ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2975/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43/ F din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.A.M., la pedeapsa amenzii în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge.

I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 63

1

C. pen., conform cărora, dacă se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din 07 martie 2012, emis în Dosarul penal nr. 706/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului M.P.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

S-a reținut, în esență, că în data de 22 septembri 2011, în jurul orelor 2230, inculpatul a condus pe drumurile publice din municipiul Brașov autoturismul deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, respectiv 0,80 gr %o - proba 1, recoltată la ora 2340 și 1,60 gr %o - proba 2,recoltată la O40.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 22 septembrie 2011, orele 2245, I.P.J. Brașov - Biroul Rutier a fost sesizat de către dispeceratul I.P.J. Brașov cu privire la faptul că pe str. X, în dreptul imobilului cu nr. X, a avut loc un eveniment rutier soldat numai cu pagube materiale.

La fața locului, în prezența martorilor asistenți, au fost găsite avariate autoturismele, proprietatea lui S.A.Z., proprietatea lui R.N.S.O. și proprietatea P.L.

A fost identificat conducătorul auto care a provocat evenimentul rutier în persoana lui M.P.A.M., care a declarat că „am consumat circa o sticlă de vin, după care m-am urcat la volanul autoturismului pentru a mă deplasa la domiciliu și, ajungând pe strada Lungă, în dreptul imobilului cu număr 12, am pierdut controlul direcției și am avariat autoturismele parcate".

Testat cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,75 mg/l alcool în aerul expirat ( fila 1 dosar urmărire penală).

Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie din 22 septembrie 2011 întocmit de S.J.M.L. Brașov a rezultat că la prima probă, ora 23 40, alcoolemia a fost de 1,80 g/l alcool pur în sânge, iar la cea de-a doua probă, ora 0,040, de 1,60 gr/l ( fila 22 dosar urmărire penală).

Potrivit declarației martorului P.R.R., în seara zilei de 22 septembrie 2011, orele 2230, în timp ce se afla în sediul P.D.L. - Filiala Brașov, a auzit un zgomot puternic din stradă și a observat un autoturism de culoare roșie care era puternic avariat și care lovise trei mașini care erau parcate, printre care și cea a domnului S.A.

Autoturismul a fost condus de inculpat, care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice (fila 39 - 40 dosar urmărire penală), în același sens fiind și declarația martorului G.D.A. (fila 42-43 dosar urmărire penală) -„M.P.A. a recunoscut că a condus autoturismul, deși consumase băuturi alcoolice și a pierdut controlul volanului provocând astfel accidentul".

Despre avarierea autoturismelor parcate pe strada X și poziția conducătorului auto care se afla sub influența băuturilor alcoolice au făcut vorbire și martorii S.A.Z. (filele 45- 46 dosar urmărire penală), C.V.L. (filele 48 - 49 dosar urmărire penală).

Audiați fiind, martorii B.R. și P.M.L. -colegi ai inculpatului în cadrul SC de Avocați P., M.și Asociații, au relatat împrejurările în care acesta a consumat băuturi alcoolice.

În cauză s-a efectuat și raportul de expertiză medico-legală nr. 2292/1/2011 de către I.N.M.L. M.M. care a concluzionat că, în data de 22 septembrie  2011, la ora 22,30, numitul M.P.A.M. ar fi avut o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,45 gr %o ( filele 63 - 64, 78 - 79 dosar urmărire penală).

Prin declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpatul M.P.A.M. a recunoscut că, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului, cu care a circulat de pe strada B., C. și L. către centru, însă în dreptul imobilului cu numărul 12 a pierdut controlul volanului și a lovit trei autoturisme (fila 2, filele 27-31, filele 33-35 dosar urmărire penală).

În aceste condiții și împrejurări, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge, faptă prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În fața instanței de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

2

C. proc. pen., învederând că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Din analiza probelor administrate în cursul urmării penale, coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei de către inculpat, s-a constatat că, în drept, fapta inculpatului M.P.A.M. care, în data de 22 septembrie 2011, în jurul orelor 22,30, a condus pe drumurile publice din municipiul Brașov autoturismul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, și anume 1,80 gr %o, respectiv 1,60 gr %o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, text de lege în temeiul căruia a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, astfel cum au fost modificate prin incidența art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu referire la acest ultim aspect, instanța de fond a reținut că inculpatul este o persoană integrată social și familial, căsătorit, are un copil minor în întreținere, studii superioare, cu o conduită corespunzătoare, evidențiată atât prin fișa de cazier judiciar, cât și prin înscrisurile depuse la dosar în circumstantier e.

Potrivit convenției civile din 21 octombrie  2011, inculpatul s-a obligat la plata sumei de 9.200 euro cu titlu de daune, urmare a accidentului de circulație din data de 22 septembrie  2011 către S.A.Z., proprietar al autoturismului (sumă achitată așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 44 dosar instanță de fond), „ceilalți deținători de vehicule alegând repararea pe asigurarea proprie" (fila 13 dosar instanță de fond).

Din adeverința din 27 martie 2012 de Baroul Brașov a rezultat că M.P.A.M. este înscris în tabloul avocaților începând cu data de 16 ianuarie 2001, la început stagiar, ulterior colaborator la S.C. de Avocați S., P. și Asociații, pentru ca, din 29 iunie 2005, să înființeze S.C. de Avocați P., M.și Asociații (fila 14 dosar instanță de fond).

A fost avut în vedere că același înscris face vorbire despre personalitatea inculpatului: „bun coleg, responsabil în raporturile cu colegii, echilibrat în gestionarea raporturilor sociale pe care practicarea meseriei le implică, nu a avut reclamații și conflicte de niciun fel de soluționat în fața comisiei de disciplină", acest profil moral impecabil al inculpatului recomandându-1 nu numai în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, ci și în desfășurarea activităților creștinești și ajutorarea persoanelor aflate în nevoi (filele 15-17 dosar instanță de fond).

Din buletinul de examinare clinică, la data producerii accidentului s-a reținut că inculpatul avea o judecată coerentă, fiind orientat în spațiu și timp, ușor agitat, cu o vorbire clară (fila 18 dosar urmărire penală).

Prin urmare, în funcție de toate aceste împrejurări, instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută, constituie un accident în viața sa, impunându-se aplicarea prevederilor referitoare la circumstanțele atenuante și efectele lor (art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.).

S-a mai reținut că art. 320

1

C. proc. pen. a fost introdus în legislația română urmare a recunoașterii, garantării și aplicării art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar inculpatul beneficiază de reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu o treime și, în ipoteza existenței circumstanțelor atenuante, efectul acestora se raportează la limitele de pedeapsă astfel reduse.

A fost avut în vedere că, din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, prezintă un pericol social, dar acesta este atenuat și prin referire directă la împrejurările concrete în care s-a comis fapta dedusă judecății, pe timp de noapte, la o oră la care circulația pe drumurile publice este redusă.

Toate aceste aspecte au îndreptățit instanța de fond să aprecieze că sancțiunea amenzii penale este aptă să asigure realizarea scopului înscris în art. 52 C. pen. (limitele pedepsei se reduc prin aplicarea dispozițiilor privind cauza de reducere a pedepsei, iar pedeapsa se coboară sub noul minim special prin aplicarea dispozițiilor care reglementează efectele circumstanțelor atenuante, în speță art. 76 lit. e) C. pen.).

În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., inculpatul M.P.A.M. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge, punându-i-se în vedere prevederile art. 63

1

C. pen., în sensul că, dacă se va sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.

Împotriva sentinței anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a hotărârii atacate și, în rejudecare, stabilirea în sarcina intimatului inculpat a unei pedepse cu închisoarea și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

5

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat, pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond este în deplină concordanță cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată - constând în aceea că, în data de 22 septembrie 2011, în jurul orelor 22,30, a condus pe drumurile publice din municipiul Brașov autoturismul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege, și anume 1,80 gr %o, respectiv 1,60 gr %o -, pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, inculpatul recunoscând, de altfel, comiterea faptei, beneficiind de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Analiza actelor dosarului relevă împrejurarea că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Înalta Curte constată, însă, că se impune admiterea recursului declarat de parchet și casarea sentinței penale atacate, urmând a se proceda la o nouă judecată, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea lor în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului, pedeapsa fiind aplicată, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modul ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabilește anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 72 C. pen., printre acestea enumerându-se și personalitatea inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. în literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului (capacitatea psihofîzică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni, să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute.

Pornind de la considerentele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei de către instanța de fond, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.

Astfel, deși inculpatul a recunoscut fapta, beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, iar înscrisurile aflate la dosar relevă existența unor date favorabile cu privire la persoana inculpatului, care în mod just au primit valența circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., Înalta Curte apreciază că, pornindu-se de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa cu amendă de 2000 lei, stabilită de prima instanță, deși corespunde criteriilor anterior menționate sub aspectul naturii sale - din acest punct de vedere nefiind întemeiată solicitarea parchetului de aplicare a unei pedepse cu închisoarea, chiar cu executare în regim neprivativ de libertate -, nu a fost însă stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, cât și gradului de pericol social al faptei.

Prin urmare, având în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, valoarea ridicată a alcoolemiei inculpatului, Înalta Curte apreciază că, în contextul particular al cauzei, o pedeapsă cu amenda, însă într-un cuantum sporit, respectiv de 30.000 lei, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se va casa, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, se va majora cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 lit. e) C. pen., de la 2.000 lei la 30.000 lei amendă penală.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței penale nr. 43/F din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.P.A.M..

Casează, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 lit. e) C. pen., de la 2.000 lei la 30.000 lei amendă penală.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2012.