ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4912/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5772 din 29 octombrie 2008 Tribunalul Dolj, se cția conflicte de muncă si asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantului, începând cu data de 01 septembrie 2005, cu luarea în calcul a adeverinței nr. 2705 din 05 iunie 2008 emisă de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, depusă la dosarul cauzei de către reclamant. Prin decizia civilă nr. 2405 din 24 aprilie 2009 Curtea de Apel Craiova, s ecția a II a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței sus menționate, pe care a modificat-o, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul I.I., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova. Prin decizia civilă nr. 540 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, se cția a II a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acesteia pentru art. 322 pct. 7 C. proc. civ. către Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuentul a arătat că decizia atacată se află în contradicție cu soluțiile date de aceeași instanță în cauze similare, aducând astfel, prin crearea unei practici neunitare, atingere principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil și privându-l pe acesta de posibilitatea de a obține satisfacerea pretențiilor deduse judecății. Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte urmează a o respinge ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat, este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". In acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate". Cerințele legale prevăzute de art. 1201 C. civ.

nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor procese în care revizuentul nu a figurat în calitate de parte. Or, textul legal sus-menționat impune ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor în aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi participat anterior și să fi obținut o soluție contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.

Hotărârile la care revizuentul face referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei nr. 2405 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluții opuse celei pronunțate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de I.I., împotriva deciziei civile nr. 2405 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2010.