ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2933/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 15 iunie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II a civilă și

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 1897/54/2009, numita P.R.

a solicitat revizuirea deciziei nr. 2159 din 17 aprilie 2009 pronunțată de

această instanță în dosarul nr. 18357/63/2008, prin care s-a respins acțiunea

reclamantei (revizuenta din prezenta cauză) având ca obiect contestație decizie

de pensionare.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că prin pronunțarea unor decizii contradictorii, Curtea de

Apel Craiova a provocat o discriminare pensionarilor aflați în situații

similare, practică ce contravine principiului siguranței publice și art. 6 alin.

(1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 și art. 1 din

Protocolul nr. 12 la Convenție.

La data de 23

septembrie 2009, revizuenta și-a precizat cererea, arătând că invocă motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 3973 din 25 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1897/54/2009, Curtea de Apel

Craiova, secția a II a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, în raport de faptul că revizuenta a invocat contrarietatea de hotărâri

pronunțate în recurs de către această instanță, a declinat competența de

soluționare a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 6214/1/2010.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă, pentru următoarele argumente:

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei

hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu

unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei

hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru

stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează

această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte

însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea

acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie

viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire

sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte,

îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Rezultă că,

revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă

sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri

judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice

și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și

are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una

și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se

încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul

că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu

întârziere a autorității lucrului judecat”.

În acest sens, tripla identitate

ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport

de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci

când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași

calitate”.

Cerințele legale prevăzute de

art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenta apreciază

că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în

spețe similare de către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor procese în care

revizuenta nu a figurat în calitate de parte.

Or, textul legal sus-menționat

impune ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau în

contra lor în aceeași calitate”, condiție care nu se regăsește în speța dedusă

judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenta să fi

participat anterior și să fi obținut o soluție contrară celei din hotărârea

supusă revizuirii.

Hotărârile la care revizuenta

face referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei nr. 2159 din 17 aprilie 2009

a Curții de Apel Craiova reprezintă, în realitate, practică judiciară în

materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluții opuse

celei pronunțate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării

unei cereri de revizuire.

Referirile revizuentei cu privire

la încălcarea art. 6 alin. (1) CEDO, art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 12 la

Convenție nu pot fi reținute, întrucât, pe de o parte, aceasta nu și-a

întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.,

iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi prevalat de norma legală menționată,

condițiile impuse de acest text de lege nu ar fi fost îndeplinite, în sensul

că, pentru a fi motiv de revizuire, încălcarea drepturilor sau libertăților

fundamentale era necesar a fi constatată printr-o hotărâre a Curții Europene,

aspect care nu se regăsește în cauză.

Prin urmare, constatând că nu

sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de P.R. împotriva deciziei nr. 2159 din 17 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 30 martie 2011.