ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 118/2012

Asupra recursului de

față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

La 17 iunie 2011 a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 829/59/2011,

cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva

Deciziei penale nr. 808/R din 19 mai 2011 (decizie prin care a fost respins ca

nefondat recursul declarat de sus-numitul revizuient împotriva Deciziei penale

nr. 5 din 5 ianuarie 2011 a Tribunalului Timiș, pronunțată în procedura

revizuirii).

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul a invocat prevederile art. 386 lit. b)

C. proc. pen., arătând că, la termenul la care s-a judecat recursul, a fost

bolnav, potrivit adeverinței medicale, fiind în imposibilitate de a se prezenta

în instanță.

A mai susținut că la

acea dată avea încheiat contract de asistență juridică cu un avocat, care a

depus cerere de amânare, dar aceasta a fost respinsă, astfel fiindu-i încălcat

dreptul la apărare.

Prin Decizia penală

nr. 1221/R din 10 august 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a

respins ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul S.D., cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de

200 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că .contestatorul trebuia să facă dovada atât a

imposibilității de a se prezenta la instanța de recurs cât și a imposibilității

de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

S-a arătat că,așa cum

rezultă din adeverința medicală depusă la dosar, contestatorul nu a fost

internat în spital sau imobilizat la pat, astfel încât acesta nu s-a aflat în

imposibilitatea de a încunoștința instanța despre starea sănătății, care ar fi

generat imposibilitatea de prezentare; mai mult decât atât, din data de 3

noiembrie 2011, avea apărător ales care putea comunica instanței acest motiv

invocat. Totodată, s-a reținut că la termenul la care s-a soluționat recursul,

așa cum rezultă din practicaua deciziei contestate, apărătorul ales nu s-a

prezentat în instanță și nu a asigurat substituirea, formulând o cerere de

amânare pe motiv că are de susținut o cauză la o altă instanță, situație în

care cererea a fost respinsă, deoarece în cauză mai fusese acordat un termen

pentru angajare apărător și pregătirea apărării, contestatorului nefiindu-i

încălcat dreptul la apărare, deoarece a beneficiat de asistență juridică

obligatorie.

Împotriva acestei din

urmă decizii contestatorul a declarat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil deoarece, din interpretarea corectă a art. 392 alin. (4) C. proc.

pen., potrivit cu care sentința dată în contestație este supusă apelului iar

decizia dată în apel este supusă recursului, rezultă, indubitabil, că decizia

pronunțată în recurs (în această cale extraordinară de atac, contestație în

anulare) nu mai este supusă nici unei căi de atac.

Față de cele expuse,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul contestator S.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale

nr. 1221/R din 10 august 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2012.