ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1470/2018

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Decizia nr. 2040 pronunțată la data de 3.10.2016 de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția necompetenței funcționale a secției a II-a Tribunalului Prahova invocată de apelant și a fost respins apelul declarat împotriva încheierilor de ședință din datele de 25.03.2015, 29.01.2016 și 23.10.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. La termenul de judecată din data de 22.02.2017, s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa nejustificată a părților. 2. Hotărârea pronunțată de instanța de recurs Prin Decizia nr. 2371 din 30.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimat recursul declarat de A. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii prin care a fost constatată perimarea A. a declarat recurs, criticând pentru motive de nelegalitate decizia instanței de recurs care a admis excepția perimării. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc.

civ., întrucât instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 și art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. Astfel, rezultă din actele dosarului că litigiul dedus judecății, având ca obiect cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a anulat cererea de chemare în judecată în temeiul art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., nu are decât o parte, respectiv A. Înalta Curte reține că nu pot fi aplicabile cauzei dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru a se putea dispune suspendarea, întrucât dispozițiile mai sus arătate sunt aplicabile procedurii contencioase, procedură care prevede existența părților potrivnice.

Astfel, potrivit textului legal menționat "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei." Or, în cauza de față, suspendarea judecății fiind dispusă în mod eronat nu se poate reține rămânerea cauzei în nelucrare din motive imputabile părții. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 2371 din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2018.