ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5.367 din 9 octombrie 2008,
pronunțată de Tribunalul doi secția conflicte de muncă si asigurări sociale,
s-a admis acțiunea formulată de reclamanta N.S. în contradictoriu cu intimata
C.J.P.D., având ca obiect recalculare pensie și s-a dispus obligarea pârâtei la
recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei începând cu data de 1
iulie 2005, cu luarea în calcul a adeverinței din 5 iunie 2008 emisă de SC I.C.Ș.I.T.P.M.L.
SA Craiova.
Prin decizia civilă nr. 10.344 din 28 noiembrie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte
de muncă și asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de intimata C.J.P.D.
împotriva sentinței civile nr. 5367 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj,
care a fost modificată în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de
revizuire reclamanta N.S., înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data
de 24 august 2009 sub nr. 2409/54/2009, arătându-se în motivare că prin
pronunțarea unor decizii contradictorii Curtea de Apel Craiova a provocat o
discriminare a pensionarilor aflați în situații similare, practic de natură să
încalce principiul siguranței publice, art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., art. 14
și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.
La data de 26 ianuarie 2010, revizuenta și-a precizat
cererea arătând că invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.
proc. civ. și că după o jurisprudență unitară în cazul a peste 130 de dosare la
instanța de fond, Curtea de Apel Craiova a practicat o jurisprudență
contradictorie, contrară rolului instanțelor de a adopta o practică unitară.
Intimata C.J.P.D. a formulat întâmpinare prin care a
solicitat respingerea cererii de revizuire a deciziei nr. 10344 din 28
noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.
9645/63/2008, arătând că este nefondată, susținerile revizuentei
neîncadrându-se în dispozițiile art. 322 C. proc. civ.
Intimata a mai arătat că susținerile revizuentei
referitoare la încălcarea dispozițiilor C.E.D.O. prin decizia ce face obiectul
revizuirii nu pot fi reținute, întrucât pentru a fi incidente dispozițiile art.
322 pct. 9 C. proc. civ., trebuie să existe o constatare a C.E.D.O., constatare
pronunțată într-un dosar aflat pe rolul acestei instanțe, în speță neexistând
așa ceva.
Prin decizia civilă nr. 2122 din 22 martie 2010
Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și
asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire
întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., către instanța ierarhic superioară
celei care a pronunțat hotărârea atacată, respectiv, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Revizuirea este inadmisibilă, în considerarea
următoarelor argumente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac
de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești
definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt
survenite după pronunțarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive
produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice
civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri
strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un
remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale
care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.
Motivele de revizuire sunt expres și limitativ
prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții
specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea
este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același
grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași
persoane, având aceeași calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal
anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele
condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile
judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de
părți, obiect și cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în
care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între
aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o
hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru
contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității
lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca și condiție de
admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de
dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când
a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză
și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași
calitate".
Cerințele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu
sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenta apreciază că hotărârea supusă
revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de către
Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor procese în care revizuenta nu a figurat
în calitate de parte.
Or, textul legal sus-menționat impune ca judecata să
aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor în aceeași
calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății,
întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenta să fi participat
anterior și să fi obținut o soluție contrară celei din hotărârea supusă
revizuirii.
Hotărârile la care revizuenta face referire în sensul
că ar fi potrivnice deciziei nr. 10344 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel
Craiova reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar
împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluții opuse celei
pronunțate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei
cereri de revizuire.
Referirile revizuentei cu privire la încălcarea art.
6 alin. (1) C.E.D.O., art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție nu
pot fi reținute, întrucât, pe de o parte, aceasta nu și-a întemeiat cererea de
revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., iar pe de altă parte,
chiar dacă s-ar fi prevalat de norma legală menționată, condițiile impuse de
acest text de lege nu ar fi fost îndeplinite, în sensul că, pentru a fi motiv
de revizuire, încălcarea drepturilor sau libertăților fundamentale era necesar
a fi constatată printr-o hotărâre a Curții Europene, aspect care nu se
regăsește în cauză.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite
cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca
inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire
formulată de revizuenta N.S. împotriva deciziei civile nr. 10344 din 28
noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie
2011.