ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 708/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 972 din 10 decembrie 2014 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de petenta Asociația de Proprietari nr. XX Bacău împotriva deciziei civile nr. 186 din 09 august 2013 a Tribunalului Bacău. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de recurs petenta Asociația de Proprietari nr. XX Bacău, fără a indica motive de nelegalitate. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 ianuarie 2015 și repartizat completului de filtru nr. 4 (CF4). Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 21 ianuarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru C4, la data de 21 ianuarie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia recurentei, pentru ca aceasta să depună punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Potrivit dovezii aflată la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentei. La data de 9 februarie 2015, recurenta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea recursului și anularea încheierii de ședință din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Bacău. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 12 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) noul C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) C. proc. civ. „cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că „mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare”, iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică. Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. (2), coroborat cu art. 470 alin. (5) din același cod, în cazul în care termenul curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

În speță, se constată că recurenta nu a formulat motivele de recurs, odată cu cererea de recurs. Pe de altă parte, se constată că hotărârea curții de apel nu a fost comunicată petentei, astfel că, în raport de dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aceasta ar fi fost în termen pentru a formula motivele de recurs până la soluționarea recursului. Chiar dacă s-ar considera că memoriul depus de recurentă la dosar la data de 9 februarie 2015, constituie motivarea recursului, întrucât nu rezultă dacă constituie un punct de vedere asupra raportului sau motive de recurs, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acestea nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. și nici nu cuprind motive de ordine publică, care să impună soluționarea lor de către instanța de recurs. Astfel, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului „intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488”. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței care a pronunțat decizia recurată și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri. În speță, recurenta a expus considerații cu privire la modul de soluționare a cererii de modificare a actelor sale constitutive, în condițiile în care, prin decizia recurată, s-a constatat perimat recursul.

Se constată astfel, că recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., neindicând motive de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, cum în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de petenta Asociația de Proprietari nr. XX Bacău împotriva deciziei nr. 972 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.