ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3315/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, secția conflicte de munca si asigurări sociale, la data de

10 noiembrie 2008, reclamanta P.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Dolj, revizuirea drepturilor de pensie, prin recalcularea

acestora, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare înscrise în anexa

adeverinței nr. 2986 din 19 iunie 2008, emisă de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova

si obligarea intimate la plata diferențelor de pensie ce i se cuvin ca urmare a

revizuirii, începând cu data de 01 decembrie 2005.

În drept, au fost invocate

prevederile Legii nr. 19/2000 și ale O.U.G. nr. 4/2005.

Prin sentința civila nr. 6604 din 11

decembrie 2008, Tribunalul Dolj, secția conflicte de munca si asigurări sociale,

a admis acțiunea formulata de reclamanta P.R., a obligat pârâta Casa Județeană

de Pensii Dolj să-i recalculeze reclamantei pensia cuvenită, cu luarea în

considerare a veniturilor suplimentare înscrise în adeverința nr. 2986 din 19

iunie 2008, emisă de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, și la plata diferențelor

de drepturi care i se cuvin acesteia ca urmare a revizuirii începând cu data de

01 decembrie 2005, a fost obligată pârâta la plata sumei de 100 lei, cheltuieli

de judecată către reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 2159 din 17

aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, a admis recursul, a modificat sentința primei

instanțe, în sensul că a respins contestația formulată împotriva deciziei de

pensionare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a avut în vedere, în esență, următoarele considerente de fapt

si de drept:

Potrivit adeverinței nr. 2986 din 19

iunie 2008 emise de SC I.C.S.I.T.P.M.L. SA Craiova, în perioada lucrată în

cadrul acestei unități, contestatoarea a beneficiat, în afara drepturilor salariale

menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri

cu caracter permanent, și care s-au acordat funcție de manopera repartizată

(suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).

Din aceeași adeverință rezultă că

sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul

de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i

s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.

In drept, au fost avute în vedere

dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974, art. 118, art. 120 din Legea nr.

57/1974.

Prin O.U.G. nr. 4/2005 legiuitorul a

reglementat recalcularea drepturilor de pensie stabilite potrivit legislației

anterioare.

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr.

4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu

respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei

ordonanțe.

Art. 164 din Legea nr. 19/2000

precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a

prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în

conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.

Potrivit dispozițiilor anexei la O.U.G.

nr. 4/2005, pct. VI nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu

anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord

sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

Prin coroborarea celor două

dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că, în calculul pensiei se

includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt

luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea

s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul

de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.

Principiul contributivității își

găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care

instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind

posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.

Împotriva deciziei civile nr. 2159 din 17

aprilie 2009a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, la data de 15 iunie 2009, a formulat cerere de

revizuire P.R., prin care a invocat împrejurarea că la nivelul Curții de apel

Craiova nu a existat o jurisprudență unitară, ceea ce înseamnă, din punctual

său de vedere, nesocotirea principiului siguranței juridice.

În acest sens, au fost enumerate și

depuse la dosarul cauzei mai multe decizii civile pronunțate de această

instanță în cuprinsul cărora soluția pronunțată a fost diametral opusă față de

cea obținută de revizuientă.

În drept, au fost invocate în mod

expres, dispozițiile art. 322 pct.7 C. proc. civ.

La termenul de judecata din 27 mai 2010, Înalta Curte

a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în

raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. - temeiul juridic expres

al cererii de revizuire.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru

considerentele ce urmează:

În drept,

potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri

rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

în următoarele cazuri:..(7) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și

în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul

când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de

revizuire se va judeca de această instanță”.

Rațiunea reglementării prevăzută de

dispoziția legală susmenționată o constituie, așadar, necesitatea de a se

înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea principiului

lucrului judecat.

Aceasta înseamnă că, în fapt, cererea de

revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească cumulativ

următoarele condiții, pentru a putea fi admisă; 1. să fi vorba de hotărâri

definitive contradictorii: 2. hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricina -

tripla identitate de obiect, părți, cauza: 3. hotărârile să fie pronunțate în

dosare diferite: 4. să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat: 5.

să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

Ipoteza de fapt invocata de

revizuientă în cauza de față, întemeiată pe faptul că instanța Curții de Apel

Craiova, învestită cu soluționarea unor cauze similare cu a sa, a pronunțat

hotărâri potrivnice celei atacate cu revizuire, în sensul că a respins recursul

intimatei și a menținut hotărârea instanței de fond, nu poate fi valorificată

în contextul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât, așa cum rezultă cu evidență din expunerea

de motive, hotărârile sunt pronunțate în dosare diferite, privind părți

diferite, ceea ce înseamnă neîndeplinirea cumulativa a cerințelor textului de

lege susmenționat.

Pentru aceste considerente de fapt si de

drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 2159 din 17 aprilie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de

muncă și asigurări sociale, formulată de revizuenta P.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei

nr. 2159 din 17 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuenta P.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

mai 2010.