ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 708/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 972 din 10 decembrie

2014 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a constatat perimată cererea de recurs

formulată de petenta Asociația de Proprietari nr. XX Bacău împotriva deciziei civile

nr. 186 din 09 august 2013 a Tribunalului Bacău.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat cerere de recurs petenta Asociația de Proprietari nr. XX Bacău, fără

a indica motive de nelegalitate.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 ianuarie

2015 și repartizat completului de filtru nr. 4 (CF4).

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 21 ianuarie

2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului,

prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru C4,

la data de 21 ianuarie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute

de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentei, pentru

ca aceasta să depună punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493

alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezii aflată

la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului

a fost comunicat recurentei.

La data de 9 februarie

2015, recurenta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea

recursului și anularea încheierii de ședință din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei

Bacău.

Constatându-se încheiată

procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea

stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru

judecarea recursului la data de 12 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) noul

C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub

aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) noul C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

imperative ale art. 486 alin. (1) C. proc. civ. „cererea de recurs va cuprinde următoarele

mențiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Alin. (3) al aceluiași

articol stipulează că „mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum

și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Art. 421 alin. (2) C.

proc. civ. prevede că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului

în termen de 5 zile de la pronunțare”, iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor

prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Recursul se motivează,

conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs, iar conform alin. (2), coroborat cu art. 470 alin. (5) din

același cod, în cazul în care termenul curge de la un alt moment decât comunicarea

hotărârii, motivarea se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă,

de la data comunicării hotărârii.

În speță, se constată

că recurenta nu a formulat motivele de recurs, odată cu cererea de recurs.

Pe de altă parte, se constată

că hotărârea curții de apel nu a fost comunicată petentei, astfel că, în raport

de dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aceasta ar fi fost în termen pentru

a formula motivele de recurs până la soluționarea recursului.

Chiar dacă s-ar considera

că memoriul depus de recurentă la dosar la data de 9 februarie 2015, constituie

motivarea recursului, întrucât nu rezultă dacă constituie un punct de vedere asupra

raportului sau motive de recurs, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2)

C. proc. civ., acestea nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 488 C. proc. civ. și nici nu cuprind motive de ordine publică, care să impună

soluționarea lor de către instanța de recurs.

Astfel, potrivit art.

489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului „intervine în cazul

în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de

art. 488”.

Condiția legală a dezvoltării

motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței care

a pronunțat decizia recurată și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ

prevăzute de art. 488 C proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire

a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

În speță, recurenta a

expus considerații cu privire la modul de soluționare a cererii de modificare a

actelor sale constitutive, în condițiile în care, prin decizia recurată, s-a constatat

perimat recursul.

Se constată astfel, că

recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., neindicând

motive de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, cum

în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea

expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității

recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de petenta Asociația de Proprietari nr. XX Bacău împotriva deciziei

nr. 972 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2015.