ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4912/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5772 din 29

octombrie 2008 Tribunalul Dolj, se

cția

conflicte de muncă si asigurări sociale,

a admis acțiunea formulată de

reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Dolj și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de

pensie ce se cuvin reclamantului, începând cu data de 01 septembrie 2005, cu

luarea în calcul a adeverinței nr. 2705 din 05 iunie 2008 emisă de SC I.C.S.I.T.P.M.L.

SA Craiova, depusă la dosarul cauzei de către reclamant.

Prin

decizia civilă nr. 2405 din 24 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova, s

ecția a II a civilă si pentru conflicte de muncă

si asigurări sociale,

a admis

recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței sus

menționate, pe care a modificat-o, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire reclamantul I.I., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

5 și 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova.

Prin

decizia civilă nr. 540 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, se

cția a II a civilă si pentru conflicte de muncă si

asigurări sociale,

a respins

cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a

declinat competența de soluționare a acesteia pentru art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin

cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuentul

a arătat că decizia atacată se află în contradicție cu soluțiile date de

aceeași instanță în cauze similare, aducând astfel, prin crearea unei practici

neunitare, atingere principiului securității raporturilor juridice și a

dreptului la un proces echitabil și privându-l pe acesta de posibilitatea de a

obține satisfacerea pretențiilor deduse judecății.

Analizând

cererea de revizuire, Înalta Curte urmează a o respinge ca

inadmisibilă,

în considerarea următoarelor argumente:

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri

judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele

împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești

definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea

raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de

atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și

limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea

unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe

textul legal anterior citat, este admisibilă doar dacă sunt întrunite,

cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești

definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe

tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în

vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele

stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu

întârziere a autorității lucrului judecat".

In acest sens, tripla identitate ca și

condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport

de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci

când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași

calitate".

Cerințele legale prevăzute de art. 1201 C.

civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea

supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de

către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor procese în care revizuentul nu a

figurat în calitate de parte.

Or, textul legal sus-menționat impune ca

judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor în

aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă

judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi

participat anterior și să fi obținut o soluție contrară celei din hotărârea

supusă revizuirii.

Hotărârile la care revizuentul face

referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei nr. 2405 din 24 aprilie 2009 a

Curții de Apel Craiova reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie,

iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluții opuse celei

pronunțate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei

cereri de revizuire.

Prin urmare, constatând că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de I.I., împotriva deciziei

civile nr. 2405 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a

civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01

octombrie 2010.