ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4534/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 114 F din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), în ref. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., raportat la art. 18 1 C. pen., achitarea inculpatului I.S.V., avocat în cadrul Baroului Galați, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Conform prevederilor art. 91 lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) cu ref. la art. 189 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 1037/P/2009 din 22 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Prin actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt: Inculpatul I.S.V.

este avocat în cadrul Baroului Galați și deține permis de conducere categorie "B" din anul 1977. În seara zilei de 13 octombrie 209, în jurul orei 19 00 , în timp ce conducea autoturismul marca "D.", cu numărul de înmatriculare XXX, pe strada R., din municipiul Galați, în dreptul imobilului nr. 135, inculpatul I.S.V. a lovit autoturismul marca "S.", cu număr de înmatriculare YYY, condus regulamentar de martorul P.G., care venea din sens opus. În același context, martorul S.D.P., care conducea un autoturism marca "A.", cu număr de înmatriculare ZZZ, a încercat să evite o potențială coliziune, a virat dreapta, a urcat cu mașina pe trotuar și s-a lovit de un stâlp de iluminat public. Deoarece inculpatul I.S.V.

se afla sub influența băuturilor alcoolice, martorul P.G. a sesizat organele de urmărire penală. În urma testării inculpatului I.S.V. de către organele de urmărire penală, cu aparatul "ALCOTEST DRAGER", testare efectuată în seara zilei de 13 octombrie 2009, ora 19 30 , a rezultat o îmbibație alcoolică de 0,99 MC/L. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3974-3975 din data de 14 octombrie 2009 emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Galați - Laboratorul Toxicologie, a rezultat că la "proba I", recoltată la data de 13 octombrie 2009, ora 19 30 , inculpatul I.S.V. avea o alcoolemie de 1,60 g/l, iar la "proba II" recoltată la data de 13 octombrie 2009, ora 20 30 avea o alcoolemie de 1,45 g/l.

În cursul urmăririi penale, martorii P.G. și S.D.P. au declarat că nu au pretenții civile împotriva inculpatului și că nu solicită trimiterea acestuia în judecată pentru fapta comisă. Pentru aceste considerente, prin rechizitoriu s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de inculpat, sub aspectul infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. A reținut instanța de fond că situația de fapt, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare, este confirmată prin probele administrate, respectiv: procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, buletinul de examinare clinică și declarațiile martorilor P.G.

și S.D.P. Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul S.D.P., a detaliat aspectele relatate prin declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că circulația pe strada R. era, la acel moment, îngreunată din cauza autovehiculelor parcate pe ambele părți, astfel că se circula doar pe mijlocul străzii, fără a putea trece două autovehicule unul pe lângă celălalt. Martorul a mai arătat că afirmația sa, din declarația dată în cursul urmăririi penale, în sensul că autoturismul condus de inculpat se deplasa "în zig-zag", trebuie înțeleasă în sensul că deplasarea sinuoasă a autoturismului inculpatului era impusă de conformația străzii și de obstacolele pe care le constituiau autoturismele parcate pe carosabil.

Martorul P.G. nu a mai putut fi audiat în cursul cercetării judecătorești, fiind plecat din țară, astfel că instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Prima instanță a reținut că prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, când a fost asistat de un apărător alea, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul I.S.V. a recunoscut săvârșirea faptei, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, dar a relatat existența unor împrejurări care, în opinia sa, fac imposibilă stabilirea corectă a alcoolemiei provocate prin consum voluntar de alcool și atenuează periculozitatea socială a faptei, făcând ca aceasta să nu prezinte gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni.

Astfel, inculpatul a relatat că suferă de o afecțiune dentară foarte gravă, pentru care efectuează de mai mulți ani tratament la Cabinetul medicului stomatolog S.G.M. În ziua de 13 octombrie 2009, în timp ce se afla la serviciu, inculpatul a acuzat dureri dentare foarte puternice, motiv pentru care s-a deplasat la cabinetul medicului, fiind supus unei intervenții chirurgicale sub anestezic. Întrucât durerile au reapărut, fiind și mai puternice, a mers din nou la medic. În jurul orei 16 00 , medicul i-a făcut trei injecții în maxilar cu alcool cu concentrație 98%, după care l-a condus acasă cu autoturismul său.

Întrucât durerile persistau, inculpatul susține că a băut 50 ml whisky și a încercat să se odihnească, dar a fost sunat atât de socrul său, cât și de soția sa (care la acea dată era plecată în străinătate), fiind rugat, în mod insistent, să meargă să o ducă pe mama soției sale la spital deoarece era grav bolnavă - boală care, de altfel, i-a provocat decesul după circa o lună. Inculpatul a mai arătat că distanța pe care o parcurs-o cu automobilul a fost de circa 200 m - intenția sa fiind aceea de a se deplasa până la un prieten, care locuiește pe strada R., pentru a-l ruga să o ducă pe soacra sa la spital. Fiind audiat ca martor, medicul stomatolog S.G.M.

a confirmat susținerile inculpatului, arătând că acesta suferă, de mai mulți ani, de o afecțiune dentară foarte gravă ("nevralgie trigeminală esențială") și că, ziua de 13 octombrie 2009, în jurul orelor 16 00 , datorită durerilor foarte puternice pe care inculpatul le resimțea (dureri care au reapărut după ce anestezicele pe care i le-a administrat și-au încetat efectul) a fost nevoit să-i injecteze în maxilar circa 6 - 7 cm 3 de alcool cu concentrație 98%. Martorul a mai relatat că alcoolul injectat în sânge, în scop terapeutic, poate provoca starea de ebrietate - acesta fiind motivul pentru care, după efectuarea tratamentului, l-a condus pe inculpat acasă cu mașina sa. De asemenea, martorul a afirmat că, în mod obișnuit, îi atenționează pe pacienți despre efectele secundare ale tratamentelor pe care le administrează, dar că în cazul inculpatului I.S.V.

nu-și amintește dacă a procedat astfel. Reține prima instanță că în susținerea apărărilor inculpatului au fost depuse în cursul urmăririi penale mai multe înscrisuri, respectiv: adeverința medicală din care rezultă că, în ziua de 13 octombrie 2009, inculpatul a suferit o intervenție maxilo-facială sub anestezie profundă și alcoolizare; curs de chirurgie buco-maxilo-facială; certificatul de deces privind pe V.S. (mama soției inculpatului) din care rezultă că aceasta a decedat la data de 25 noiembrie 2009; caracterizarea întocmită de decanul Baroului Galați.

În final, analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că ele fac dovada indubitabilă a săvârșirii de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa prin actul de acuzare - în sensul că, în ziua de 13 octombrie 009, în jurul orelor 19 00 , a condus un autoturism pe strada R. din municipiul Galați, în condițiile în care avea o îmbibație de 1,60 g/l alcool pur în sânge (respectiv de 1,45 g/l la a doua probă, recoltată la ora 20 30 ). În opinia instanței de fond, împrejurarea că această alcoolemie a fost provocată, în parte, prin injectarea de către medic (martorul S.G.M.) a unei cantități însemnate de alcool de 98°, în scop terapeutic (împrejurare dovedită cu probele administrate în apărare), nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptei inculpatului, pentru următoarele considerente: - chiar dacă martorul S.G.M.

a declarat că nu-și amintește dacă l-a avertizat sau nu pe inculpat cu privire la interdicția de a conduce autovehiculul, în condițiile în care se afla sub efectul alcoolului injectat în scop terapeutic, existența acestei avertizări se deduce din împrejurarea că medicul s-a oferit să-l conducă pe inculpat la domiciliu cu autoturismul propriu, tocmai pentru a nu-l pune în situația de a conduce; - datorită pregătirii sale în domeniul juridic, este indubitabil că inculpatul a fost conștient de efectele pe care alcoolul prezent în sânge, indiferent de modul cum a fost încorporat, le produce asupra abilităților și aptitudinilor de a conduce autovehiculul; - trebuie observat că prin alin. (2) al art. 87 din O.U.G.

nr. 195/2002, legiuitorul a înțeles că sancționeze cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) persoana care conduce un autovehicul sau tramvai și care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente similare acestora. Prin urmare, conchide instanța de fond, nu poate fi reținută incidența cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei, prevăzută de art. 49 alin. (1) C. pen., privind beția involuntară. După constatarea săvârșirii de către inculpat, cu vinovăție, a unei fapte prevăzute de legea penală, în opinia instanței de fond rămâne de analizat dacă fapta, în concret, prezintă pericol social - acesta fiind, potrivit prevederilor art. 17 C. pen., una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, urmând a fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 18 1 alin. (2) C. pen.

Astfel, menționează prima instanță, privitor la modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, și la scopul urmărit, se constată că inculpatul I.S.V. a condus autoturismul pe o distanță de circa 200 de metri, pe o stradă secundară din municipiul Galați, la o oră când traficul rutier nu se afla "la vârf". Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a o duce la spital pe mama soției sale, care era grav bolnavă. În ce privește urmările produse prin săvârșirea faptei, s-a reținut că inculpatul a provocat un accident de circulație cu consecințe minore.

De asemenea, s-a apreciat că deși alcoolemia pusă în evidență prin analizele de laborator este relativ ridicată (respectiv 1,60‰ la prima probă și 1,45‰ la a doua probă), trebuie avută în vedere, ca o cauză ce atenuează gradul de pericol social al faptei, împrejurarea că, în parte, această alcoolemie a fost provocată prin injectarea de către medic a unei cantități de alcool concentrație 98%, în scop terapeutic, în condițiile în care inculpatul a fost supus în aceeași zi unui tratament, pentru afecțiunea dentară gravă de care suferea. Pe de altă parte, în opinia instanței de fond trebuie observat că această alcoolemie nu a afectat în mod semnificativ aptitudinea inculpatului de a conduce autoturismul, relevante în acest sens fiind constatările medicului, consemnate în buletinul de examinare clinică, din care rezultă că, la momentul examinării, inculpatul avea o comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată și judecata coerentă.

În sfârșit, mai apreciază instanța de fond că la stabilirea gradului concret de pericol social al faptei trebuie avută în vedere persoana și conduita inculpatului. Sub acest aspect, se reține că inculpatul are calitatea de avocat în cadrul Baroului Galați și este cunoscut ca o persoană cu o conduită exemplară, atât în relațiile de serviciu, cât și în familie și societate, astfel că fapta pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză apare ca o întâmplare nefastă. Pe de altă parte, conduita manifestată pe durata procesului penal - constând în prezența în fața organelor judiciare, recunoașterea sinceră și regretarea faptei - este de natură să formeze convingerea instanței că inculpatul a tras învățămintele cuvenite și că nu va mai săvârși astfel de fapte.

În final, în raport cu toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că, prin conținutul ei concret, fapta inculpatului I.S.V. aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege și este în mod vădit lipsită de importanță, astfel că ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Împotriva sentinței, Ministerul Public a declarat prezentul recurs, motivele scrise de recurs fiind expuse cu ocazia dezbaterilor și menționate în partea introductivă a prezentei decizii. Motivele scrise de recurs au fost susținute cu ocazia dezbaterilor și sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Recursul Ministerului Public va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 18 1 alin. (1) C. pen.

"nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni". În alin. (2) al art. 18 1 C. pen. se arată că "la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului". Particularizând criteriile prevăzute de art. 18 1 alin. (2) C. pen. la prezenta cauză, Înalta Curte - în acord cu instanța de fond - apreciază că, în concret, fapta pentru care inculpatul I.S.V.

a fost trimis în judecată prezintă aceste trăsături caracteristice, după cum urmează: - "persoana și conduita făptuitorului". Inculpatul este o persoană în vârstă de 58 de ani, actele și lucrările dosarului nesugerând că acesta, până în prezent, ar mai fi săvârșit infracțiuni, inclusiv infracțiuni în materia codului rutier. De asemenea, inculpatul are o profesie juridică - avocat - neexistând date, potrivit actelor dosarului cauzei, care să infirme apărarea acestuia potrivit căreia, de-a lungul întregii sale cariere juridice, ar fi desfășurat o activitate meritorie, exemplară, în aplicarea și apărarea legii. Conduita profesională exemplară a inculpatului a fost confirmată și după săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că -după producerea evenimentului rutier - a rămas la fața locului, în așteptarea organelor de poliție, acceptând să fie supus verificărilor privind constatarea alcoolemiei.

Contradicțiile existente în declarațiile inițiale, despre care Ministerul Public a făcut mențiune în motivele scrise de recurs, nu depășesc - în opinia Înaltei Curți - limite rezonabile ale apărării. La această concluzie contribuie și declarația dată astăzi în fața Înaltei Curți, declarație în care inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată - recunoaștere care, în esență, a fost făcută și în cursul urmării penale și al judecății în primă instanță - și, mai ales, în care a precizat că, în calitatea sa de avocat, înțelege pe deplin semnificațiile și consecințele sociale, legale și morale ale faptei săvârșite, înțelegând să-și asume, pe deplin, întreaga responsabilitate.

- "împrejurările în care fapta a fost comisă". Așa cum rezultă din declarația martorilor, fără însă a conduce la exonerarea de orice răspundere juridică, evenimentul rutier s-a produs pe fondul unei circulații relativ îngreunată pe respectiva stradă datorită, pe de o parte, lățimii reduse a acesteia, iar pe de altă parte, datorită parcării autoturismelor pe ambele sensuri de circulație.

Corect a reținut instanța de fond că starea fizică a inculpatului la data respectivă, pe fondul bolii de care suferea de mai mult timp, și care a impus aplicarea tratamentului medical menționat anterior, a potențat efectele consumului ulterior de alcool și a influențat negativ valorile alcoolemiei, neinfluențând totuși de o manieră gravă capacitatea de conducere a autoturismului, relevante în acest sens fiind constatările medicului -consemnate în buletinul de examinare clinică - din care rezultă că, la momentul examinării, inculpatul avea o comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată și judecata coerentă. - "urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce". Consecințele faptei inculpatului, așa cum a menționat și instanța de fond, au fost minime, constând în avarii ale autoturismelor implicate în evenimentul rutier.

Evident că aceste consecințe factuale nu se confundă cu "urmarea imediată", aceasta - în cazul infracțiunii care formează obiectul cauzei - constând în starea de pericol pentru relațiile sociale protejate prin Codul rutier (siguranța circulației rutiere etc.), însă această urmare imediată este un element constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, și care nu presupune, "ab initio", înlăturarea posibilității aprecierii judiciare asupra urmărilor produse, în concret, prin fapta săvârșită de persoana trimisă în judecată.

- "modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit". În prezenta cauză, activitatea judiciară de cercetare penală și de judecată nu a relevat aspecte speciale care ar putea conduce la concluzia potrivit căreia inculpatul ar fi urmărit - prin săvârșirea faptei - un anumit "scop" (evident nelegal, în accepțiunea legiuitorului) ori ar fi conceput un anumit "mod de săvârșire a faptelor", prin folosirea anumitor "mijloace de săvârșire a faptei". Înalta Curte, în raport cu cele deja expuse, apreciază că cealaltă împrejurare reținută de instanța de fond (în sensul că inculpatul ar fi fost sunat atât de socrul său, cât și de soția sa - care la acea dată era plecată în străinătate - și rugat, în mod insistent, să meargă să o ducă pe mama soției sale la spital deoarece era grav bolnavă, că distanța pe care o parcurs-o cu automobilul ar fi fost de circa 200 m, intenția sa fiind aceea de a se deplasa până la un prieten, care locuiește pe strada R., pentru a-l ruga să o ducă pe soacra sa la spital) nu prezintă relevanță deoarece, pentru această situație, pe de o parte, soluția comună ar fi fost să se apeleze la serviciile medicale de urgență, iar pe de altă parte, nu există probe concludente care să confirme această apărare a inculpatului.

În final, pentru motivele arătate, Înalta Curte apreciază ca justificată opțiunea instanței de fond care - în situația inexistenței unor împrejurări de natură să conducă la exonerarea de orice răspundere a inculpatului - a ales, în condițiile art. 18 1 C. pen., stabilirea pentru acesta a unei răspunderi juridice atrasă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prevăzută de Codul penal. Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul Ministerului Public. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 114/F din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul I.S.V. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 decembrie 2010.