analiza doar dacă ar fi fost respectat termenul de declarare a căii de atac și doar în contextul admisibilității contestației, în sensul dacă reprezintă sau nu „greșeli materiale" în termenii art. 318, care ar fi condus la anularea deciziei și rejudecarea recursului, sau erori de judecată. De altfel, chiar în cazul existenței unei împrejurări mai presus de voința părții, actul de procedură ce nu a putut fi efectuat în termenul legal trebuie îndeplinit în termen de .15 zile de la data încetării împiedicării.

Or, prezenta contestație în anulare a fost formulată abia la data de 20 februarie 2015. Față de considerentele expuse, Înalta Curte admițând excepția tardivității invocată din oficiu, va respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Privitor la contestațiile în anulare formulate de contestatorul V.A.l. împotriva Deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 și a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, instanța, la termenul din 03 iunie 2015, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității pe care o va admite pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. în temeiul căruia au fost formulate prezentele contestații în anulare, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Prin urmare, din. interpretarea literală a dispozițiilor legale enunțate, reiese că pot fi atacate cu contestație în anulare numai deciziile pronunțate de instanțele de recurs, în soluționarea căii a recursului.

Prin Decizia nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.A.l. împotriva Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar prin Decizia civilă nr. 4388 din 10 octombrie 2013, aceiași instanță a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul V.A.l. Reiese deci că prin deciziile mai sus menționate a căror anulare a fost solicitată nu a fost soluționat un recurs, așa cum impun dispozițiile legale amintite, ci cereri de contestație în anulare.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., având în vedere că deciziile a căror anulare a fost solicitată nu au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri, contestația în anulare exercitata împotriva acestora este inadmisibila. În ceea ce privește contestația în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, instanța la termenul de judecată din data de 06 mai 2015 a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea acesteia, pe care o va admite pentru următoarele considerente : Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, regulă determinată de însăși natura contestației în anulare, de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare.

De asemenea, norma legală evocată reglementează o competență de ordine publică a cărei încălcare are drept consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate cu încălcarea acesteia. În cauza de față, contestatorul a supus acestei căi extraordinare de atac o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Bacău, astfel că, în aplicarea textului legal anterior citat, instanța competentă a soluționa cererea este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită și anume Curtea de Apel Bacău. Pentru aceste considerente, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul V.A.I.

împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curții de Apel Bacău în favoarea Curții de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr, 3131 din 13 noiembrie 2014 și a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curții de Apel Bacău în favoarea Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2015.