ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: La 17 iunie 2011 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 829/59/2011, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 808/R din 19 mai 2011 (decizie prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de sus-numitul revizuient împotriva Deciziei penale nr. 5 din 5 ianuarie 2011 a Tribunalului Timiș, pronunțată în procedura revizuirii). În motivarea contestației în anulare, contestatorul a invocat prevederile art. 386 lit. b) C. proc. pen., arătând că, la termenul la care s-a judecat recursul, a fost bolnav, potrivit adeverinței medicale, fiind în imposibilitate de a se prezenta în instanță.

A mai susținut că la acea dată avea încheiat contract de asistență juridică cu un avocat, care a depus cerere de amânare, dar aceasta a fost respinsă, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare. Prin Decizia penală nr. 1221/R din 10 august 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că .contestatorul trebuia să facă dovada atât a imposibilității de a se prezenta la instanța de recurs cât și a imposibilității de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

S-a arătat că,așa cum rezultă din adeverința medicală depusă la dosar, contestatorul nu a fost internat în spital sau imobilizat la pat, astfel încât acesta nu s-a aflat în imposibilitatea de a încunoștința instanța despre starea sănătății, care ar fi generat imposibilitatea de prezentare; mai mult decât atât, din data de 3 noiembrie 2011, avea apărător ales care putea comunica instanței acest motiv invocat. Totodată, s-a reținut că la termenul la care s-a soluționat recursul, așa cum rezultă din practicaua deciziei contestate, apărătorul ales nu s-a prezentat în instanță și nu a asigurat substituirea, formulând o cerere de amânare pe motiv că are de susținut o cauză la o altă instanță, situație în care cererea a fost respinsă, deoarece în cauză mai fusese acordat un termen pentru angajare apărător și pregătirea apărării, contestatorului nefiindu-i încălcat dreptul la apărare, deoarece a beneficiat de asistență juridică obligatorie.

Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul a declarat recursul de față. Recursul este inadmisibil deoarece, din interpretarea corectă a art. 392 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care sentința dată în contestație este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă recursului, rezultă, indubitabil, că decizia pronunțată în recurs (în această cale extraordinară de atac, contestație în anulare) nu mai este supusă nici unei căi de atac. Față de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale nr. 1221/R din 10 august 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2012.