ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4430/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 936 din 22 februarie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de D.F. împotriva deciziei nr. 492 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivare, instanța

a reținut că decizia atacată este irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare

pe calea recursului.

Împotriva acestei decizii

D.F. a formulat contestație în anulare, arătând că au fost încălcate principiul

independenței judecătorilor și principiul autorității de lucru judecat, față de

actele depuse la dosar.

Înalta Curte, analizând

cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare în temeiul dispozițiilor

art. 137 C. proc. civ., o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și condițiile

în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică,

deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze

care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru

ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația

în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și

ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate

fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate

fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare

a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență.

Contestația în anulare

specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată

recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul

ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare.

Textul are în vedere greșelile

materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu

relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Or, în speță, criticile

formulate de contestatoare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute

expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ.

În consecință, față de

argumentele dezvoltate de contestatoarea D.F. cu titlu de motive ale căii extraordinare

de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile legale anterior

enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare declarată de contestatoarea D.F. împotriva deciziei civile

nr. 936 din 22 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2013.