ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1666/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1666/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Tribunalul

Vrancea, secția penală, prin sentința penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 în

baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b) 1 C.

proc. pen. a achitat pe inculpatul C.M. agent șef cu atribuții de poliție

judiciară în cadrul Postului de poliție al comunei Tîmboiești județul Vrancea,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii referitor la care a fost dispusă

trimiterea în judecată a acestuia prin rechizitoriul nr. 617/P/2010 din 13 mai

2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, aceea de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație

alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge faptă penală prevăzută de art.

87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Conform art. 181

raportat la art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancțiunea

admisibilității a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

Hotărând astfel,

judecătorul cauzei a reținut următoarele:

La data de 9 martie

2010, în jurul orelor 1530 inculpatul C.M. agent șef cu atribuții de poliție

judiciară în cadrul Postului de poliție al comunei Tîmboiești județul Vrancea,

conducând în condiții de iarnă autoturismul de serviciu înmatriculat sub nr. pe

DN.2 N pe raza satului Caiata comuna Sihlea la un moment dat, în fața sa pe

sensul său de mers datorită carosabilului alunecos, microbuzul înmatriculat sub

condus de către N.N. a derapat.

Inculpatul C.M. nu a

reușită să oprească autoturismul de serviciu în timp optim și a intrat în

coliziune cu partea din spate a microbuzului, fapt ce a determinat producerea

de avarii la ambele autovehicule.

A fost sesizată

poliția rutieră prin telefonul 112 pentru constatarea evenimentului rutier

amintit.

Cu ocazia cercetării

la fața locului, ambii conducători auto au fost testați cu aparatul alcooltest

rezultând că la orele 16,33 inculpatul C.M. prezenta o concentrație de alcool

în aerul expirat de 0,80 mg/l.

Ca urmare, inculpatul

C.M. a fost condus la Spitalul Dumbrăveni, unde i s-au recoltat două probe de

sânge, prima la ora 17I5, când a prezentat o alcoolemie de 1,65 g %o și a doua

la ora 1815, când a prezentat o alcoolemie de 1,50 g %o. În buletinul de

examinare clinică prealabilă recoltării probelor biologice s-a menționat că

inculpatul nu pare a fi sub influența băuturilor alcoolice, iar la

circumstanțele consumului de alcool, conform declarației inculpatului, s-a

consemnat că a consumat 150 ml vin, între orele 12-12.30. În baza rezultatelor

sus-menționate în urma analizei toxicologice de laborator a fost începută

urmărirea penală împotriva inculpatului sub aspectul infracțiunii de conducere

pe drumurile publice a unui autovehicul prevăzută de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

Audiat în cursul

urmăririi penale în legătură cu învinuirea amintită inculpatul a revenit și a

precizat că „în cursul după-amiezii 9 martie 2010 între orele 13,30-14, la

Popasul Țâmboiești a consumat 100 ml vodkă S., o ciorbă, o porție de friptură

de porc și a comandat o sticlă de vin alb, de 750 ml, din care a consumat

aproximativ jumătate” mărturisire confirmată ulterior prin depoziția martorului

I.C., barman la Popasul Țâmboiești. Pe baza datelor de referință amintite a

solicitat și i s-a încuviințat de către procuror efectuarea unei expertize

privind calculul retroactiv al alcoolemiei, pentru data de 9 martie 2010 ora

15,30 când s-a produs evenimentul rutier. Prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 229/R din 08 aprilie 2010 întocmit de IML Iași, s-a

concluzionat că „având în vedere datele (.)privind pe numitul C.M. apreciem că

la ora 15,30 când s-a produs evenimentul rutier valoarea alcoolemiei era de

0,70 gr.%o”. Procurorul a considerat că cele stabilite în urma expertizei

medico-legale nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în

cauză respectiv cu rezultatele testării cu aparatul etilotest și al buletinului

de analiză toxicologică alcoolemie astfel încât a considerat ca fiind certă

doar alcoolemia stabilită în urma analizei toxicologice respectiv 1,65 gr.%o la

ora 17,15 și 1,50 gr.%o la ora 18,15 pe baza căreia a apreciat că este dovedită

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

republicată, dispunând trimiterea în judecată a inculpatului.

În cursul cercetării

judecătorești expertiza amintită a fost înaintată spre avizare Comisiei de

Avizare și Control a Actelor Medico-legale din cadrul aceluiași institut de

medicină legală iar prin adresa nr. 21785 din 05 iulie 2010 comisia a fost de

acord cu concluziile raportului expertiză medico-legală nr. 229/R din 08

aprilie 2010, efectuat de IML Iași. S-a specificat că expertiza a respectat

metodologia recomandată în cazul calcului retroactiv al alcoolemiei, dar s-a

subliniat că „veridicitatea datelor înscrise în declarație este de competența

organelor de anchetă " .

Instanța, în

considerarea celor două probe științifice sus-menționate, a dispus achitarea

inculpatului cu motivarea că: a) organul de urmărire penală a interpretat

rezultatele analizelor de laborator în mod teoretic fără a raporta aceste

rezultate la intervalul de timp scurs de la momentul consumului de alcool și

până la recoltarea probelor, astfel că valorile de 1,65 gr.%o și respectiv 1,50

gr.%o, sunt neconcludente pentru reținerea ca fiind dovedit în cauză a

elementului material al infracțiunii deduse judecății; b)dubiul privind îmbibația

alcoolică de peste 0,80 gr./litru alcool pur în sânge este favorabil

inculpatului și nu a fost înlăturat prin nici o probă administrată la

cercetarea judecătorească sau la urmărirea penală. În final în mod surprinzător

constatărilor amintite a concluzionat însă că „inculpatul nu a condus

autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limitele legale

dar prin atitudinea sa de a conduce autovehiculul, conștient că a consumat

alcool chiar în cantități mici, a încălcat normele bunei cuviințe și cele

privind responsabilitatea funcției pe care o îndeplinește față de comunitatea

pentru care ar trebui să fie un model (.) fapta comisă de inculpat nu prezintă

grad ul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată, urmând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen.”.

II. Curtea de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 9 din

14 ianuarie 2011 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.a admis apelul

inculpatului, a casat sentința și rejudecând a schimbat temeiul achitării

inculpatului în dispozițiile art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. b) C.

proc. pen. cu motivarea că fapta comisă de inculpat constituie contravenția

prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 privind

circulația pe drumurile publice, avându-se în acest sens concluziile celor două

acte medico-legale însușite în totalitate cu ocazia controlului judiciar efectuat

[apelul în sens contrar,declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea

pentru condamnarea inculpatului pe considerentul că inculpatul a fost greșit

achitat, interpretarea corectă a probelor administrate confirmând existența

infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, deduse

judecății, a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.]

III. Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați a declarat în termen recurs împotriva deciziei

amintite, reiterând motivul de netemeinicie și nelegalitate privind achitarea

greșită a inculpatului, interpretarea corectă a probelor administrate

confirmând existența infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002, deduse judecății cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct.18 C.

proc. pen. [„când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare…”].

Recursul amintit este

întemeiat în limitele, pentru considerentele și cu consecințele arătate în

considerare:

elementului material pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 este necesar pe de o parte ca subiectul activ să

conducă autovehiculul pe drumurile publice iar pe de altă parte ca în momentul

conducerii el să se afle într-o anumită stare, prevăzută de lege, și anume

aceea de a avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge.

Îmbibația alcoolică se determină în urma analizei toxicologice de laborator

efectuată post-factum. Cum pentru existența infracțiunii interesează îmbibația

alcoolică din momentul conducerii autovehiculului și cum pe de altă parte, din

acest moment și până la recoltarea materialului biologic trece un anumit

interval de timp, în care coeficientul de alcool în sânge poate fie să crească

(când alcoolul a fost consumat imediat înaintea luării probei de sânge) fie să

scadă (când de la consumarea alcoolului și până la recoltarea probei a trecut

un timp îndelungat) în scopul determinării precise a gradului de îmbibație

alcoolică din momentul conducerii în practica medico-legală se procedează și la

evaluarea retrospectivă a alcoolemiei. Acest mijloc legal de probă are însă

valoare probatorie dependentă de corectitudinea și veridicitatea datelor

necesare furnizate de subiectul activ al infracțiunii.

Infracțiunea de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are

o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge este infracțiune

continuă succesivă, momentul producerii rezultatului – care survine atunci când

deplasarea autovehiculului poate fi caracterizată ca o „conducere” pe un drum

public - coincide cu momentul consumativ al infracțiunii (consumarea

infracțiunii prelungindu-se până la capătul cursei ce constituie momentul

epuizării infracțiunii).

administrate în cauză la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în

vederea stabilirii elementului material al infracțiunii deduse judecății

prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 sunt incomplete și

contradictorii avându-se în vedere cele arătate în continuare:

- tamponarea celor

două autovehicule este doar afirmată – și nicidecum stabilită cu certitudine –

ca având loc în jurul orelor 15,30 (în declarațiile date inculpatul a avansat

ca oră probabilă a evenimentului rutier și aceea de 13-13,15); din procesul

verbal întocmit de lucrătorii de poliție rutieră rezultă cu certitudine doar

ora de 16,33 la care testat cu aparatul alcooltest Drager Arub 0785 inculpatul

a prezentat o cantitate de alcool pur în aerul expirat de 0,80 mg/1 (filele

2-4- dosar urmărire penală);

- inculpatul C.M. a

fost condus la Spitalul Dumbrăveni, unde i s-au recoltat două probe de sânge,

prima la ora 1715, când a prezentat o alcoolemie de 1,65 g %o și a doua la ora

18, când a prezentat o alcoolemie de 1,50 g %o (fila 23 - dosar urmărire

penală), însă aceste date prezintă relevanța în rezolvarea legală a cauzei doar

în măsura în care este stabilit cu certitudine intervalul de timp în care

inculpatul aflat în starea amintită a condus autovehiculul pe drumurile

publice;

- în procesul-verbal

încheiat cu ocazia recoltării probelor biologice la circumstanțele consumului

de alcool, conform declarației inculpatului, asumată prin semnarea acesteia,

s-a precizat consumarea a 150 ml vin, între orele 12,00-12.30 (fila 14 - dosar

urmărire penală); la momentul inițial al efectuării cercetărilor de către

organele de poliție, inculpatul a declarat că nu poate da o declarație,

deoarece nu are ochelarii asupra sa și nu vede (fila 3-dosar urmărire penală);

la data de 10 martie 2010, inculpatul a menționat că nu dorește să dea nicio

declarație (proces verbal fila 16- dosar urmărire penală); la data de 26 martie

2010, inculpatul a dorit să dea declarație și a precizat că tamponarea a avut

loc la orele 14.55-15.05, că a fost testat cu alcooltestul în jurul orelor

16.35, iar între orele 14-14.30 a consumat 200 ml vodkă, a mâncat o ciorbă de

vită, două porții de friptură de porc și pasăre, o pâine, desert și apoi 500 ml

vin alb, fără a menționa unde anume s-a întâmplat aceasta; la data de 03 mai

2010 inculpatul a declarat că în data de 09 martie 2010 a consumat băuturi

alcoolice în cadrul Popasului Tîmboiești (completare declarație fila 35 dosar

urmărire penală); fiind audiat la data de 04 mai 2010, în calitate de martor,

I.C., barman la Popasul Tîmboiești a declarat că inculpatul a consumat în jurul

orelor 13.30-14.00, 100 ml vodkă S., o ciorbă, o porție de friptură de porc și

a comandat o sticlă de vin alb, de 750 ml, din care a consumat aproximativ

jumătate (declarație fila 26 dosar urmărire penală); în acest context raportul

de expertiză medico-legală nr. 229/R din 08 aprilie 2010, privind calculul retroactiv

al alcoolemiei, întocmit de IML Iași, ce a concluzionat că inculpatul C.M., la

data producerii evenimentului rutier, avea o alcoolemie de aproximativ 0,70

gr.%o, are valoare probatorie neverificabilă și lipsită de concludența în

rezolvarea temeinică a cauzei penale; această constatare rezultă și faptul că

în conținutul acestuia se arată că s-a avut în vedere strict ultima declarație

a inculpatului cu privire la consumul de alimente și băuturi între orele

14-14.30, ceea ce ar fi dus la o alcoolemie maximă de 1,75 gr.%o la 3 ore de la

ingestie;

- în plus actul

medico-legal amintit consemnează și constatarea că între rezultatele calculate

conform declarației și cele conforme cu analiza chimică există o diferență de

20 %o (filele 23-24 dosar urmărire penală).

În consecință, pentru

stabilirea cu certitudine a elementului material al infracțiunii – inclusiv

elucidarea/înlăturarea elementelor de fapt probabile, contradictorii

sus-menționate – în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, casându-se

decizia atacată precum și sentința penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 a

Tribunalului Vrancea, secția penală, și va trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei

penale nr. 9/ A din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.M.

Casează decizia

penală sus-menționată și sentința penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 a

Tribunalului Vrancea, secția penală, și trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Vrancea.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 26 aprilie 2011.