ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1666/2011

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Tribunalul Vrancea, secția penală, prin sentința penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.M. agent șef cu atribuții de poliție judiciară în cadrul Postului de poliție al comunei Tîmboiești județul Vrancea, sub aspectul săvârșirii infracțiunii referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a acestuia prin rechizitoriul nr. 617/P/2010 din 13 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, aceea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge faptă penală prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. Conform art. 181 raportat la art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancțiunea admisibilității a amenzii în cuantum de 1.000 lei. Hotărând astfel, judecătorul cauzei a reținut următoarele: La data de 9 martie 2010, în jurul orelor 1530 inculpatul C.M. agent șef cu atribuții de poliție judiciară în cadrul Postului de poliție al comunei Tîmboiești județul Vrancea, conducând în condiții de iarnă autoturismul de serviciu înmatriculat sub nr. pe DN.2 N pe raza satului Caiata comuna Sihlea la un moment dat, în fața sa pe sensul său de mers datorită carosabilului alunecos, microbuzul înmatriculat sub condus de către N.N. a derapat. Inculpatul C.M. nu a reușită să oprească autoturismul de serviciu în timp optim și a intrat în coliziune cu partea din spate a microbuzului, fapt ce a determinat producerea de avarii la ambele autovehicule.

A fost sesizată poliția rutieră prin telefonul 112 pentru constatarea evenimentului rutier amintit. Cu ocazia cercetării la fața locului, ambii conducători auto au fost testați cu aparatul alcooltest rezultând că la orele 16,33 inculpatul C.M. prezenta o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,80 mg/l. Ca urmare, inculpatul C.M. a fost condus la Spitalul Dumbrăveni, unde i s-au recoltat două probe de sânge, prima la ora 17I5, când a prezentat o alcoolemie de 1,65 g %o și a doua la ora 1815, când a prezentat o alcoolemie de 1,50 g %o. În buletinul de examinare clinică prealabilă recoltării probelor biologice s-a menționat că inculpatul nu pare a fi sub influența băuturilor alcoolice, iar la circumstanțele consumului de alcool, conform declarației inculpatului, s-a consemnat că a consumat 150 ml vin, între orele 12-12.30.

În baza rezultatelor sus-menționate în urma analizei toxicologice de laborator a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului sub aspectul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Audiat în cursul urmăririi penale în legătură cu învinuirea amintită inculpatul a revenit și a precizat că „în cursul după-amiezii 9 martie 2010 între orele 13,30-14, la Popasul Țâmboiești a consumat 100 ml vodkă S., o ciorbă, o porție de friptură de porc și a comandat o sticlă de vin alb, de 750 ml, din care a consumat aproximativ jumătate” mărturisire confirmată ulterior prin depoziția martorului I.C., barman la Popasul Țâmboiești.

Pe baza datelor de referință amintite a solicitat și i s-a încuviințat de către procuror efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei, pentru data de 9 martie 2010 ora 15,30 când s-a produs evenimentul rutier. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 229/R din 08 aprilie 2010 întocmit de IML Iași, s-a concluzionat că „având în vedere datele (.)privind pe numitul C.M. apreciem că la ora 15,30 când s-a produs evenimentul rutier valoarea alcoolemiei era de 0,70 gr.%o”.

Procurorul a considerat că cele stabilite în urma expertizei medico-legale nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză respectiv cu rezultatele testării cu aparatul etilotest și al buletinului de analiză toxicologică alcoolemie astfel încât a considerat ca fiind certă doar alcoolemia stabilită în urma analizei toxicologice respectiv 1,65 gr.%o la ora 17,15 și 1,50 gr.%o la ora 18,15 pe baza căreia a apreciat că este dovedită săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, dispunând trimiterea în judecată a inculpatului. În cursul cercetării judecătorești expertiza amintită a fost înaintată spre avizare Comisiei de Avizare și Control a Actelor Medico-legale din cadrul aceluiași institut de medicină legală iar prin adresa nr. 21785 din 05 iulie 2010 comisia a fost de acord cu concluziile raportului expertiză medico-legală nr. 229/R din 08 aprilie 2010, efectuat de IML Iași.

S-a specificat că expertiza a respectat metodologia recomandată în cazul calcului retroactiv al alcoolemiei, dar s-a subliniat că „veridicitatea datelor înscrise în declarație este de competența organelor de anchetă " . Instanța, în considerarea celor două probe științifice sus-menționate, a dispus achitarea inculpatului cu motivarea că: a) organul de urmărire penală a interpretat rezultatele analizelor de laborator în mod teoretic fără a raporta aceste rezultate la intervalul de timp scurs de la momentul consumului de alcool și până la recoltarea probelor, astfel că valorile de 1,65 gr.%o și respectiv 1,50 gr.%o, sunt neconcludente pentru reținerea ca fiind dovedit în cauză a elementului material al infracțiunii deduse judecății; b)dubiul privind îmbibația alcoolică de peste 0,80 gr./litru alcool pur în sânge este favorabil inculpatului și nu a fost înlăturat prin nici o probă administrată la cercetarea judecătorească sau la urmărirea penală.

În final în mod surprinzător constatărilor amintite a concluzionat însă că „inculpatul nu a condus autovehiculul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limitele legale dar prin atitudinea sa de a conduce autovehiculul, conștient că a consumat alcool chiar în cantități mici, a încălcat normele bunei cuviințe și cele privind responsabilitatea funcției pe care o îndeplinește față de comunitatea pentru care ar trebui să fie un model (.) fapta comisă de inculpat nu prezintă grad ul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, urmând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc.

pen.”. II. Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 9 din 14 ianuarie 2011 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.a admis apelul inculpatului, a casat sentința și rejudecând a schimbat temeiul achitării inculpatului în dispozițiile art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu motivarea că fapta comisă de inculpat constituie contravenția prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, avându-se în acest sens concluziile celor două acte medico-legale însușite în totalitate cu ocazia controlului judiciar efectuat [apelul în sens contrar,declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru condamnarea inculpatului pe considerentul că inculpatul a fost greșit achitat, interpretarea corectă a probelor administrate confirmând existența infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, deduse judecății, a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.] III. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a declarat în termen recurs împotriva deciziei amintite, reiterând motivul de netemeinicie și nelegalitate privind achitarea greșită a inculpatului, interpretarea corectă a probelor administrate confirmând existența infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, deduse judecății cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct.18 C. proc. pen. [„când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare…”]. Recursul amintit este întemeiat în limitele, pentru considerentele și cu consecințele arătate în considerare: 1. Sub aspectul elementului material pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 este necesar pe de o parte ca subiectul activ să conducă autovehiculul pe drumurile publice iar pe de altă parte ca în momentul conducerii el să se afle într-o anumită stare, prevăzută de lege, și anume aceea de a avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge. Îmbibația alcoolică se determină în urma analizei toxicologice de laborator efectuată post-factum.

Cum pentru existența infracțiunii interesează îmbibația alcoolică din momentul conducerii autovehiculului și cum pe de altă parte, din acest moment și până la recoltarea materialului biologic trece un anumit interval de timp, în care coeficientul de alcool în sânge poate fie să crească (când alcoolul a fost consumat imediat înaintea luării probei de sânge) fie să scadă (când de la consumarea alcoolului și până la recoltarea probei a trecut un timp îndelungat) în scopul determinării precise a gradului de îmbibație alcoolică din momentul conducerii în practica medico-legală se procedează și la evaluarea retrospectivă a alcoolemiei. Acest mijloc legal de probă are însă valoare probatorie dependentă de corectitudinea și veridicitatea datelor necesare furnizate de subiectul activ al infracțiunii.

Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge este infracțiune continuă succesivă, momentul producerii rezultatului – care survine atunci când deplasarea autovehiculului poate fi caracterizată ca o „conducere” pe un drum public - coincide cu momentul consumativ al infracțiunii (consumarea infracțiunii prelungindu-se până la capătul cursei ce constituie momentul epuizării infracțiunii). 2. Probele administrate în cauză la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în vederea stabilirii elementului material al infracțiunii deduse judecății prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 sunt incomplete și contradictorii avându-se în vedere cele arătate în continuare: - tamponarea celor două autovehicule este doar afirmată – și nicidecum stabilită cu certitudine – ca având loc în jurul orelor 15,30 (în declarațiile date inculpatul a avansat ca oră probabilă a evenimentului rutier și aceea de 13-13,15); din procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție rutieră rezultă cu certitudine doar ora de 16,33 la care testat cu aparatul alcooltest Drager Arub 0785 inculpatul a prezentat o cantitate de alcool pur în aerul expirat de 0,80 mg/1 (filele 2-4- dosar urmărire penală); - inculpatul C.M.

a fost condus la Spitalul Dumbrăveni, unde i s-au recoltat două probe de sânge, prima la ora 1715, când a prezentat o alcoolemie de 1,65 g %o și a doua la ora 18, când a prezentat o alcoolemie de 1,50 g %o (fila 23 - dosar urmărire penală), însă aceste date prezintă relevanța în rezolvarea legală a cauzei doar în măsura în care este stabilit cu certitudine intervalul de timp în care inculpatul aflat în starea amintită a condus autovehiculul pe drumurile publice; - în procesul-verbal încheiat cu ocazia recoltării probelor biologice la circumstanțele consumului de alcool, conform declarației inculpatului, asumată prin semnarea acesteia, s-a precizat consumarea a 150 ml vin, între orele 12,00-12.30 (fila 14 - dosar urmărire penală); la momentul inițial al efectuării cercetărilor de către organele de poliție, inculpatul a declarat că nu poate da o declarație, deoarece nu are ochelarii asupra sa și nu vede (fila 3-dosar urmărire penală); la data de 10 martie 2010, inculpatul a menționat că nu dorește să dea nicio declarație (proces verbal fila 16- dosar urmărire penală); la data de 26 martie 2010, inculpatul a dorit să dea declarație și a precizat că tamponarea a avut loc la orele 14.55-15.05, că a fost testat cu alcooltestul în jurul orelor 16.35, iar între orele 14-14.30 a consumat 200 ml vodkă, a mâncat o ciorbă de vită, două porții de friptură de porc și pasăre, o pâine,

desert și apoi 500 ml vin alb, fără a menționa unde anume s-a întâmplat aceasta; la data de 03 mai 2010 inculpatul a declarat că în data de 09 martie 2010 a consumat băuturi alcoolice în cadrul Popasului Tîmboiești (completare declarație fila 35 dosar urmărire penală); fiind audiat la data de 04 mai 2010, în calitate de martor, I.C., barman la Popasul Tîmboiești a declarat că inculpatul a consumat în jurul orelor 13.30-14.00, 100 ml vodkă S., o ciorbă, o porție de friptură de porc și a comandat o sticlă de vin alb, de 750 ml, din care a consumat aproximativ jumătate (declarație fila 26 dosar urmărire penală); în acest context raportul de expertiză medico-legală nr. 229/R din 08 aprilie 2010, privind calculul retroactiv al alcoolemiei, întocmit de IML Iași, ce a concluzionat că inculpatul C.M., la data producerii evenimentului rutier, avea o alcoolemie de aproximativ 0,70 gr.%o, are valoare probatorie neverificabilă și lipsită de concludența în rezolvarea temeinică a cauzei penale; această constatare rezultă și faptul că în conținutul acestuia se arată că s-a avut în vedere strict ultima declarație a inculpatului cu privire la consumul de alimente și băuturi între orele 14-14.30, ceea ce ar fi dus la o alcoolemie maximă de 1,75 gr.%o la 3 ore de la ingestie;

- în plus actul medico-legal amintit consemnează și constatarea că între rezultatele calculate conform declarației și cele conforme cu analiza chimică există o diferență de 20 %o (filele 23-24 dosar urmărire penală). În consecință, pentru stabilirea cu certitudine a elementului material al infracțiunii – inclusiv elucidarea/înlăturarea elementelor de fapt probabile, contradictorii sus-menționate – în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, casându-se decizia atacată precum și sentința penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, secția penală, și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul C.M. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 148 din 8 septembrie 2010 a Tribunalului Vrancea, secția penală, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vrancea. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2011.