ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1848/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1848/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală 6 din 17 ianuarie 2012,

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus

condamnarea inculpatului A.D., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur

în sânge prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 republicată, cu

aplicarea art. 74 lit. c) și 76 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

A interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b) C. pen. pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 C. pen.

În baza art. 81, 71

alin. (5) C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale

și a celei accesorii, fiind stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6

(șase) luni.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași, nr. 646/P/2011 din data de 8 noiembrie 2011

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în

stare de libertate, a inculpatului A.D., pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are

o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge, prevăzută și pedepsită de

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, reținându-se în sarcina

sa că la data de 16 octombrie 2011, în jurul orei 20, a condus autoturismul

marca CD cu numărul de înmatriculare ...... pe strada PR din municipiul Vaslui,

în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur.

În fața instanței,

după discutarea regularității actului de sesizare, inculpatul, în prezența

apărătorului ales, a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în actul

de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală despre a precizat că le cunoaște și le

însușește.

Inculpatul a depus la

dosar înscrisuri în circumstanțiere constând într-o declarație dată de Baroul

de Avocați Vaslui.

Analizând actele și

lucrările dosarului, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

instanța a reținut că la data de 16 octombrie 2011, în jurul orei 20:00,

organele de poliție din cadrul I.P.J. Vaslui au oprit, pe strada PR din

municipiul Vaslui, autoturismul marca DC cu număr de înmatriculare ..........,

după ce acesta a fost condus pe traseul str. C - str. PR din localitate.

Traseul parcurs este

localizat într-o zonă rezidențială din municipiul Vaslui, are o lungime de 200

metri și este prevăzut cu trei treceri de pietoni.

Persoana care a

condus autoturismul menționat a prezentat organelor de poliție doar permisul de

conducere și a fost identificat drept numitul A.D.

Întrucât acesta emana

halenă alcoolică a fost testat cu aparatul Drager Alcotest, în prezența

martorului asistent G.D., rezultatul fiind o concentrație de vapori de alcool

de 1,57mg/l în aerul expirat la ora 20:03.

În acest context,

inculpatul A.D. a fost condus de către organele de poliție la sediul Spitalului

Județean Vaslui, în termenul de 30 de minute prevăzut de art. 6 lit. d) din

Ordinul M.S. nr. 376 din 10 aprilie 2006.

Având în vedere

buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1177 - 1178 din 18 octombrie

2011 emis de către S.J.M.L. Vaslui, s-a reținut că materialul trimis pentru

analiză este reprezentat de două flacoane cu probe de sânge, având numele A.D.

menționat pe acestea, numărul kit-ului fiind 00027783 (identic cu cel al

buletinului de examinare clinică și din procesul-verbal de prelevare), trusa

fiind prezentată intactă.

Din concluziile

actului medico-legal a rezultat că alcoolemia pentru proba I, recoltată la ora

20:20 a fost de 3,04 g

‰

, în timp ce

alcoolemia pentru proba II, prelevată la ora 21:20 a fost de 2:90 g

‰

.

Prima instanță a

constatat că inculpatul A.D. a fost audiat în cursul urmăririi penale și a

recunoscut fapta, respectiv că după ce a consumat într-un local 200 ml de votcă

într-un interval de timp de circa 30 minute s-a urcat la volanul

autovehiculului său pe care l-a adus pe traseul C - str. PR, unde a fost oprit

de organele de poliție, aceeași atitudine sinceră având-o inculpatul și în fața

instanței când, prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc.

pen. a declarat că recunoaște comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa,

astfel cum aceasta a fost precizată în actul de sesizare al instanței.

Instanța de fond a

considerat că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului sunt dovedite de

probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, probe pe care

inculpatul și le-a însușit, respectiv procesul-verbal de constatare,

procesul-verbal și schița locului săvârșirii faptei, CD. cu înregistrarea video

din data de 16 octombrie 2011, buletinul de examinare clinică, procesul-verbal

de recoltare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică -

alcoolemie, înscrisuri, declarațiile martorilor B.M., G.L., G.D., G.C., acestea

coroborându-se cu declarațiile sale.

Pentru săvârșirea

acestei infracțiuni, s-a precizat că inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă

cu închisoarea în limitele prevăzute de legea specială, ținând cont de

circumstanțele personale ale inculpatului, precum și de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Având în vedere

gradul de pericol social ridicat al faptei care s-a apreciat că rezultă din

prezența în trafic a inculpatului în timp ce avea în sânge o alcoolemie foarte

ridicată, modalitatea comiterii faptei precum și persoana inculpatului care a

avut o poziție procesuală sinceră pe tot parcursul procesului penal dar a fost

sancționat de mai multe ori pentru conducerea autoturismului sub influența

alcoolului, instanța a apreciat că scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C.

proc. pen. va putea fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea

al cărui cuantum va fi stabilit sub minimul special prevăzut de lege.

Instanța a considerat

că natura faptei reținute conduce la concluzia existenței unei nedemnități în

exercițiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în

unitățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa

o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Văzând că inculpatul

nu este recidivist și este o persoană integrată social, instanța a apreciat că

scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea,

cu suspendare condiționată a suspendării pedepsei principale și a celei

accesorii.

împotriva sentinței a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, apreciind că soluția

instanței este netemeinică atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, cât

și sub aspectul modalității de executare.În susținerea acestui motiv de recurs

s-a invocat gradul foarte ridicat al alcoolemiei, antecedentele penale ale

inculpatului care relevă o persistență infracțională a acestuia în comiterea

unor fapte similare, subliniindu-se în plus, că reținerea circumstanței

atenuante a atitudinii inculpatului după săvârșirea infracțiunii apare ca

nejustificată.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivului de casare invocat și prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este

neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Analizând mijloacele

de probă administrate în cauză, instanța de recurs constată că, în mod

întemeiat s-a admis cererea inculpatului privind judecata în procedura

simplificată, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 320

1

C.

proc. pen.

Într-adevăr, probele

dovedesc fără nici un dubiu, că inculpatul A.D., la data de 16 octombrie 2011,

în jurul orei 20:00 a condus autoturismul marca DC cu numărul de înmatriculare

.........., pe strada PR din municipiul Vaslui, în timp ce avea o îmbibație

alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur.

De asemenea, se constată

că, în mod corect, prima instanță a constatat că fapta întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l

alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

republicată.

Sub aspectul

individualizării pedepsei, Înalta Curte consideră că, pedeapsa aplicată, în

cuantum de 6 luni închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei și

datele ce caracterizează persoana inculpatului, justă fiind și modalitatea de

executare stabilită de instanță, constând în suspendare condiționată.

Infracțiunea

săvârșită de intimatul inculpat este infracțiune de pericol, iar nivelul

alcoolemiei în sânge, de la momentul conducerii autoturismului pe drumurile

publice a fost ridicat. De asemenea, se constată că, anterior, inculpatul a

fost scos de sub urmărire penală prin Ordonanța 2018/P/2004 din 11 octombrie

2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui și sancționat administrativ

cu amendă de 500 RON în legătură cu o infracțiune privind regimul circulației

pe drumurile publice, iar ulterior, într-o altă cauză, i-a fost aplicată o

amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 RON, prin Sentința 29 din 5

iulie 2007 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia 4564 din 4 octombrie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în legătură cu

infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Pe de altă parte,

instanța de recurs constată că inculpatul a avut o atitudine procesuală

cooperantă, recunoscând comiterea infracțiunii și solicitând judecarea sa în

procedura simplificată, s-a prezentat în fața organelor judiciare, inclusiv în

fața instanței la toate termenele de judecată și desfășoară o activitate

profesională prin care își asigură mijloacele de existență, fiind pozitiv

caracterizat de de Decanul Baroului Vaslui, așa cum rezultă din înscrisul depus

în dosar, la instanța de fond.

Ca urmare, se

apreciază ca fiind întemeiat cuantumul pedepsei de 6 luni închisoare, situat

sub minimul special de 8 luni fixat în urma reducerii limitelor speciale de

pedeapsă pentru infracțiunea comisă, ca efect al incidenței dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., fiind justificată reținerea circumstanței

atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Chiar dacă intimatul

inculpat a dat dovadă de perseverență infracțională sub aspectul comiterii

aceluiași tip de infracțiune, prin modalitatea de sancționare a primei

instanțe, s-a realizat o individualizare graduală, fiind excesiv, în opinia

instanței de recurs, a se majora cuantumul pedepsei sau a se stabili o

modalitate de executare a acesteia, mai severă decât suspendarea condiționată.

Durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni este de natură a corija comportamentul

inculpatului, sub condiția revocării suspendării condiționate și executării în

detenție a pedepsei de 6 luni, în ipoteza comiterii unei alte infracțiuni.

Prin urmare, instanța

de recurs consideră că s-au avut în vedere aspectele care pledează atât în

favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, împrejurările comiterii faptei,

gradul de pericol social al infracțiunii, respectiv toate criteriile generale

de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., iar scopul pedepsei

preventiv-educative și de constrângere poate fi atins fără majorarea

cuantumului pedepsei aplicate și agravarea modalității de executare a acesteia.

Analizând pricina și

din perspectiva cazurilor de casare care se iau în considerare întotdeuna din

oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea hotărârii

criticate.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași, privind pe inculpatul A.D., împotriva Sentinței penale nr.

6 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

minori.

În temeiul art. 193

C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul

parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 50 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași,

privind pe inculpatul A.D., împotriva Sentinței penale nr. 6 din 17 ianuarie

2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze minori.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2012.

Procesat de GGC - LM