ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1149/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea depusă la 6 martie 2013, pe

rolul Curții de Apel Bacău, revizuenta S.A. a solicitat revizuirea Deciziei nr.

193 din 6 februarie 2013, pronunțată de aceiași instanță, în Dosarul nr.

3735/110/2011, invocând că această decizie este potrivnică mai multor hotărâri

judecătorești, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin precizările

depuse la 8 iulie 2013, prin apărător, s-a arătat că hotărârile în raport de

care s-a invocat contrarietatea sunt: Sentința civilă nr. 1212 din 2 mai 2012 a

Tribunalului Iași (Dosar nr. 10018/99/2011) și Sentința civilă nr. 2434 din 9

octombrie 2012 a Tribunalului Iași (Dosar nr. 9967/99/2011).

În raport de această

precizare s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de

Apel Bacău de a soluționa cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art.

323 pct. 2 C. proc. civ. și, prin Decizia nr. 1123 din 8 iulie 2013, pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, s-a admis excepția invocată și s-a declinat competența

de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Prin adresa nr. 6852

din 22 iulie 2013, cererea de revizuire s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 172/32/2013.

În esență, revizuenta

a învederat că s-a raportat la cele două sentințe pronunțate de Tribunalul Iași

pentru că hotărârea a cărei revizuire o solicită este potrivnică acestora și

privește aceleași intimate.

Înalta Curte a

invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție ce va fi

admisă, potrivit celor ce urmează:

Revizuenta a solicitat

instanței anularea Deciziei nr. 193 din 6 februarie 2013, pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele S.N.T.F.M.C.R.F.M.

și S.N.T.F.M.C.R.F.M. - Sucursala Moldova, pe temeiul dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi

extraordinare de atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

S-a susținut, că

decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu două sentințe

definitive pronunțate de Tribunalul Iași prin care s-au pronunțat hotărâri

contrare hotărârii sale și în care intimate sunt aceleași părți.

În aplicarea

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidentă teza de la art.

322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții,

care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar

să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt

contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce

presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză);

hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar),

ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția

puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Or, în cauză se

constată că se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive,

pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor pensionari,

ale căror decizii de concediere emise de S.N.T.F.M.C.R.F.M. au fost anulate în

totalitate sau în parte.

Revizuenta nu poate

obține anularea deciziei instanței de recurs, prin care s-a menținut soluția

instanței de fond de respingere a contestației formulate de aceasta împotriva

deciziei de desfacere a contractului de muncă din 7 iunie 2011 emis de S.N.T.F.M.C.R.F.M.,

întrucât practica neunitară nu poate fi remediată pe calea unei cereri de

revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În speță, nu este

întrunită cerința ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost pronunțată

în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de

părți, obiect și cauză, față de cele anterioare și a căror autoritate de lucru

judecat să fie încălcată, întrucât între cele trei litigii nu există

identitatea de părți și obiect.

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al

îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora,

ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea

situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în

speță.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 193 din 6 februarie 2013 a

Curții de Apel Bacău, secția I civilă, formulată de revizuenta S.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AS