ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4581/2011

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin decizia nr. 5134 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis recursul declarat de pârâta SC P. SA, împotriva sentinței civile nr. 875 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosar nr. 16794/95/2008, în contradictoriu cu intimații reclamanți P.I.E., B.C.R., S.M., B.V.M., fiind modificată sentința în sensul respingerii acțiunii având ca obiect acțiune în pretenții. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare intimatul-reclamant P.I.E. Prin decizia nr. 1688 din 05 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost respinsă contestația în anulare, reținându-se că această cale extraordinară de atac nu creează pentru părți posibilitatea de a se plânge de modul în care au fost apreciate probele ori au fost stabilite raporturile dintre părți, întrucât aceasta ar echivala cu o rejudecare a pricinii.

Curtea de Apel Craiova a mai reținut că în nicio situație nu pot fi repuse în discuție, pe calea contestației în anulare, acele motive care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, indiferent cum au fost apreciate probele sau interpretată legea, altfel contestația în anulare ar constitui un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs, ceea ce este inadmisibil. Mai mult, la dosarul de recurs există mai multe cereri de amânare pentru lipsa de apărare, iar la termenul din 07 iulie 2009 instanța de recurs a acordat termen la cererea acestuia în baza art. 156 C. proc. civ., astfel încât susținerea contestatorului că instanța avea obligația să amâne cauza la cererea sa formulată la data de 24 septembrie 2009 nu poate fi reținută, în condițiile în care textul art. 156 C. proc.

civ., prevede că instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Împotriva deciziei civile nr. 5134 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a formulat cerere de revizuire reclamantul P.I.E., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. În motivarea cererii s-a arătat că este incidentă excepția art. 1201 C. civ., existând tripla identitate de părți, obiect și cauză, precum și hotărâri definitive potrivnice date de instanțe diferite. S-a mai arătat că adresele IP din 04 august 1997 și IP din 21 iulie 2007 sunt nule, iar afirmația că sporurile solicitate au fost introduse în salariu conform celor două adrese este arbitrară, întrucât acele majorări au reprezentat inflația anuală, iar cuantumul fix nu se putea compensa prin adaos procentual.

Includerea acestui venit în salariul de bază ar fi în contradicție cu art. 159 și art. 160 C. muncii, iar singura probă viabilă este carnetul de muncă existent la dosar. La 28 aprilie 2010 revizuentul și-a completat cererea, în sensul că a solicitat anularea deciziei civile nr. 1688 din 05 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2636/54/2010, iar în ședința publică din 23 iunie 2010 a precizat că această completare reprezintă recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1668/2010. Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul neindicând care sunt înscrisurile invocate, iar în privința revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., a solicitat declinarea competenței soluționării acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Revizuentul a mai depus la dosar concluzii scrise privitoare la recursul împotriva deciziei care a avut ca obiect contestația în anulare și copia cererii de amânare formulată la 30 iunie 2009 în Dosarul nr. 16794/95/2008. Prin decizia civilă nr. 4156 din 07 iulie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a disjuns recursul împotriva deciziei civile nr. 1688 din 05 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2636/54/2010, având ca obiect contestație în anulare, urmând a se forma dosar separat și a declinat competența de soluționare a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța a reținut că hotărârile contradictorii avute în vedere de revizuent, respectiv sentința civilă nr. 875 din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 16794/95/2008, și decizia civilă nr. 5134 din 29 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 16794/95/2008, au fost pronunțate de instanțe diferite, față de care instanța mai mare în grad este Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă a soluționa cererea astfel precizată. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., instanța a reținut că revizuentul nu a invocat practic vreun înscris care să fi fost în imposibilitate de a fi fost prezentat anterior în instanță datorită reținerii lui de către partea potrivnică sau printr-o împrejurare mai presus de voința părților, ci doar interpretarea eronată a unor înscrisuri existente la dosarul cauzei, nefiind astfel îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a fi admisă o revizuire întemeiată pe aceste dispoziții legale. Referitor la cererea formulată la 28 aprilie 2010, precizată ulterior ca fiind recurs împotriva deciziei civile nr. 1688 din 05 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2636/54/2010, având ca obiect contestație în anulare, față de obiectul acestui recurs și stadiul soluționării celorlalte cereri formulate, instanța a disjuns acest recurs, urmând a se forma dosar separat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul, arătând că motivarea recursului se circumscrie conținutului notelor scrise formulate la data de 23 iunie 2010 înregistrate la Curtea de Apel Craiova sub nr. 23451, pe care le-a atașat, în copie, prezentei cereri, și care reiterează criticile formulate în cadrul căilor extraordinare de atac promovate. Recursul este inadmisibil pentru următoarele motive: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, hotărârea recurată este irevocabilă sub aspectul soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., și lipsită de cale de atac din perspectiva soluției de declinare, către instanța supremă, a competenței de soluționare privind cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită” or, în speță, hotărârea revizuită este decizia civilă nr. 5134 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova dată în recurs, deci, o decizie irevocabilă, astfel încât și hotărârea dată în cererea de revizuire a acestei hotărâri, respectiv decizia recurată în prezenta cauză, are același regim juridic, recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile fiind inadmisibil.

Referitor la soluția de declinare a competenței către Înalta Curte, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ. „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente, sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”, situație față de care, de asemenea, recursul este inadmisibil. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul P.I.E. împotriva deciziei nr. 4156 din 07 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2011.