ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4534/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4534/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.

114 F din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a dispus, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), în ref. la art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen., raportat la art. 18

1

C. pen., achitarea inculpatului I.S.V.,

avocat în cadrul Baroului Galați, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică

de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

Conform

prevederilor art. 91 lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului o amendă cu

caracter administrativ în cuantum de 1.000 RON.

În baza art.

192 alin. (1) pct. 1 lit. d) cu ref. la art. 189 C. proc. pen., a obligat

inculpatul la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

Rechizitoriul nr. 1037/P/2009 din 22 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpatului I.S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație

alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195/2002. Prin actul de sesizare a instanței a fost reținută

următoarea situație de fapt:

Inculpatul

I.S.V. este avocat în cadrul Baroului Galați și deține permis de conducere

categorie "B" din anul 1977.

În seara

zilei de 13 octombrie 209, în jurul orei 19

00

, în timp ce conducea autoturismul

marca "D.", cu numărul de înmatriculare XXX, pe strada R., din

municipiul Galați, în dreptul imobilului nr. 135, inculpatul I.S.V. a lovit

autoturismul marca "S.", cu număr de înmatriculare YYY, condus

regulamentar de martorul P.G., care venea din sens opus.

În același

context, martorul S.D.P., care conducea un autoturism marca "A.", cu

număr de înmatriculare ZZZ, a încercat să evite o potențială coliziune, a virat

dreapta, a urcat cu mașina pe trotuar și s-a lovit de un stâlp de iluminat

public.

Deoarece

inculpatul I.S.V. se afla sub influența băuturilor alcoolice, martorul P.G. a

sesizat organele de urmărire penală.

În urma

testării inculpatului I.S.V. de către organele de urmărire penală, cu aparatul

"ALCOTEST DRAGER", testare efectuată în seara zilei de 13 octombrie

2009, ora 19

30

, a rezultat o îmbibație alcoolică de 0,99 MC/L.

Din

buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3974-3975 din data de 14

octombrie 2009 emis de Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol

Andrei" Galați - Laboratorul Toxicologie, a rezultat că la "proba

I", recoltată la data de 13 octombrie 2009, ora 19

30

,

inculpatul I.S.V. avea o alcoolemie de 1,60 g/l, iar la "proba II"

recoltată la data de 13 octombrie 2009, ora 20

30

avea o alcoolemie

de 1,45 g/l.

În cursul

urmăririi penale, martorii P.G. și S.D.P. au declarat că nu au pretenții civile

împotriva inculpatului și că nu solicită trimiterea acestuia în judecată pentru

fapta comisă. Pentru aceste considerente, prin rechizitoriu s-a dispus soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de inculpat, sub aspectul infracțiunii de

distrugere, faptă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

A reținut

instanța de fond că situația de fapt, astfel cum a fost expusă în actul de

sesizare, este confirmată prin probele administrate, respectiv: procesul-verbal

de constatare întocmit de organele de poliție, buletinul de analiză

toxicologică-alcoolemie, buletinul de examinare clinică și declarațiile

martorilor P.G. și S.D.P.

Fiind audiat

în cursul cercetării judecătorești, martorul S.D.P., a detaliat aspectele

relatate prin declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că circulația

pe strada R. era, la acel moment, îngreunată din cauza autovehiculelor parcate

pe ambele părți, astfel că se circula doar pe mijlocul străzii, fără a putea

trece două autovehicule unul pe lângă celălalt. Martorul a mai arătat că

afirmația sa, din declarația dată în cursul urmăririi penale, în sensul că

autoturismul condus de inculpat se deplasa "în zig-zag", trebuie

înțeleasă în sensul că deplasarea sinuoasă a autoturismului inculpatului era

impusă de conformația străzii și de obstacolele pe care le constituiau

autoturismele parcate pe carosabil.

Martorul

P.G. nu a mai putut fi audiat în cursul cercetării judecătorești, fiind plecat

din țară, astfel că instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3)

C. proc. pen.

Prima

instanță a reținut că prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale,

când a fost asistat de un apărător alea, cât și în cursul cercetării

judecătorești, inculpatul I.S.V. a recunoscut săvârșirea faptei, așa cum a fost

descrisă în rechizitoriu, dar a relatat existența unor împrejurări care, în

opinia sa, fac imposibilă stabilirea corectă a alcoolemiei provocate prin

consum voluntar de alcool și atenuează periculozitatea socială a faptei, făcând

ca aceasta să nu prezinte gradul de pericol social caracteristic unei

infracțiuni. Astfel, inculpatul a relatat că suferă de o afecțiune dentară

foarte gravă, pentru care efectuează de mai mulți ani tratament la Cabinetul

medicului stomatolog S.G.M. În ziua de 13 octombrie 2009, în timp ce se afla la

serviciu, inculpatul a acuzat dureri dentare foarte puternice, motiv pentru

care s-a deplasat la cabinetul medicului, fiind supus unei intervenții

chirurgicale sub anestezic. Întrucât durerile au reapărut, fiind și mai

puternice, a mers din nou la medic. În jurul orei 16

00

, medicul i-a

făcut trei injecții în maxilar cu alcool cu concentrație 98%, după care l-a

condus acasă cu autoturismul său. Întrucât durerile persistau, inculpatul susține

că a băut 50 ml whisky și a încercat să se odihnească, dar a fost sunat atât de

socrul său, cât și de soția sa (care la acea dată era plecată în străinătate),

fiind rugat, în mod insistent, să meargă să o ducă pe mama soției sale la

spital deoarece era grav bolnavă - boală care, de altfel, i-a provocat decesul

după circa o lună. Inculpatul a mai arătat că distanța pe care o parcurs-o cu

automobilul a fost de circa 200 m - intenția sa fiind aceea de a se deplasa

până la un prieten, care locuiește pe strada R., pentru a-l ruga să o ducă pe

soacra sa la spital.

Fiind audiat

ca martor, medicul stomatolog S.G.M. a confirmat susținerile inculpatului,

arătând că acesta suferă, de mai mulți ani, de o afecțiune dentară foarte gravă

("nevralgie trigeminală esențială") și că, ziua de 13 octombrie 2009,

în jurul orelor 16

00

, datorită durerilor foarte puternice pe care

inculpatul le resimțea (dureri care au reapărut după ce anestezicele pe care i

le-a administrat și-au încetat efectul) a fost nevoit să-i injecteze în maxilar

circa 6 - 7 cm

3

de alcool cu concentrație 98%. Martorul a mai

relatat că alcoolul injectat în sânge, în scop terapeutic, poate provoca starea

de ebrietate - acesta fiind motivul pentru care, după efectuarea tratamentului,

l-a condus pe inculpat acasă cu mașina sa. De asemenea, martorul a afirmat că,

în mod obișnuit, îi atenționează pe pacienți despre efectele secundare ale

tratamentelor pe care le administrează, dar că în cazul inculpatului I.S.V.

nu-și amintește dacă a procedat astfel.

Reține prima

instanță că în susținerea apărărilor inculpatului au fost depuse în cursul

urmăririi penale mai multe înscrisuri, respectiv: adeverința medicală din care

rezultă că, în ziua de 13 octombrie 2009, inculpatul a suferit o intervenție

maxilo-facială sub anestezie profundă și alcoolizare; curs de chirurgie

buco-maxilo-facială; certificatul de deces privind pe V.S. (mama soției

inculpatului) din care rezultă că aceasta a decedat la data de 25 noiembrie

2009; caracterizarea întocmită de decanul Baroului Galați.

În final,

analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de

fond a apreciat că ele fac dovada indubitabilă a săvârșirii de către inculpat a

faptei reținute în sarcina sa prin actul de acuzare - în sensul că, în ziua de

13 octombrie 009, în jurul orelor 19

00

, a condus un autoturism pe

strada R. din municipiul Galați, în condițiile în care avea o îmbibație de 1,60

g/l alcool pur în sânge (respectiv de 1,45 g/l la a doua probă, recoltată la

ora 20

30

).

În opinia

instanței de fond, împrejurarea că această alcoolemie a fost provocată, în

parte, prin injectarea de către medic (martorul S.G.M.) a unei cantități

însemnate de alcool de 98°, în scop terapeutic (împrejurare dovedită cu probele

administrate în apărare), nu este de natură să înlăture caracterul penal al

faptei inculpatului, pentru următoarele considerente:

- chiar dacă

martorul S.G.M. a declarat că nu-și amintește dacă l-a avertizat sau nu pe

inculpat cu privire la interdicția de a conduce autovehiculul, în condițiile în

care se afla sub efectul alcoolului injectat în scop terapeutic, existența

acestei avertizări se deduce din împrejurarea că medicul s-a oferit să-l

conducă pe inculpat la domiciliu cu autoturismul propriu, tocmai pentru a nu-l

pune în situația de a conduce;

- datorită

pregătirii sale în domeniul juridic, este indubitabil că inculpatul a fost

conștient de efectele pe care alcoolul prezent în sânge, indiferent de modul

cum a fost încorporat, le produce asupra abilităților și aptitudinilor de a

conduce autovehiculul;

- trebuie

observat că prin alin. (2) al art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a

înțeles că sancționeze cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) persoana care conduce

un autovehicul sau tramvai și care se află sub influența unor substanțe ori

produse stupefiante sau medicamente similare acestora.

Prin urmare,

conchide instanța de fond, nu poate fi reținută incidența cauzei de înlăturare

a caracterului penal al faptei, prevăzută de art. 49 alin. (1) C. pen., privind

beția involuntară.

După

constatarea săvârșirii de către inculpat, cu vinovăție, a unei fapte prevăzute

de legea penală, în opinia instanței de fond rămâne de analizat dacă fapta, în

concret, prezintă pericol social - acesta fiind, potrivit prevederilor art. 17

C. pen., una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, la stabilirea în

concret a gradului de pericol social al faptei, urmând a fi avute în vedere

criteriile prevăzute de art. 18

1

alin. (2) C. pen.

Astfel,

menționează prima instanță, privitor la modul și împrejurările în care a fost comisă

fapta, și la scopul urmărit, se constată că inculpatul I.S.V. a condus

autoturismul pe o distanță de circa 200 de metri, pe o stradă secundară din

municipiul Galați, la o oră când traficul rutier nu se afla "la

vârf". Scopul urmărit de inculpat a fost acela de a o duce la spital pe

mama soției sale, care era grav bolnavă. În ce privește urmările produse prin

săvârșirea faptei, s-a reținut că inculpatul a provocat un accident de

circulație cu consecințe minore.

De asemenea,

s-a apreciat că deși alcoolemia pusă în evidență prin analizele de laborator

este relativ ridicată (respectiv 1,60‰ la prima probă și 1,45‰ la a doua

probă), trebuie avută în vedere, ca o cauză ce atenuează gradul de pericol

social al faptei, împrejurarea că, în parte, această alcoolemie a fost

provocată prin injectarea de către medic a unei cantități de alcool

concentrație 98%, în scop terapeutic, în condițiile în care inculpatul a fost

supus în aceeași zi unui tratament, pentru afecțiunea dentară gravă de care

suferea. Pe de altă parte, în opinia instanței de fond trebuie observat că

această alcoolemie nu a afectat în mod semnificativ aptitudinea inculpatului de

a conduce autoturismul, relevante în acest sens fiind constatările medicului,

consemnate în buletinul de examinare clinică, din care rezultă că, la momentul

examinării, inculpatul avea o comportare ordonată, era orientat în timp și

spațiu, avea atenția concentrată și judecata coerentă.

În sfârșit,

mai apreciază instanța de fond că la stabilirea gradului concret de pericol

social al faptei trebuie avută în vedere persoana și conduita inculpatului. Sub

acest aspect, se reține că inculpatul are calitatea de avocat în cadrul

Baroului Galați și este cunoscut ca o persoană cu o conduită exemplară, atât în

relațiile de serviciu, cât și în familie și societate, astfel că fapta pentru

care este trimis în judecată în prezenta cauză apare ca o întâmplare nefastă.

Pe de altă parte, conduita manifestată pe durata procesului penal - constând în

prezența în fața organelor judiciare, recunoașterea sinceră și regretarea

faptei - este de natură să formeze convingerea instanței că inculpatul a tras

învățămintele cuvenite și că nu va mai săvârși astfel de fapte.

În final, în

raport cu toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că, prin conținutul

ei concret, fapta inculpatului I.S.V. aduce o atingere minimă valorilor apărate

de lege și este în mod vădit lipsită de importanță, astfel că ea nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva

sentinței, Ministerul Public a declarat prezentul recurs, motivele scrise de

recurs fiind expuse cu ocazia dezbaterilor și menționate în partea introductivă

a prezentei decizii.

Motivele

scrise de recurs au fost susținute cu ocazia dezbaterilor și sunt consemnate în

partea introductivă a prezentei decizii.

Recursul

Ministerului Public va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit

art. 18

1

alin. (1) C. pen. "nu constituie infracțiune fapta

prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile

apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de

importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".

În alin. (2)

al art. 18

1

C. pen. se arată că "la stabilirea în concret a

gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a

faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de

urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și

conduita făptuitorului".

Particularizând

criteriile prevăzute de art. 18

1

alin. (2) C. pen. la prezenta

cauză, Înalta Curte - în acord cu instanța de fond - apreciază că, în concret,

fapta pentru care inculpatul I.S.V. a fost trimis în judecată prezintă aceste

trăsături caracteristice, după cum urmează:

-

"persoana și conduita făptuitorului".

Inculpatul

este o persoană în vârstă de 58 de ani, actele și lucrările dosarului

nesugerând că acesta, până în prezent, ar mai fi săvârșit infracțiuni, inclusiv

infracțiuni în materia codului rutier.

De asemenea,

inculpatul are o profesie juridică - avocat - neexistând date, potrivit actelor

dosarului cauzei, care să infirme apărarea acestuia potrivit căreia, de-a

lungul întregii sale cariere juridice, ar fi desfășurat o activitate meritorie,

exemplară, în aplicarea și apărarea legii.

Conduita

profesională exemplară a inculpatului a fost confirmată și după săvârșirea

faptei pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că -după producerea

evenimentului rutier - a rămas la fața locului, în așteptarea organelor de

poliție, acceptând să fie supus verificărilor privind constatarea alcoolemiei.

Contradicțiile

existente în declarațiile inițiale, despre care Ministerul Public a făcut

mențiune în motivele scrise de recurs, nu depășesc - în opinia Înaltei Curți -

limite rezonabile ale apărării.

La această

concluzie contribuie și declarația dată astăzi în fața Înaltei Curți,

declarație în care inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în

judecată - recunoaștere care, în esență, a fost făcută și în cursul urmării

penale și al judecății în primă instanță - și, mai ales, în care a precizat că,

în calitatea sa de avocat, înțelege pe deplin semnificațiile și consecințele

sociale, legale și morale ale faptei săvârșite, înțelegând să-și asume, pe

deplin, întreaga responsabilitate.

-

"împrejurările în care fapta a fost comisă".

Așa cum

rezultă din declarația martorilor, fără însă a conduce la exonerarea de orice

răspundere juridică, evenimentul rutier s-a produs pe fondul unei circulații

relativ îngreunată pe respectiva stradă datorită, pe de o parte, lățimii reduse

a acesteia, iar pe de altă parte, datorită parcării autoturismelor pe ambele

sensuri de circulație.

Corect a

reținut instanța de fond că starea fizică a inculpatului la data respectivă, pe

fondul bolii de care suferea de mai mult timp, și care a impus aplicarea

tratamentului medical menționat anterior, a potențat efectele consumului

ulterior de alcool și a influențat negativ valorile alcoolemiei, neinfluențând

totuși de o manieră gravă capacitatea de conducere a autoturismului, relevante

în acest sens fiind constatările medicului -consemnate în buletinul de

examinare clinică - din care rezultă că, la momentul examinării, inculpatul

avea o comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, avea atenția

concentrată și judecata coerentă.

-

"urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce".

Consecințele

faptei inculpatului, așa cum a menționat și instanța de fond, au fost minime,

constând în avarii ale autoturismelor implicate în evenimentul rutier. Evident

că aceste consecințe factuale nu se confundă cu "urmarea imediată",

aceasta - în cazul infracțiunii care formează obiectul cauzei - constând în

starea de pericol pentru relațiile sociale protejate prin Codul rutier

(siguranța circulației rutiere etc.), însă această urmare imediată este un

element constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, și care nu presupune, "ab initio", înlăturarea

posibilității aprecierii judiciare asupra urmărilor produse, în concret, prin

fapta săvârșită de persoana trimisă în judecată.

-

"modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit".

În prezenta

cauză, activitatea judiciară de cercetare penală și de judecată nu a relevat

aspecte speciale care ar putea conduce la concluzia potrivit căreia inculpatul

ar fi urmărit - prin săvârșirea faptei - un anumit "scop" (evident

nelegal, în accepțiunea legiuitorului) ori ar fi conceput un anumit "mod

de săvârșire a faptelor", prin folosirea anumitor "mijloace de

săvârșire a faptei".

Înalta

Curte, în raport cu cele deja expuse, apreciază că cealaltă împrejurare

reținută de instanța de fond (în sensul că inculpatul ar fi fost sunat atât de

socrul său, cât și de soția sa - care la acea dată era plecată în străinătate -

și rugat, în mod insistent, să meargă să o ducă pe mama soției sale la spital

deoarece era grav bolnavă, că distanța pe care o parcurs-o cu automobilul ar fi

fost de circa 200 m, intenția sa fiind aceea de a se deplasa până la un

prieten, care locuiește pe strada R., pentru a-l ruga să o ducă pe soacra sa la

spital) nu prezintă relevanță deoarece, pentru această situație, pe de o parte,

soluția comună ar fi fost să se apeleze la serviciile medicale de urgență, iar

pe de altă parte, nu există probe concludente care să confirme această apărare

a inculpatului.

În final, pentru

motivele arătate, Înalta Curte apreciază ca justificată opțiunea instanței de

fond care - în situația inexistenței unor împrejurări de natură să conducă la

exonerarea de orice răspundere a inculpatului - a ales, în condițiile art. 18

1

C. pen., stabilirea pentru acesta a unei răspunderi juridice atrasă de

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prevăzută de Codul penal.

Față de cele

reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul Ministerului

Public.

Conform art.

192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

împotriva Sentinței penale nr. 114/F din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Galați,

secția penală, privind pe inculpatul I.S.V.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 14 decembrie 2010.