ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.05.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2009

HOTĂRÂRE
14.05.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1794/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3953 din 28

noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1515/54/2008, Înalta Curte de Casație

și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G.

împotriva sentinței penale nr. 159 din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova,

secția penală. A fost obligat recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare, contestatorul D.G. ce a avut calitatea de petiționar,

solicitând admiterea contestației în anulare.

În motivarea contestației în anulare,

contestatorul a arătat că în mod greșit a fost soluționată cauza la primul

termen de judecată, apreciindu-se că a lipsit nemotivat, deoarece la data de 28

noiembrie 2008 era bolnav, fapt atestat și de certificatul medical, expediat

prin fax, în vederea amânării judecării cauzei.

Deși a demonstrat imposibilitatea de

prezentare, instanța i-a respins recursul.

Temeiul de drept al contestației în

anulare formulate, invocat de către contestator îl constituie dispozițiile art.

386 lit. b) C. proc. pen.

Prezentei contestații, petiționarul a

atașat în copie, adeverința medicală invocată, prin care face dovada

imposibilității de prezentare la termenul la care s-a judecat recursul.

Examinând contestația în anulare

formulată de contestatorul D.G. în raport cu motivul invocat ce a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

constată, ca fiind nefondată contestația în anulare formulată.

Legiutorul român a prevăzut în conținutul

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006,

cazurile de contestație în anulare, statuând că împotriva hotărârii penale

definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal

dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire

la care existau probe în dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea

cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

Potrivit

cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen.,

partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare, cele două

cerințe impuse de legiuitor fiind cumulative.

Din

analiza conținutului actelor dosarului ce a avut ca obiect recursul

petiționarului împotriva sentinței penale nr. 159 din 3 octombrie 2008 a Curții

de Apel Craiova prin care i s-a respins ca nefondată plângerea împotriva

rezoluției nr. 617/P/2007, rezultă că la termenul de judecată al recursului din

28 noiembrie 2008, petiționarul a lipsit, iar la dosarul cauzei nu există nici

o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a recurentului,

fapt ce reiese și din partea introductivă a deciziei.

În mod

corect instanța, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile, în temeiul

art. 385

13

alin. (1) C. proc. pen. a acordat cuvântul la dezbateri.

La

dosarul cauzei, atașată cererii de recurs, este o adeverință medicală emisă la

26 septembrie 2008, pentru a fi folosită la Tribunalul Gorj, în care se

menționează că petiționarul este în repaus la pat în perioada 26 septembrie – 5

octombrie 2008, dar această adeverință nu este adresată Înaltei Curți de

Casație și Justiție, practic era o adresă folosită în susținerea motivelor de

recurs ce vizau sentința penală nr. 259 din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel

Craiova.

Adeverința

atașată prezentei contestații în anulare care este emisă la 25 noiembrie 2008

și în care se specifică „că nu se poate mobiliza 5-7 zile” (fila 2 dosar Î.C.C.J.),

nu se regăsește în dosarul nr. 1515/54/2008 și nici o cerere de amânare a

cauzei pentru motive medicale nu a existat la data soluționării recursului din

partea petiționarului, astfel încât, în mod corect s-a trecut la judecarea

recursului acestuia.

Mai

mult, contestatorul prin adeverința medicală depusă la dosar a făcut dovada

imposibilității de prezentare în fața instanței, dar nu și imposibilitatea

încunoștiințării acesteia, aceste două cerințe trebuie îndeplinite cumulativ,

potrivit dispozițiilor legale.

Înalta

Curte, constată că în contextul prezentei cauze, față de condițiile impuse de

legiuitor pentru incidența cazului de contestație în anulare, prevăzut de art. 386

lit. b) C. proc. pen. și în raport cu motivul efectiv invocat de contestator,

nu sunt îndeplinite condițiile legale ale cazului de contestație în anulare

menționat, deoarece contestatorul nu a făcut dovada imposibilității de

prezentare și de încunoștiințare a instanței despre această împiedicare la

termenul la care s-a judecat cauza la instanța de recurs.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de recurentul contestator D.G.

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul D.G. împotriva deciziei penale nr. 3953

din 28 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 1515/54/2008.

Obligă contestatorul la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai

2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1693/2010
Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Decizia penală nr. 3809 din 17 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 62/89/2007, a fo
ÎCCJ 2009-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2009
pen., procurorul a solicitat respingerea contestației, ca inadmisibilă, arătând că nu există nici un motiv prevăzută de lege pentru a fi admisă și că, deși se invocă dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., nu rezultă imposibilitatea ap
ÎCCJ 2012-01-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2012
Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La 17 iunie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 829/59/2011, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul S.D. împo
ÎCCJ 2012-09-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2811/2012
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 4144 din 06 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 19221/63/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul
ÎCCJ 2009-02-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 179/2010
Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 626 din 20 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 1038/59/2008, s-a respins, ca ta
Sursă