ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizie nr. 530/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
Cererea de chemare în judecată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Prahova a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea în totalitate a Deciziei nr. 1149 din 15 decembrie 2014 a vicepreședintelui acestei autorități, prin care a fost admisă o contestație și a fost transmis spre soluționare dosarul aferent acesteia, către Comisia Județeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul instituției A. Prahova, contrar unor dispoziții judecătorești pronunțate în legătură cu obiectul cauzei.
Hotărârile pronunțate în cauză;
2.1. Prin sentința nr. 1455 din 23 iunie 2015, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. Prahova, în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.
2.2. Prin Decizia nr. 1189 din 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de perimare invocată de intimată și, în consecință, a constatat perimat recursul formulat de recurentul A. Prahova în contradictoriu cu intimata B.
Calea de atac exercitată;
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. Prahova, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Procedura derulată în fața instanței de recurs;
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată și să se dispună anularea hotărârilor pronunțate în cauză, invocând prevederile art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;
Argumentele de drept relevante;
Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii introductive, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: “Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. ,,Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”
De asemenea, art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., prevede că, în situația în care, (…) renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.”
Cererea de renunțare la judecată formulată în cauză se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată și va anula hotărârile pronunțate în cauză, în temeiul art. 406 alin. (5) și (6) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., ia act de renunțarea la judecată.
Anulează sentința nr. 1455 din 23 iunie 2015 a Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Decizia nr. 1189 din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.