ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4430/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 936 din 22 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de D.F. împotriva deciziei nr. 492 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. În motivare, instanța a reținut că decizia atacată este irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului. Împotriva acestei decizii D.F. a formulat contestație în anulare, arătând că au fost încălcate principiul independenței judecătorilor și principiul autorității de lucru judecat, față de actele depuse la dosar. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Or, în speță, criticile formulate de contestatoare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ. În consecință, față de argumentele dezvoltate de contestatoarea D.F. cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatoarea D.F. împotriva deciziei civile nr. 936 din 22 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.