ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 811/2014

Asupra cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2012 pe rolul Tribunalului Bacău, petentul F.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 138/2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4280/180/2008 și a Deciziei civile nr. 84 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 15609/180/2010. În fapt, revizuentul a arătat că hotărârile sunt potrivnice și a solicitat anularea ultimei decizii, iar în drept s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 65 din 11 martie 2013, Tribunalul Bacău a dispus, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin Decizia nr. 1218 din 11 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4259/110/2012, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins cererea de revizuire, ca nefondată. A reținut instanța de revizuire faptul că ipoteza de revizuire reglementată de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. are ca fundament instituția puterii de lucru judecat și presupune existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Instanța a constatat faptul că, în cauză, partea a solicitat revizuirea a două hotărâri pronunțate de Tribunalul Bacău, în același proces, în cicluri procesuale diferite.

Prin recursul declarat la data de 8 octombrie 2013 împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea ultimei dintre cele două decizii contrare, pronunțate în Dosarul nr. 15609/180/2010, respectiv a Deciziei nr. 84 din 27 februarie 2012. Recurentul-revizuent a motivat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece cele două hotărâri sunt pronunțate în dosare diferite, de instanțe de același grad, în aceeași pricină, între aceleași persoane. A invocat, ca motive de nelegalitate, lipsa de temei legal a hotărârii ce a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură civilă și aplicarea greșită a legii, precum și schimbarea înțelesului lămurit și vădit al celor precizate de curtea de apel.

S-a mai arătat, prin motivele de recurs, că recursul nu este limitat la motivele de casare, cauza putând și examinată sub toate aspectele. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția nulității recursului pe care urmează să o admită având în vedere următoarele considerente, Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., iar potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol, care se referă la motivele de ordine publică. Din interpretarea textelor legale anterior citate, rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, prin criticile formulate, să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de lege. În speță, recurentul-pârât nu arată care este rațiunea pentru care hotărârea instanței, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, nu este conformă legii, ci revizuentul reia doar motivarea cererii de revizuire în sensul aplicării în cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și indică cele două hotărâri, apreciate ca fiind contrare. În continuare recurentul invocă generic motivele pentru care atacă hotărârea pronunțată în revizuire, fără să le încadreze în motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și fără să le dezvolte în argumente de natură a demonstra nelegalitatea hotărârii pronunțate. Astfel, susținerile recurentului-pârât privind lipsa de temei legal a hotărârii ce ar fi fost dată cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură civilă și aplicarea greșită a legii, ce pot să fie subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt dezvoltate într-o motivare în care să se arate care sunt dispozițiile legale pretins a fi greșit aplicate, sau care trebuie să fie, pe baza metodelor de interpretare consacrate, sensul ce trebuie dat dispozițiilor legale ce sunt relevante în cauză.

Nici motivul de recurs prin care se invocă schimbarea înțelesului lămurit și vădit al celor precizate de curtea de apel, nu se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută în situația în care instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, recurentul invocând o cu totul altă ipoteză decât cea pe care o reglementează textul de lege indicat, și care, la rândul său, nu este susținută de argumente suplimentare privind rațiunea pentru care, din perspectiva invocată, nu este legală hotărârea pronunțată de instanța de revizuire. Înalta Curte reține faptul că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., în sensul indicat de recurentul-revizuent, al examinării cauzei sub toate aspectele, motivat de faptul că sunt supuse revizuirii pentru ipoteza prevăzută strict determinată de art 322 pct 7 C. proc. civ., numai hotărâri definitive. Pe cale de consecință, calea de atac trebuie să vizeze numai aspectele referitoare la încadrarea în ipoteza legală menționată. Pe de altă parte, calea de atac a recursului impune prezentarea tuturor motivelor pentru care hotărârea atacată ar trebui să fie reformată, cerință neîndeplinită prin calea de atac promovată. Înalta Curte constată că lipsa dezvoltării motivelor de recurs în argumente coerente, de natură a justifica motivul pentru care nu este legală hotărârea pronunțată de instanța de revizuire, echivalează cu lipsa motivării.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat și nici nu pot fi invocate motive de ordine publică, calea de atac este lovită de nulitate absolută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent F.M. împotriva Deciziei nr. 1218 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2014. Procesat de GGC - NN