ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 811/2014

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie

2012 pe rolul Tribunalului Bacău, petentul F.M. a solicitat revizuirea Deciziei

civile nr. 138/2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4280/180/2008

și a Deciziei civile nr. 84 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul

Bacău în Dosarul nr. 15609/180/2010.

În fapt, revizuentul

a arătat că hotărârile sunt potrivnice și a solicitat anularea ultimei decizii,

iar în drept s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 65 din 11 martie 2013, Tribunalul Bacău a dispus, în temeiul art. 323 alin.

(2) C. proc. civ., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Bacău.

Prin Decizia nr. 1218

din 11 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4259/110/2012, Curtea de Apel

Bacău, secția I civilă, a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

A reținut instanța de

revizuire faptul că ipoteza de revizuire reglementată de dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. are ca fundament instituția puterii de lucru judecat și

presupune existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Instanța a constatat

faptul că, în cauză, partea a solicitat revizuirea a două hotărâri pronunțate

de Tribunalul Bacău, în același proces, în cicluri procesuale diferite.

Prin recursul

declarat la data de 8 octombrie 2013 împotriva deciziei pronunțate de curtea de

apel, revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 327 alin. (1) C.

proc. civ., anularea ultimei dintre cele două decizii contrare, pronunțate în

Dosarul nr. 15609/180/2010, respectiv a Deciziei nr. 84 din 27 februarie 2012.

Recurentul-revizuent

a motivat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. deoarece cele două hotărâri sunt pronunțate în dosare diferite, de

instanțe de același grad, în aceeași pricină, între aceleași persoane.

A invocat, ca motive

de nelegalitate, lipsa de temei legal a hotărârii ce a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor Codului de procedură civilă și aplicarea greșită a legii, precum

și schimbarea înțelesului lămurit și vădit al celor precizate de curtea de

apel.

S-a mai arătat, prin

motivele de recurs, că recursul nu este limitat la motivele de casare, cauza

putând și examinată sub toate aspectele.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza

cu prioritate excepția nulității recursului pe care urmează să o admită având

în vedere următoarele considerente,

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ

de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar potrivit art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,

cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol, care se

referă la motivele de ordine publică.

Din interpretarea

textelor legale anterior citate, rezultă că nu este suficient ca recursul să

fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, prin

criticile formulate, să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și

limitativ reglementate de lege.

În speță,

recurentul-pârât nu arată care este rațiunea pentru care hotărârea instanței,

prin care a fost respinsă cererea de revizuire, nu este conformă legii, ci

revizuentul reia doar motivarea cererii de revizuire în sensul aplicării în

cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și indică cele două

hotărâri, apreciate ca fiind contrare.

În continuare

recurentul invocă generic motivele pentru care atacă hotărârea pronunțată în

revizuire, fără să le încadreze în motivele limitativ prevăzute de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. și fără să le dezvolte în argumente de natură a

demonstra nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Astfel, susținerile

recurentului-pârât privind lipsa de temei legal a hotărârii ce ar fi fost dată

cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură civilă și aplicarea greșită a

legii, ce pot să fie subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu

sunt dezvoltate într-o motivare în care să se arate care sunt dispozițiile

legale pretins a fi greșit aplicate, sau care trebuie să fie, pe baza metodelor

de interpretare consacrate, sensul ce trebuie dat dispozițiilor legale ce sunt

relevante în cauză.

Nici motivul de

recurs prin care se invocă schimbarea înțelesului lămurit și vădit al celor

precizate de curtea de apel, nu se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi

cerută în situația în care instanța, interpretând greșit actul dedus judecății,

a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,

recurentul invocând o cu totul altă ipoteză decât cea pe care o reglementează

textul de lege indicat, și care, la rândul său, nu este susținută de argumente

suplimentare privind rațiunea pentru care, din perspectiva invocată, nu este

legală hotărârea pronunțată de instanța de revizuire.

Înalta Curte reține

faptul că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., în sensul indicat de recurentul-revizuent, al examinării cauzei sub toate

aspectele, motivat de faptul că sunt supuse revizuirii pentru ipoteza prevăzută

strict determinată de art 322 pct 7 C. proc. civ., numai hotărâri definitive.

Pe cale de consecință, calea de atac trebuie să vizeze numai aspectele

referitoare la încadrarea în ipoteza legală menționată.

Pe de altă parte,

calea de atac a recursului impune prezentarea tuturor motivelor pentru care

hotărârea atacată ar trebui să fie reformată, cerință neîndeplinită prin calea

de atac promovată.

Înalta Curte constată

că lipsa dezvoltării motivelor de recurs în argumente coerente, de natură a

justifica motivul pentru care nu este legală hotărârea pronunțată de instanța

de revizuire, echivalează cu lipsa motivării.

În consecință, în

măsura în care recursul nu este motivat și nici nu pot fi invocate motive de

ordine publică, calea de atac este lovită de nulitate absolută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de recurentul-revizuent F.M. împotriva Deciziei nr. 1218 din 11

septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN