ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 74 din 13 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași în

dosarul nr. 241/45/2011 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., și art. 18

1

C. proc. pen.,

achitarea inculpatului H.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul H.A., în vârstă de 30 de ani, este avocat

definitiv în cadrul Baroului Iași și posedă permisul de conducere categoria B

seria .

În seara de 01 mai 2010 inculpatul s-a deplasat cu

autoturismul său, marca Renault Megane cu număr de înmatriculare la clubul

„Dublin" situat în municipiul Iași, lângă Casa de Cultură a studenților,

unde s-a întâlnit cu mai mulți prieteni. Pe fondul unei discuții contradictorii

cu prietena sa, în intervalul orar 02.00 - 02.20 inculpatul a consumat băuturi

alcoolice, respectiv 400 ml. vin și 300 ml. whisky, apoi, fără să țină seama de

faptul că se află sub influența alcoolului, a urcat la valonul autoturismului

sus menționat, cu intenția de a se deplasa în localitatea Valea Lupului, unde

locuiește.

După parcurgerea unei distanțe scurte, în timp ce se

deplasa pe str. Păcurari, la ora 02.30, inculpatul H.A. a pierdut controlul

volanului, autoturismul ajungând pe trotuarul din partea dreaptă lovind frontal

un stâlp, după care s-a oprit ca urmare a impactului. Nu a fost accidentată

nici o persoană, fiind avariat doar autoturismul condus de inculpat.

La locul accidentului s-a deplasat de îndată un

echipaj de poliție de la Secția a

II-

a, care se afla în patrulare

în imediata apropiere, apoi și un echipaj al Serviciului rutier. La ora 02.38

inculpatul a efectuat testul cu aparatul Drager, rezultând o îmbibație

alcoolică în aerul expirat de 1,05 mg/l.

Inculpatul a fost, apoi, condus la Spitalul Sf.

Spiridon din Iași pentru prelevarea de probe biologice. Prima probă a fost

recoltată la ora 03.05, iar cea de-a doua probă biologică de sânge a fost

recoltată la ora 04.05 (fila 7).

Potrivit buletinului de analiză toxicologică

alcoolemie nr. 791 - 2A din 04 mai 2010, alcoolemia inculpatului H.A. a fost de

2,35 gr.%o în cazul primei probe, respectiv de 2,20 gr.%o în cazul celei de-a

doua probe (fila 24).

În momentul prelevării probelor biologice, inculpatul

a declarat în fața personalului medical faptul că a consumat 2 pahare de vin

(în total 500 ml. vin) în intervalul orar 15.00 -22.00.

Fiind audiat ulterior de procuror, inculpatul H.A. a

recunoscut consumul de alcool, precizând că a ingerat o cantitate de 400 ml.

vin alb, precum și 300 ml whisky marca Jack Daniels, cu puțin timp înainte de a

urca la volanul autoturismului, respectiv în intervalul orar 02.00 - 02.20

(filele 38-40). Martorii S.D. și H.D., care se aflau în clubul „Dublin"

împreună cu învinuitul au confirmat consumul de alcool declarat de învinuit

(filele 17-20).

Întrucât prelevarea primei probe biologice de sânge

nu s-a efectuat în intervalul de 30 de minute de la momentul conducerii

efective a autoturismului - recomandat de art. 6 lit. d) din Normele

metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii

intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor

stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra

comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie aprobate prin

Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătății - s-a admis

cererea de recalculare a valorii alcoolemiei formulată de inculpat și s-a

dispus efectuarea unei expertize medico-legale la IML Iași, în vederea

stabilirii valorii alcoolemiei pentru ora 02.30, în funcție de ambele variante

de consum avansate de inculpat.

În raportul de expertiză medico-legală nr. 109/R din

15 februarie 2011 s-a recalculat alcoolemia inculpatului pentru ora 02.30, în

funcție de declarația de consum dată în fața personalului medical la momentul

prelevării probelor de sânge. Această declarație a fost apreciată ca fiind

nereală și că un consum de 500 ml. vin în intervalul orar 15.00 - 22.00 ar fi

determinat o alcoolemie nulă la ora 02.30.

În raportul de expertiză medico-legală nr. 109/R din

15 februarie 2011 s-a recalculat alcoolemia inculpatului H.A. pentru ora 02.30,

în funcție de declarația de consum dată de acesta în fața procurorului,

rezultând pentru ora 02.30 o alcoolemie de 1,10 gr.%o, valoare care se

încadrează în limita de credibilitate de ± 20% acceptată de metodologia de

calcul.

În raport de starea de fapt reținută și de probele

administrate, instanța de fond a încadrat fapta săvârșită de inculpat în

dispozițiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța de fond s-a orientat spre aplicarea unei

sancțiuni administrative, reținând că inculpatul se află la prima încălcare a

legii penale, nu are antecedente penale. Este avocat, fiind cunoscut de colegii

săi ca având o conduită profesională corectă, este apreciat de colegii săi, nu

obișnuiește să consume alcool, evenimentul petrecut fiind rezultatul unei

relații tensionate cu prietena sa, petrecută spontan, martorii colegii săi care

l-au însoțit în club relatând că acesta nu intenționa să consume alcool

întrucât urma să-i conducă acasă cu autoturismul său. în cursul procesului

penal, la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești a cooperat cu

organele de anchetă, a recunoscut fapta, făcând declarații exacte și asupra

cantității de alcool consumată, și a manifestat atitudine de regret a faptei

comise.

Profilul moral și social al inculpatului astfel

relevat prezintă importanță în evaluarea gradului concret de pericol social a

faptei comise, fiind un element în determinarea acestuia, alături de elementele

obiective ale situației de fapt și, în consecință, instanța de fond a reținut

că fapta comisă de inculpat și pentru care a fost trimis în judecată nu are

gradul de pericol social concret al infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1)

din O.U.G. 195/2002.

S-a constatat că scopul preventiv și educativ poate

fi atins prin aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ, aceasta fiind

suficientă pentru reeducarea sa și prevenirea săvârșirii unei noi fapte

prevăzute de legea penală.

Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, solicitând casarea

acesteia și, în rejudecare, aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În motivele scrise și în susținerea orală, procurorul

a invocat gravitatea faptei, aspect care nu justifică aplicarea unei sancțiuni

cu caracter administrativ.

Prin decizia nr.3426 din 5 octombrie 2011 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței

penale nr. 74 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat H.A.

S-a casat sentința recurată și rejudecând:

În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, cu

aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

inculpatul H.A., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni

stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 192 alin. (1) C. pen. a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 2000 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de

200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, rămân în

sarcina statului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., a constatat că acesta este fondat pentru

următoarele considerente:

Este posibil ca o faptă, deși prevăzută de legea

penală, să nu constituie infracțiune, întrucât este lipsită în mod vădit de

importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Potrivit art. 18

1

C. pen., la stabilirea

gradului de pericol social concret se ține seama de modul și de mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de

persoana sau conduita făptuitorului.

Delimitarea unei fapte prevăzute de legea penală de o

infracțiune, impune luarea în considerare, alături de criterii obiective și

criteriile subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa,

examinate în contextul celorlalte criterii stabilite de legiuitor. Prin urmare,

este necesar a se avea în vedere o pluralitate de date privitoare atât la

faptă, cât și la făptuitor.

Analiza simultană, a datelor subiective cu cele obiective,

permit instanței de judecată să atribuie o semnificație omogenă și să aprecieze

dacă fapta săvârșită îmbracă sau nu forma ilicitului penal.

În cauza dedusă judecății, în raport de împrejurările

și modalitatea în care a fost comisă fapta, de urmarea care s-ar fi putut

produce dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte

apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Rezultă, din probele administrate, că inculpatul H.A.,

în data de 2 mai 2010, s-a întâlnit cu mai mulți prieteni și, pe fondul unei

discuții contradictorii cu prietena sa, a consumat băuturi alcoolice între

orele 02,00-02,20, respectiv, 400 ml vin și 300 ml whisky. Deși conștient de

starea în care se afla, s-a urcat la volanul autoturismului său, îndreptându-se

spre localitatea Valea Lupului, unde locuiește.

După parcurgerea unei distanțe relativ scurte, din

municipiul Iași, a pierdut controlul volanului, a ajuns pe trotuarul din partea

dreaptă a drumului, lovind frontal un stâlp.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică

alcoolemie, din 4 mai 2010, alcoolemia inculpatului H.A. a fost de 2,35 gr%o în

cazul primei probe și de 2,20 gr%o în cazul celei de-a doua probe.

Corelând împrejurările comiterii faptei - inculpatul

consumând alcool, pe fondul unor discuții contradictorii cu prietena sa, cu

datele ce caracterizează persoana inculpatului (avocat de profesie, conștient

de riscurile care și le asumă, de urmările care se pot produce), Înalta Curte

apreciază că fapta comisă de către acesta prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni.

Se impune a se reține alcoolemia ridicată (2,35%o),

dar și faptul că inculpatul nu s-a aflat într-o situație de forță majoră care

să-l determine să eludeze legea și să accepte periclitarea siguranței rutiere.

Nu are nicio semnificație împrejurarea că a parcurs o

distanță mică, aceasta datorându-se tocmai stării avansate de ebrietate în care

s-a urcat la volanul autoturismului.

În raport de elementele teoretice și faptice expuse

anterior, Înalta Curte a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002.

S-a arătat că la individualizarea judiciară a

pedepsei, valorificând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., i se

va aplica inculpatului o pedeapsă de 3 luni închisoare, prin reținerea

circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) lit. a) C.

pen.

Întrucât scopul pedepsei poate fi atins fără privare

de libertate, Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un

termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

Împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și

Justiție, inculpatul H.A. a formulat contestație în anulare

susținând că la data judecării recursului a fost în

imposibilitate de a se prezenta, și de a încunoștiința instanța despre această

împiedicare, invocând dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.

În dovedirea contestației în anulare, contestatorul a

depus la dosar o adeverință medicală din care rezultă că la data de 4 octombrie

2011 a fost diagnosticat cu „discopatie lombară" și „viroză

respiratorie".

Prin încheierea din 26 aprilie 2012, în temeiul art. 391

alin. (2)C. proc. pen. s-a dispus admiterea în principiu a contestației în

anulare și s-a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 21 iunie

2012.

La solicitarea instanței, s-a depus la dosar copie de

pe registrul de consultații al CMI Dr. N.D., pentru perioada 3-6 oct.2011, iar

din examinarea înscrisului depus la dosar rezultă că numitul H.A. figurează în

registrul de consultații în ziua de 3 octombrie 2011, la poziția 22.

Examinând contestația în anulare în raport de

motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare

când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștiința instanța despre această împiedicare.

În cauza de față, contestatorul H.A. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3426 din 5 octombrie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, invocând dispozițiile art. 386

lit. b) C. proc. pen., iar în dovedirea cererii a depus la dosar o adeverință

medicală, eliberată la data de 4 octombrie 2011 de dr. N.D. cu diagnosticul

„discopatie lombară" și „viroză respiratorie".

Deși contestatorul a depus la dosar o adeverință

medicală pentru a face dovada că la data soluționării recursului declarat

împotriva sentinței penale nr. 74 din 13 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, prezenta o suferință fizică, aceasta, chiar

dacă l-ar fi pus în imposibilitate de a se prezenta la instanță, nu a fost de

natură să-1 pună în imposibilitate să încunoștiințeze instanța despre această

împiedicare.

Întrucât diagnosticul prezentat de contestator nu a

fost de natură să îl pună pe acesta în imposibilitate de a încunoștiința

instanța despre faptul că nu se poate prezenta la instanță și să solicite

acordarea unui termen, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen., motiv pentru care

contestația în anulare apare ca fiind nefondată.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că

cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul H.A. este

nefondată și urmează a fi respinsă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi

obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată, contestația în anulare

formulată de contestatorul H.A. împotriva deciziei nr. 3426 din 5 octombrie

2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 241/45/2011.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2012.