ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1165/2015

Deliberând asupra cauzei de față,

reține următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de

20 februarie 2015, contestatorul V.A.I. a solicitat anularea Deciziei civile

nr. 3471 din 17 mai 2012, a Deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 și a

Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, toate pronunțate de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și precum și a Deciziei civile

nr. 715 din 02 mai 2011 a Curții de Apel. Bacău.

Cererea a fost întemeiată, în drept,

pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., astfel cum a precizat, oral, în ședință

publică contestatorul V.A.I.

Instanța, la termenul din 06 mai 2015

a invocat din oficiu, excepțiile tardivității contestației în anulare formulate

împotriva Deciziei nr. 3471 din. 17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, excepția inadmisibilității contestației

în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014

și a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, ambele pronunțate de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, precum și excepția

necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea

contestației în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai

2011 a Curții de Apel Bacău, asupra cărora a rămas în pronunțare în temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția

tardivității contestației în anulare formatate împotriva Deciziei nr. 3471 din

17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Termenul de formulare a contestației

în anuiare urmează a fi verificat în cauză în raport de dispozițiile art. 319

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „Contestația se poate face oricând

înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea

termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. h) sau c). împotriva hotărârilor

irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită,

contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul

a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când

hotărârea a rămas irevocabilă".

Prin Decizia civilă nr. 3471 din 17

mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, a fost respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul V. împotriva Deciziei civile

nr. 715/A din 02 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Bacău.

Decizia Înaltei Curți, astfel cum a

fost redată anterior, reprezintă o hotărâre irevocabilă care nu se aduce ia

îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziție

de stabilire a unei obligații, în sarcina vreuneia dintre părți, susceptibilă

de executare silită, în sensul art. 3712 alin. (1) C. proc. civ., potrivit

căruia „Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect consta în plata unei

sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei

construcții, plantații ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise

de lege".

Ca atare, sunt incidente prevederile

art. 319 alin. (2) teza ultimă, iar prezenta contestație în anulare trebuia

introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorii au luat

cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii.

În cauză, decizia Înaltei Curți a fost

pronunțată la data de 17 mai 2012, astfel încât contestația în anulare putea fi

exercitată cel mai târziu până la data de 17 mai 2013. Or, contestatorul a

promovat această cale extraordinară de atac la data de 20 februarie 2015.

În conformitate cu art. 266 alin. (3)

C. proc. civ., comunicarea hotărârii către părți se realizează doar în cazul în

care acest act de procedură este necesar pentru curgerea termenului de

exercitare a apelului sau recursului. Așadar, obligația comunicării din oficiu,

în condițiile art. 86 din cod, nu există în privința hotărârilor pronunțate în

recurs, cum este cazul deciziei atacate în cauză pe calea contestației în

anulare.

Data când contestatorul a luat

cunoștință de hotărâre reprezintă un moment subiectiv și poate fi luată în

considerare Ia calcularea termenului de formulare a căii de atac, în măsura în

care rezultă cu certitudine din dovezile administrate.

În toate cazurile, însă indiferent

dacă poate fi sau nu dovedit momentul luării efective la cunoștință a

hotărârii, contestația în anulare trebuie formulată înainte de trecerea unui an

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respectiv de la data pronunțării

hotărârii de recurs. Chiar dacă partea interesată a luat cunoștința cu mai

puțin de 15 zile înainte de împlinirea termenului de un an, va putea formula

contestația doar în intervalul de timp rămas.

Termenul obiectiv de un an este unul

imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al

declarării căit de atac, tar exercitarea contestației în anulare cu depășirea

acestui termen se sancționează cu decăderea, în aplicarea art. 103 C. proc.

civ., contestația în anulare fiind tardiv formulată.

Pretinsele erori săvârșite în

soluționarea deciziei contestate nu au legătură cu termenul de exercitare a

căii de atac, fiind invocate, de altfel, chiar ca temei al contestației în

anulare speciale, prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Instanța astfel învestită

le-ar fi putut analiza doar dacă ar fi fost respectat termenul de declarare a

căii de atac și doar în contextul admisibilității contestației, în sensul dacă

reprezintă sau nu „greșeli materiale" în termenii art. 318, care ar fi

condus la anularea deciziei și rejudecarea recursului, sau erori de judecată.

De altfel, chiar în cazul existenței

unei împrejurări mai presus de voința părții, actul de procedură ce nu a putut

fi efectuat în termenul legal trebuie îndeplinit în termen de .15 zile de la

data încetării împiedicării.

Or, prezenta contestație în anulare a

fost formulată abia la data de 20 februarie 2015.

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte admițând excepția tardivității invocată din oficiu, va respinge ca

tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva

Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Privitor la contestațiile în anulare

formulate de contestatorul V.A.l. împotriva Deciziei civile nr. 3131 din 13

noiembrie 2014 și a Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013, ambele

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, instanța,

la termenul din 03 iunie 2015, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității pe care o

va admite pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ. în temeiul căruia au fost formulate prezentele contestații în

anulare, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație atunci

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, din. interpretarea

literală a dispozițiilor legale enunțate, reiese că pot fi atacate cu

contestație în anulare numai deciziile pronunțate de instanțele de recurs, în

soluționarea căii a recursului.

Prin Decizia nr. 3131 din 13 noiembrie

2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.A.l.

împotriva Deciziei civile nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, iar prin Decizia civilă nr. 4388 din 10

octombrie 2013, aceiași instanță a respins, ca inadmisibilă, contestația în

anulare împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul V.A.l.

Reiese deci că prin deciziile mai sus

menționate a căror anulare a fost solicitată nu a fost soluționat un recurs,

așa cum impun dispozițiile legale amintite, ci cereri de contestație în

anulare.

Prin urmare, în aplicarea

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., având în vedere că deciziile a căror

anulare a fost solicitată nu au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri,

contestația în anulare exercitata împotriva acestora este inadmisibila.

În ceea ce privește contestația în

anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 715 din

02 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, instanța la termenul de judecată din data

de 06 mai 2015 a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea

acesteia, pe care o va admite pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 319 alin. (1) C. proc.

civ., contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, regulă

determinată de însăși natura contestației în anulare, de a constitui o cale

extraordinară de retractare, iar nu de reformare.

De asemenea, norma legală evocată

reglementează o competență de ordine publică a cărei încălcare are drept

consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate cu încălcarea acesteia.

În cauza de față, contestatorul a

supus acestei căi extraordinare de atac o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, astfel că, în aplicarea textului legal anterior citat, instanța

competentă a soluționa cererea este instanța care a pronunțat hotărârea a cărei

anulare se solicită și anume Curtea de Apel Bacău.

Pentru aceste considerente, constatând

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației în anulare

formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei civile nr. 715 din 02 mai

2011 a Curții de Apel Bacău în favoarea Curții de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația în

anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei nr. 3471 din 17

mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibile,

contestațiile în anulare formulate de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei

civile nr, 3131 din 13 noiembrie 2014 și a Deciziei civile nr. 4388 din 10

octombrie 2013, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Declină competența de soluționare a

contestației în anulare formulată de contestatorul V.A.I. împotriva Deciziei

civile nr. 715 din 02 mai 2011 a Curții de Apel Bacău în favoarea Curții de

Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

6 mai 2015.