ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2293/2013

ÎNALTA CURTE DE CASATE

Șl JUSTIȚIE

Asupra

cererii de revizuire de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1123 din 7

octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 392/835/2009, Tribunalul Teleorman, secția

civilă, a admis recursul declarat de recurenta Comisia Locală de fond funciar

Videle împotriva sentinței civile nr. 748 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Videle,

în contradictoriu cu recurenții G.R.C., G.S.G. și S.A.I. și intimata Comisia Județeană

de Fond Funciar Teleorman; a modificat sentința recurată în sensul că a respins

plângerea formulată de petenții G.R.C., G.S.G. și S.A.I. împotriva hotărârii din

24 februarie 2009 a Comisiei Județene Teleorman; a respins ca nefondate recursurile

declarate de recurenții G.R.C., G.S.G. și S.A.I. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva

acestei decizii au formulat cerere de revizuire G.R.C., G.S.G. și S.A.I., la data

de 23 iulie 2012 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Cererea de

revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin cererea formulată,

s-a susținut existența unor hotărâri potrivnice în ceea ce privește cauza dedusă

judecății, care vizează restituirea unor terenuri de care au fost deposedați abuziv

în perioada comunistă petenții. În esență, a susținut că decizia nr. 1123 din 7

octombrie 2011 a Tribunalului Teleorman este contradictorie cu decizia nr. 4581

din 24 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Prin precizarea

cererii de revizuire, depusă la dosarul cauzei la data de 27 mai 2013 urmare dispozițiilor

luate de instanța prin încheierea de ședință din data de 28 martie 2013, revizuenții

au arătat că hotărârile pretins a fi potrivnice sunt următoarele: sentința civilă

nr. 216 din 27 septembne 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă,

în soluționarea acțiunii formulată de petenții G.R.C., G.S.G. și S.A.I. și decizia

civilă nr. 1123 din 7 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția

civilă, în cadrul recursurilor declarate de Comisia Locală de Fond Funciar Videle

și petenții sus menționați.

În ceea ce privește

cererea de revizuire, Înalta Curte nu poate păși la examinarea criticilor ce vizează

fondul cauzei, mai înainte de a examina excepția necompetenței materiale a instanței

investită cu soluționarea prezentei cereri.

Asupra excepției

de necompetență materială, Înalta Curte reține următoarele;

Potrivit art.

322 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri...."

Având în vedere

dispozițiile art. 323 C. proc. civ., care dispun în sensul că „Cererea de revizuire

se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire

se cere; În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța

mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții

judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte

cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre”.

Din coroborarea

dispozițiilor legale sus evocate cu cele ale art. 159 C. proc. civ., care statuează

în sensul că incompetența ratione materiae este de ordine publică, Înalta Curte

constată incidența dispozițiilor imperative ale art 323 C. proc. civ. care stabilesc

că revizuirea este o cale de atac de retractare, care se adresează instanței care

a pronunțat hotărârea, cu o singură excepție, aceea a cazului din art. 322 pct.

7 C. proc. civ.

În raport de aceste

considerente, având în vedere faptul că instanța care a pronunțat hotărârile potrivnice

este Tribunalul Teleorman, instanța mai mare în grad față de aceasta fiind Curtea

de Apel București, Înalta Curte constată că acestei din ultimă instanțe îi aparține

competența de soluționare a cauzei.

În consecință,

admițând excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

cauza urmează a fi trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale.

Declină competența

de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții G.R.C., G.S.G. și

S.A.I. împotriva deciziei nr, 1123 din 7 octombrie 2011 a Tribunalului Teleorman,

secția civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.