ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148 din

8 septembrie 2010 Tribunalul Vrancea, secția penală, în baza art. 345 alin. (3)

rap.la art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b

1

)

C.

proc. pen. a achitat pe inculpatul C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a acestuia prin

rechizitoriul din 13 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea,

aceea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană

care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge faptă

penală prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Conform art.

18

1

raportat la art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului

sancțiunea admisibilității a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

În fapt s-a reținut

că prin rechizitoriul nr. 617/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea

a fost trimis în judecată inculpatul C.M. în vederea tragerii la răspundere penală

cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

La data de 9

martie 2010, în jurul orelor 15.30 inculpatul C.M. agent șef cu atribuții de poliție

judiciară în cadrul Postului de poliție al comunei T. județul Vrancea, conducând

în condiții de iarnă autoturismul de serviciu pe raza satului C. comuna Sihlea la

un moment dat, în fața sa pe sensul său de mers datorită carosabilului alunecos,

microbuzul condus de către N.N. a derapat. Inculpatul C.M. nu a reușită să oprească

autoturismul de serviciu în timp optim și a intrat în coliziune cu partea din spate

a microbuzului, fapt ce a determinat producerea de avarii la ambele autovehicule.

Cu ocazia cercetării

la fața locului, ambii conducători auto au fost testați cu aparatul alcooltest rezultând

că la orele 16,33 inculpatul C.M. prezenta o concentrație de alcool în aerul expirat

de 0,80 mg/l.

Ca urmare, inculpatul

C.M. a fost condus la Spitalul D., unde i s-au recoltat două probe de sânge, prima

la ora 17.15, când a prezentat o alcoolemie de 1,65 g ‰ și a doua la ora 18.15,

când a prezentat o alcoolemie de 1,50 g ‰. În buletinul de examinare clinică prealabilă

recoltării probelor biologice s-a menționat că inculpatul nu pare a fi sub influența

băuturilor alcoolice, iar la circumstanțele consumului de alcool, conform declarației

inculpatului, s-a consemnat că a consumat 150 ml vin, între orele 12-12.30. În baza

rezultatelor sus-menționate în urma analizei toxicologice de laborator a fost începută

urmărirea penală împotriva inculpatului sub aspectul infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002.

Instanța a dispus

achitarea inculpatului cu motivarea că organul de urmărire penală a interpretat

rezultatele analizelor de laborator în mod teoretic fără a raporta aceste rezultate

la intervalul de timp scurs de la momentul consumului de alcool și până la recoltarea

probelor, astfel că valorile de 1,65 gr.‰ și respectiv 1,50 gr. ‰, sunt neconcludente

pentru reținerea ca fiind dovedit în cauză a elementului material al infracțiunii

deduse judecății. A mai reținut că dubiul privind îmbibația alcoolică de peste 0,80

gr./litru alcool pur în sânge este favorabil inculpatului și nu a fost înlăturat

prin nici o probă administrată la cercetarea judecătorească sau la urmărirea penală.

în final a concluzionat însă că inculpatul nu a condus autovehiculul având în sânge

o îmbibație alcoolică ce depășește limitele legale dar prin atitudinea sa de a conduce

autovehiculul, conștient că a consumat alcool chiar în cantități mici, a încălcat

normele bunei cuviințe și cele privind responsabilitatea funcției pe care o îndeplinește

față de comunitatea pentru care ar trebui să fie un model (.) fapta comisă de inculpat

nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea

în judecată, urmând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 9 din 14 ianuarie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul inculpatului,

a casat sentința și rejudecând a schimbat temeiul achitării inculpatului în dispozițiile

art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu motivarea că fapta

comisă de inculpat constituie contravenția prevăzută de art. 102 alin. (3) lit.

a) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, avându-se în

acest sens concluziile celor două acte medico-legale însușite în totalitate cu ocazia

controlului judiciar efectuat [apelul în sens contrar,declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vrancea pentru condamnarea inculpatului pe considerentul că inculpatul

a fost greșit achitat, interpretarea corectă a probelor administrate confirmând

existența infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, deduse

judecății, a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.];

Prin decizia penală

nr. 1666 din 26 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de

recurs, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se avea în vedere că

probele administrate în cauză la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în

vederea stabilirii elementului material al infracțiunii deduse judecății prevăzute

de dispozițiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 sunt incomplete și contradictorii

avându-se în vedere următoarele că tamponarea celor două autovehicule este afirmată,

și nicidecum stabilită cu certitudine, ca având loc în jurul orelor 15.30) în declarațiile

date , inculpatul a avansat ca oră probabilă a evenimentului rutier și aceea de

13- 13.15; din procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție rutieră rezultă

cu certitudine doar ora 16.33 la care testat cu aparatul alcool-test, a prezentat

o cantitate de alcool pur în aerul expirat de 0,80 mg/l;

- inculpatul C.M.

a fost condus la Spitalul D., unde i s-au recoltat două probe de sânge, prima la

ora 17.15, când a prezentat o alcoolemie de 1,65 g ‰ și a doua la ora 18, când a

prezentat o alcoolemie de 1,50 g‰, însă aceste date prezintă relevanță în rezolvarea

legală a cauzei doar în măsura în care este stabilit cu certitudine intervalul de

timp în care inculpatul aflat în starea amintită a condus autovehiculul pe drumurile

publice;

- în procesul

verbal încheiat cu ocazia recoltării probelor biologice la circumstanțele consumului

de alcool, conform declarației inculpatului, asumată prin semnarea acesteia, s-a

precizat consumarea a 150 ml vin, între orele 12.00-12.30 (dosar urm.pen.); la momentul

inițial al efectuării cercetărilor de către organele de poliție, inculpatul a declarat

că nu poate da o declarație deoarece nu are ochelarii asupra sa și nu vede; la data

de 10 martie 2010, inculpatul a menționat că nu dorește să dea nicio declarație;

la data de 26 martie 2010, inculpatul a dorit să dea declarație și a precizat că

tamponarea a avut loc la orele 14.55-15.05, că a fost testat cu alcool-testul în

jurul orelor 16.35, iar între orele 14-14.30 a consumat 200 ml vodkă, a mâncat o

ciorbă de vită, două porții de friptură de porc și pasăre, o pâine, desert și apoi

500 ml vin, fără a menționa unde anume s-a întâmplat aceasta; la data de 3 mai 2010

inculpatul a declarat că în data de 9 martie 2010 a consumat băuturi alcoolice în

cadrul Popasului T.; fiind audiat la data de 4 mai 2010, în calitate de martor I.C.,

barman la Popasul T. a declarat că inculpatul a consumat în jurul orelor 13.30-14.00,

100 ml vodkă S., o ciorbă, o porție de friptură de porc și a comandat o sticlă de

vin alb de 750 ml, din care a consumat aproximativ jumătate; în acest context raportul

de expertiză medico-legală din 8 aprilie 2010, privind calculul retroactiv al alcoolemiei,

întocmit de I.M.L. lași, ce a concluzionat că inculpatul C.M. la data producerii

evenimentului rutier , avea o alcoolemiei de aproximativ 0,70‰, are valoare probatorie

neverificabilă și lipsită de concludentă, în rezolvarea probatorie neverificabilă

și lipsită de concludentă în rezolvarea temeinică a cauzei penale; această constatare

rezultă și faptul că în conținutul acestuia se arată că s-a avut în vedere strict

ultima declarație a inculpatului cu privire la consumul de alimente și băuturi între

orele 14-14.30, ceea ce ar fi dus la o alcoolemie maximă de 1,75‰ la 3 ore de la

ingestie;

- în plus actul

medico-legal amintit consemnează și constatarea că între rezultatele calculate conform

declarației și cele conforme cu analiza chimică există o diferență de 20%.

În rejudecare,

prin sentința penală nr. 78 din 7 martie 2012 Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea

inculpatului C.M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată.

A interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

A suspendat condiționat

executarea pedepselor aplicate inculpatului (principală și accesorii) și a atras

atenția acestuia cu privire la consecințele săvârșirii unei alte infracțiuni în

termenul de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen.

A obligat inculpatul

la plata sumei de 1.300 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. A dispus

avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 660 RON taxă de expertiză

medico-legală către I.N.M.L. București.

Tribunalul în

rejudecare pe linia deciziei de casare cu trimitere a procedat la obținerea unui

aviz din punct de vedere științific de la Comisia Superioară de Expertiză Medico

Legală din cadrul I.N.M.L. București.

A reținut instanța

că în data de 9 martie 2010, orele 15.30, inculpatulC.M. agent șef de poliție, a

condus autoturismul de serviciu pe raza teritorială a satului C., comuna S., județul

Vrancea, ocazie cu care a intrat în coliziune cu microbuzul, condus de numitul N.N.,

producându-se avarii la cele două autovehicule. A mai reținut instanța că fiind

testați cu aparatul alcootest ambii șoferi, a rezultat că inculpatul C.M. a condus

autoturismul în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, mai precis rezultatul

fiind de 0,80 mg/l în aerul expirat; la celălalt șofer implicat în tamponare rezultatul

fiind negativ. Testarea cu aparatul alcootest fiind efectuată la ora 16.33, deși

cercetarea la fața locului a început la ora 16.00. Inculpatul C.M. a fost condus

la Spitalul D., pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei

fiindu-i recoltate două probe de sânge la ora 17.15, respectiv 18.15, potrivit buletinului

de analiză toxicologică alcoolemie din 10 martie 2010 a S.M.L. Vrancea rezultatele

au fost următoarele: proba de la ora 17.15 alcoolemie 1,65 g‰; proba de la ora 18.15

alcoolemie 1,50 g‰.

A reținut instanța

că inculpatul C.M. a avut o poziție oscilantă pe parcursul cercetărilor, cel puțin

înainte de faza de judecată; cu ocazia cercetări la fața locului, inculpatul C.M.

nu a dat declarații scrise, motivând că nu are ochelarii la el; în declarația din

26 martie 2010 arată că la ora 14.00-14.30 a consumat două sute de mililitri de

vodkă... iar după masă a consumat ½ litru de vin; aceeași poziție o menține

și prin declarația din 26 martie 2010; cu ocazia recoltării de probe de sânge a

declarat că a consumat 150 ml de vin între ora 12.00-12.30.

În cauză s-a efectuat

în cursul urmăririi penale expertiză medico legală prin care s-a efectuat calculul

retroactiv al alcoolemiei prin care s-a concluzionat că la momentul tamponării:

15.30, inculpatul C.M. avea alcoolemia de 0,70 g‰; raportul de expertiză medico-legală

fiind avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico Legale din cadrul

I.N.M.L lași, în care se arată următoarele: „Comisia este de acord cu concluziile

raportului de expertiză medico-legală din 8 aprilie 2010 efectuat de I.M.L. lași,

expertiza respectând metodologia recomandată în calculul retroactiv al alcoolemiei,

precizând că veridicitatea datelor înscrise în declarații este de competența organelor

de anchetă".

În rejudecare

datorită diferențelor privind valorile alcoolemiei precizate de cele două acte medico

legale (buletinul de analiză tixicologică- alcoolemiei și raportul de expertiză

din 8 aprilie 2010 a I.N.M.L. lași), s-a solicitat în conformitate cu art. 24 din

O.G. nr. 1/2000 avizarea din punct de vedere științific al actelor medico legale

menționate.

Astfel, Comisia

Superioară Medico Legală a stabilit următoarele:

„Comisia Superioară

examinând întregul material înaintat, aprobă parțial Raportul de Expertiză Medico

Legală nr. 21102 din 8 aprilie 2010 efectuat de I.M.L. lași, deoarece s-a considerat

în mod greșit maximul alcoolemiei la 2 ore și 45 minute de la sfârșitul ingestiei

de băutură.

Deși o asemenea

cantitate de mâncate și băutură, așa cum au fost declarate, ar putea încăpea concomitent

în stomacul unei persoane de 70 kg, teoria arată că în amestec cu alimente, alcoolul

se absoarbe în totalitate la cea 2 ore de la sfârșitul ingestiei. în literatura

de specialitate sunt citate însă cazuri extreme, în care absorbția poate depăși

acest interval, dar în cadrul acestui tip de expertiză caracter strict teoretic,

se aplică regula valorilor medicii, atunci când se lucrează cu parametrii cuantufucabili.

Ca atare la ora

15.30, susnumitul ar fi putut avea o valoare teoretică a alcoolemiei de 1,05 gr‰

considerată în condițiile unei absorbții maxime la 2 ore de la sfârșitul consumului.

Rezultatul de

0,75 ‰ ar fi valabil numai în situația particulară a unei absorbții mai prelungite

decât normal și care nu poate fi demonstrată în mod special."

Infracțiunea de

care este acuzat inculpatul C.M. constă în conducerea pe drumurile publice a unui

autovehicul având în sânge îmbibație alcoolică peste 0,80 ‰.

Sub aspect probatoriu,

instanța a dedus realizarea cerințelor obiective și subiective necesare existenței

acestei infracțiuni analizând fapta reținută în sarcina inculpatului C.M. prin raportare

la principiul probei apte să facă dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauză teza

acuzării este aceea că inculpatul C.M. în data de 9 martie 2010, orele 15.30 a condus

autoturismul, în zona satului C. comuna S., județul Vrancea, având în sânge o îmbibație

alcoolică peste limita legală de 0,80 ‰, mai precis 1,65 ‰, respectiv 1,50 g‰.

Teza agravării

este următoare: inculpatul C.M. a condus autovehiculul menționat de acuzare în zona

de drum public precizate la pct. 12 în timp ce se afla sub influența băuturilor

alcoolice însă există dubii privind valoarea concentrației alcoolemiei ceea,ce face

ca să nu fie realizată condiția depășirii limitei legale de 0,80 g‰ în sânge.

În aceste condiții

instanța a reținut că atâta vreme cât apărarea nu contestă comiterea faptei imputată

inculpatului C.M. decât sub aspectul nivelului de concentrație a alcoolemiei și

mai mult probele existente la o dosar declarațiile martorilor N.N. și I.C. coroborate

cu cele ale inculpatului de recunoaștere, fac dovada deplină a existenței faptei

așa cum este descrisă în teza acuzării, analiza probelor va repauza exclusiv pe

aptitudinea acestora de a dovedi existența condiției depășirii limitei legale de

0,80 g‰ a alcoolemiei de către inculpat.

Din buletinul

de analiză toxicologică-alcoolemiei s-a reținut că rezultă fără dubiu că la ora

prelevării probelor biologice, inculpatul C.M. avea în sânge concentrații peste

limita legală, 1,65‰ la ora 17.15, respectiv 1,50 ‰ la ora 18.15, alcoolemia era

în scădere, prin urmare, ne situăm în perioada de resorbție.

Cum inculpatul

C.M. a condus autoturismul pe drumul public cel mai târziu la ora 15.30, înainte

de prima recoltare (17.15) decalajul orar fiind de aproape 2 ore (15.30-17.15) între

recoltarea de probe de sânge și ultimul moment în care inculpatul C.M. a condus

autovehiculul, a apreciat că se poate concluziona fără rezerve că inculpatul a condus

în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80‰.

S-au reținut argumentele

expuse de Comisia Superioară de Medicină Legală care arată că „ ... teoria arată

că în amestec cu alimente, alcoolul se absoarbe în totalitate la cea 2 ore de la

sfârșitul ingestiei. În literatura de specialitate sunt citate însă și cazuri extreme,

în care absorbția poate depăși acest interval, dar în cadrul acestui tip de expertiză

cu caracter teoretic, se aplică regula valorilor medii, atunci când se lucrează

cu parametrii cuantificabili".

Cu toate acestea,

instanța a verificat teza apărării pe această linie sub aspectul concludentei și

verosimilității a reținând că inculpatul C.M. susține că dubiul în stabilirea alcoolemiei

rezultă din faptul că".. rezultatul de 0,75‰ ar fi valabil numai în situația

particulară a unei absorbții mai prelungite decât normale și care nu poate fi demonstrată

în mod special".

Mai mult susține

că în analiza sa, Comisia Superioară a avut ca repere de calcul ore și intervale

de timp eronate în raport cu probele de la dosar fără a detalia susținerea pe această

linie.

Instanța a considerat

că argumentele inculpatului C.M. pe această linie nu pot fi primite favorabil întrucât

au o carență structural logică, în sensul că probele științifice se raportează la

nivelul actual a cercetărilor în domeniu.

Comisia Superioară

Medico Legală enunță teorii privind unele cazuri de absorbție extreme, dar care

nu au fost demonstrate științific. în aceste condiții ipoteza de lucru în cauză

este cea care se sprijină pe argumente științifice demonstrate și acceptate și anume

că absorbția alcoolului se face în cea 2 ore de la sfârșitul ingestiei.

În atare condiții

calculul retroactiv al alcoolemiei este relevant și științific demonstrată metoda

de calcul; de aceea întrebarea retorică și care aparent ar induce dubiu nu este

susținută câtă vreme existența unor cazuri extreme este doar afirmată, însă nedovedită

științific.

În aceste condiții,

instanța de fond a găsit apărarea inculpatului ca fiind lipsită de veridicitate

câtă vreme se sprijină pe argumente neverosimile dat fiind lipsa lor de suport științific.

Mai mult, inculpatul

C.M. nu a contestat teza acuzării privind ora comiterii accidentului, 15.30 context

în care instanța a reținut ca atare.

Astfel, instanța

a reținut că la momentul accidentului rutier inculpatul a condus autovehiculul având

în sânge o alcoolemie cuprinsă între 1.05 g‰ - 1,65‰, deci peste limita legală de

0,80 g‰ fixată de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Elementele probatorii

de la dosar, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemiei și raportul de expertiză

și avizul Comisiei Superioare Medico Legale sunt de natură să ofere elemente determinante

pentru acest element din textul incriminator pentru că acesta are caracter determinativ

și determinat, adică trebuie ca în momentul conducerii alcoolemiei să fie peste

0,80‰ nefiind absolut necesar să se stabilească exact cât anume. Cu toate acestea,

chiar dacă nu există o valoare prestabilită a probelor în structura instituțiilor

medico legale există o ierarhie în sensul că potrivit art. 23 din H.G. nr. 774/2000

„Comisia Superioară medico legală- reprezintă autoritatea științifică superioară

în domeniul medicinei legale care verifică, evaluează, analizează și avizează din

punct de vedere științific conținutul și concluziile diverselor acte medico legale.”

Astfel, în privința

raportului de expertiză medico legală emis de IML lași prin care s-a stabilit „că

la ora 15.30 când s-a produs evenimentul" rutier, valoarea alcoolemiei era

de aproximativ 0,70 g‰, autoritatea științifică supremă în domeniul medicinei legale

„a stabilit că I.M.L. lași „a considerat în mod greșit maximul alcoolemiei la 2

ore și 45 minute de la sfârșitul ingestiei de băutură", ceea ce a determinat

obținerea unui rezultat eronat, 0,70g‰, corect de Comisia Superioară la 1,05 g‰

valoarea teoretică a alcoolemiei la ora 15.30.

Rezultatul I.N.M.L.

lași ar fi valabil numai în condițiile unei absorbții mai prelungite, teorie care

nu poate fi demonstrată științific.

Individualizarea

judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen.; gradul de pericol social al faptei este destul de ridicat, dat

fiind contextul atmosferic în care a condus inculpatul-zăpadă, aderența scăzută

a drumului, apt să ridice probleme și unui șofer care nu consumase băuturi alcoolice;

de altfel inculpatul a fost implicat într-un accident rutier care îi este imputabil

datorită neatenției în conducere determinată în mare măsură în optica instanței,

îmbibația alcoolică sub semnul căreia conducea.

Pe lângă aceasta,

instanța a avut în vedere și persoana inculpatului exprimată în lipsa antecedentelor

penale, buna conduită înainte de comiterea faptei.

Poate acestea

au determinat instanța să-i aplice inculpatului o pedeapsă la nivelul minimului

special în condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

În termen legal

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.M. solicitând achitarea

în baza prevederilor art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., invocând conduita

bună anterior comiterii faptei, prezența în fața organelor judiciare și regretul

manifestat pentru cele întâmplate, ceea ce denotă că pentru reeducarea sa nu mai

este necesară aplicarea unei pedepse. A mai invocat inculpatul că, deși nu contestă

concluziile Comisiei Superioare de Medicină Legală, acestea induc totuși un dubiu

cu privire la valoarea reală a alcoolemiei, care a fost precizată la nivelul de

1,05 g ‰ față de 1, 65 g ‰

reținut prin actul de sesizare.

Prin decizia penală

nr. 183/A din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul C.M. împotriva sentinței penale nr. 78 din 7 martie 2012

a Tribunalului Vrancea și a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

A constatat că

situația de fapt și încadrarea juridică a faptei deduse judecății au fost în mod

corect reținute de instanța de fond, pe baza unei complete și judicioase analize

a materialului probator administrat în cauză.

A reținut că în

cauză există probe legal administrate care dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul

C.M. a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică

peste limita legală, respectiv de 1,05 g ‰, ceea ce în drept întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

A reținut că inculpatul

C.M. este o persoană integrată social, de profesie polițist, fără antecedente penale,

fapta comisă de acesta nu o este lipsită în mod vădit de importanță prezentând în

concret gradul de pericol social al unei infracțiuni. A avut în vedere că inculpatul,

prin calitatea pe care o avea, era cu atât mai mult ținut să respecte legea penală

și să se abțină de la orice încălcare a acesteia, comportamentul infracțional adoptat

de un polițist fiind de natură să știrbească atât respectul populației față de lege

și ordinea socială cât și de încredere în organele abilitate să aplice legea.

A reținut că pe

de altă parte, valoarea alcoolemiei cu care a fost depistat inculpatul a fost relativ

mare, depășind cu aproape jumătate valoarea maximă dincolo de care fapta constituie

infracțiune, iar faptul că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice consumate

și constituia prin urmare un pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice

este dovedit și de împrejurarea că inculpatul a pierdut controlul asupra autoturismului

condus și, pe fondul carosabilului acoperit cu zăpadă, a tamponat din spate un microbuz.

A constatat că

cererea inculpatului C.M. de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire

la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. este nefondată și nu poate constitui

un motiv pentru admiterea apelului declarat, iar cu privire la individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului C.M. a constatat că au fost respectate pe deplin

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., sancțiunea de 1 an închisoare

aplicată, a cărei executare a fost suspendată condiționat fiind în măsură să își

atingă scopul preventiv educativ.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.M. și a solicitat în temeiul

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. achitarea

în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

și aplicarea unei sancțiuni administrative prevăzute de art. 91 C. pen.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și

din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat

cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același Cod,

Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul C.M. este nefondat pentru

următoarele considerente:

Cu privire la

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care

inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 raportat

la art. 10 lit b

1

) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect,

instanța de fond și instanța de apel, în rejudecare, pe baza probelor administrate,

au stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis

o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite

de achitare sau condamnare.

Eroarea de fapt

există atunci când situația de fapt prin hotărârea atacată este contrată probelor

dosarului. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.

În cauză, nu este

incident cazul de casare revăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilite

contrar probelor dosarului.

În urma analizării

materialului probator administrat în cauză instanțele de fond și apel, în rejudecare,

după casare, au reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptelor

inculpatului C.M., constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită, fiind întrunite

condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Art. 87 din O.U.G.

nr. 195/2002 prevede: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai

de către o persoana care are o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur

în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani"

Potrivit avizului

de expertiza medico-legală efectuată de I.N.M.L. M.M., s-a reținut că în mod greșit

s-a considerat maximul alcolemiei la 2 ore și 45 de minute la sfârșitul ingestiei

de băutură.

Ca atare, la ora

15.30, când potrivit probelor administrate în cauză inculpatul a condus pe drumurile

publice, acesta ar fi putut avea în sânge o valoare teoretică de 1,05 g ‰, considerată

în condițiile unei absorbții maxime la 2 ore de la sfârșitul consumului.

Potrivit art.

18

1

C. pen. „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,

dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul

ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

La stabilirea

în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă,

de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita

făptuitorului."

Astfel, în raport

de avizul întocmit I.N.M.L. M.M., s-a considerat de I.M.L. lași în mod greșit maximul

alcolemiei la 2 ore și 45 minute, ceea ce a determinat obținerea unui rezultat eronat

de 0,70 g‰, corect fiind cel stabilit de Comisia Superioară de 1,05 ‰.

Înalta Curte apreciază

că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice a unui autoturism având

o îmbibație alcoolică peste limita legală nu este lipsită de importanță, prezintă

în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, calitatea inculpatului

aceea de agent șef de poliție fiind cu atât mai mult ținut să respecte legea penală,

cât și valoarea alcoolemiei cu care a fost depistat inculpatul, constituie un pericol

pentru siguranța circulației pe drumurile publice.

Astfel,

Înalta Curte, față de cele menționate, constată că nu se poate dispune achitarea

inculpatului C.M. astfel cum a fost solicitată de apărare, în temeiul art. 11

pct. 2 raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., având în vedere întreg

materialul probator administrat în rejudecare în cauză, din care rezultă activitatea

infracțională dedusă judecății.

Înalta Curte,

ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă

a probelor de către prima instanță și de instanța de apel, constatând că nu există

niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul

inculpatului C.M., potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul-inculpat C.M. împotriva deciziei penale nr. 183/A

din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul-inculpat

la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțata în

ședință publică, azi, 29 ianuarie 2013.