ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 3953 din 28 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1515/54/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 159 din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. A fost obligat recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatorul D.G. ce a avut calitatea de petiționar, solicitând admiterea contestației în anulare. În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că în mod greșit a fost soluționată cauza la primul termen de judecată, apreciindu-se că a lipsit nemotivat, deoarece la data de 28 noiembrie 2008 era bolnav, fapt atestat și de certificatul medical, expediat prin fax, în vederea amânării judecării cauzei.

Deși a demonstrat imposibilitatea de prezentare, instanța i-a respins recursul. Temeiul de drept al contestației în anulare formulate, invocat de către contestator îl constituie dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. Prezentei contestații, petiționarul a atașat în copie, adeverința medicală invocată, prin care face dovada imposibilității de prezentare la termenul la care s-a judecat recursul. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul D.G. în raport cu motivul invocat ce a fost întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată, ca fiind nefondată contestația în anulare formulată. Legiutorul român a prevăzut în conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestație în anulare, statuând că împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor fiind cumulative.

Din analiza conținutului actelor dosarului ce a avut ca obiect recursul petiționarului împotriva sentinței penale nr. 159 din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova prin care i s-a respins ca nefondată plângerea împotriva rezoluției nr. 617/P/2007, rezultă că la termenul de judecată al recursului din 28 noiembrie 2008, petiționarul a lipsit, iar la dosarul cauzei nu există nici o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a recurentului, fapt ce reiese și din partea introductivă a deciziei. În mod corect instanța, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile, în temeiul art. 385 13 alin. (1) C. proc. pen. a acordat cuvântul la dezbateri.

La dosarul cauzei, atașată cererii de recurs, este o adeverință medicală emisă la 26 septembrie 2008, pentru a fi folosită la Tribunalul Gorj, în care se menționează că petiționarul este în repaus la pat în perioada 26 septembrie – 5 octombrie 2008, dar această adeverință nu este adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, practic era o adresă folosită în susținerea motivelor de recurs ce vizau sentința penală nr. 259 din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova. Adeverința atașată prezentei contestații în anulare care este emisă la 25 noiembrie 2008 și în care se specifică „că nu se poate mobiliza 5-7 zile” (fila 2 dosar Î.C.C.J.), nu se regăsește în dosarul nr. 1515/54/2008 și nici o cerere de amânare a cauzei pentru motive medicale nu a existat la data soluționării recursului din partea petiționarului, astfel încât, în mod corect s-a trecut la judecarea recursului acestuia.

Mai mult, contestatorul prin adeverința medicală depusă la dosar a făcut dovada imposibilității de prezentare în fața instanței, dar nu și imposibilitatea încunoștiințării acesteia, aceste două cerințe trebuie îndeplinite cumulativ, potrivit dispozițiilor legale. Înalta Curte, constată că în contextul prezentei cauze, față de condițiile impuse de legiuitor pentru incidența cazului de contestație în anulare, prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. și în raport cu motivul efectiv invocat de contestator, nu sunt îndeplinite condițiile legale ale cazului de contestație în anulare menționat, deoarece contestatorul nu a făcut dovada imposibilității de prezentare și de încunoștiințare a instanței despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza la instanța de recurs.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de recurentul contestator D.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul D.G. împotriva deciziei penale nr. 3953 din 28 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1515/54/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.