ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 381/2015

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 14 martie 2012,

petentul C.C. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziilor nr. 1786

din 11 decembrie 2013 și nr. 35 din 9 ianuarie 2013 pronunțate de Curtea de

Apel Bacău.

Prin încheierea de

ședință din 13 august 2014, Curtea de Apei Bacău a amânat judecarea cauzei la

15 octombrie 2014 pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii cu

privire la excepțiile inadmisibilității și tardivității contestației în

anulare, invocate de instanță din oficiu.

Prin Decizia nr. 807

din 15 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca

inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 35 din 9 ianuarie

2013 a Curții de Apel Bacău, formulată de contestatorul C.C.

A respins, ca

tardivă, contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 1786 din 11 decembrie

2013, a Curții de Apel Bacău, formulată de contestatorul C.C.

Contestatorul C.C. a

declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 13 august 2014 și a Deciziei

nr. 807 din 15 octombrie 2014 ale Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

În motivare,

recurentul a arătat că la termenul din 13 august 2014 a fost modificat

completul de judecată, iar noul membru nu a verificat probele depuse și a

invocat două excepții care au condus la respingerea acțiunii.

La termenul din 15

octombrie 2014 când s-a judecat cauza, petentul a depus înscrisuri, dar

instanța i-a respins cererile formulate.

Recurentul a invocat

greșita aplicare a dispozițiilor art. 101 C. proc. civ. privind calcularea

termenului depunerii contestației în anulare.

Recurentul a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) C. proc. civ. și anularea

actelor de procedură.

La termenul de

judecată din 10 februarie 2014, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu

privire la excepția inadmisibilității recursului, care va fi analizată cu

prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative de la care nu se poate deroga.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art.

320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație.

În speță, Deciziile

nr. 35/2013 și nr. 1786/2013 împotriva cărora contestatorul C.C. a formulat

contestația în anulare, sunt irevocabile în sensul dispozițiilor art. 377 alin.

(2) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât acestea nu sunt susceptibile de

reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de

art. 299 C. proc. civ.

Totodată, în aplicarea

art. 320 alin. (3) C. proc. civ. și hotărârea pronunțată în soluționarea

contestației în anulare, respectiv Decizia nr. 807 din data de 15 octombrie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, împotriva căreia s-a formulat

prezentul recurs este o hotărâre irevocabilă.

Față de aceste

dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu

recurs.

Această concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Mai mult,

recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv,

aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

În ceea ce privește

recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 13 august 2014

este de reținut că aceasta face parte din categoria încheierilor premergătoare,

ce preced sentința sau decizia instanței de judecată.

Având în vedere că

încheierea recurată a fost data în cadrul dosarului având ca obiect contestația

în anulare, în timpul judecării acestei căi extraordinare de atac și că decizia

pronunțată în acest dosar are caracter irevocabil, nefiind supusă niciunei căi

de atac, încheierea premergătoare are același caracter irevocabil, nefiind supusă

astfel recursului.

Rezultă că, deducând

judecății în recurs două hotărâri irevocabile, pentru care nu este recunoscut

de lege dreptul la o cale de atac viabilă, partea a tins la obținerea unei

judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu este permis.

Față de

considerentele reținute, recursul exercitat de contestatorul C.C. este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva Încheierii de

ședință din data de 13 august 2014 și a Deciziei nr. 807 din data de 15

octombrie 2014 ale Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL