ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3817/2012

Asupra recursului civil de față, în raport de

excepția invocată din oficiu, constată:

Prin

decizia nr. 603 din 18 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de revizuire

a deciziei nr. 135 R/2008, sentinței civile nr. 236/2009, precum și a sentinței

civile nr. 666/2010 formulată de revizuentul P.G.C. în contradictoriu cu

intimații Comisia locală de fond funciar Botoroaga, Comisia județeană Teleorman

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C.M. - Președintele

Comisiei locale de fond funciar Botoroaga și O.M. - Secretarul Primăriei

Botoroaga și a Comisiei locale de fond funciar Botoroaga, ca neîntemeiată.

Pentru a decide ca atare, Curtea a reținut că, prin

decizia civilă nr. 135/R din 07 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman

în Dosarul nr. 8876/3/2007 a fost admis recursul declarat de recurentul-petent P.C.

împotriva încheierii de suspendare din data de 21 ianuarie 2008, a fost casată

încheierea și trimisă cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță,

în contradictoriu cu intimații Comisia județeană Teleorman pentru stabilirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar

Botoroaga, M.P., T.G., C.L., P.I.G., P.E., P.S., C.E.

Prin sentința civilă nr. 236 din 04 februarie 2009 pronunțată

de Judecătoria Videle în Dosarul nr. 8876/3/2008 a fost respinsă acțiunea civilă,

având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate formulată de petentul

P.G.C. în contradictoriu cu intimații Comisia județeană Teleorman pentru stabilirea

dreptului. de proprietate asupra terenurilor, Comisia locală de fond funciar Botoroaga,

M.P., T.G., C.L., P.I.G., P.E., P.S., C.E., P.G.L., P.G.Z., P.A.E. A fost respinsă

cererea formulată de M.E., ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 666 din 12 august 2010 pronunțată

de Judecătoria Videle în Dosarul nr. 612/335/2010 a fost respinsă acțiunea precizată

și completată formulată de reclamantul P.G.C. împotriva pârâților Comisia locală

de fond funciar Botoroaga, Comisia județeană Teleorman, C.M. - Primarul și Președintele

Comisiei locale de fond funciar Botoroaga și O.M. - Secretarul Primăriei Botoroaga

și al Comisiei locale de fond funciar Botoroaga.

A luat act de renunțarea la judecarea cererii de îndreptare

a erorii materiale privind încheierea din 10 aprilie 2008 pronunțată în Dosarul

nr. 27909/3/2007.

Instanța de revizuire a mai reținut că, potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unor hotărâri se poate cere dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Curtea a apreciat că aceste condiții nu sunt îndeplinite,

în primul rând, întrucât decizia nr. 135R/2008 este pronunțată în același dosar

cu sentința civilă nr. 236/2009, iar în al doilea rând, deoarece cele trei hotărâri

nu sunt contradictorii.

Ca atare, reținând că nu este îndeplinită condiția triplei

identități, părțile din cele trei litigii fiind diferite, obiectul nefiind identic,

întrucât în primul caz este vorba de un recurs declarat împotriva unei încheieri

de suspendare, iar prin prima sentință a fost soluționată o acțiune în constatarea

nulității unui titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, și prin cea

de-a doua sentință a fost soluționată o cerere, având ca obiect obligarea comisiilor

de fond funciar la înaintarea propunerilor pentru reconstituirea și eliberarea titlului

pentru o suprafață de teren, cauza fiind diferită în toate cele trei litigii.

Împotriva deciziei nr. 603 din 18 mai 2011 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

declarat recurs revizuentul P.G.C. invocând doar formal motivele prevăzute de

art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a dezvolta criticile sale.

Recursul este nul față de considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ.

„cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, mențiunile enumerate la

lit. a)-d) din cuprinsul acestui text procedural, motivele de nelegalitate fiind

prevăzute la lit. c) din acest articol.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 306 alin. (3) din

același cod, „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului,

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute

de art. 304, acest din urmă caz reprezentând o excepție de la sancțiunea nulității

recursului, expres prevăzută de art. 306 alin. (1) din cod.

În

speță însă,

nu se regăsește situația de excepție mai sus evocată, în sensul că, pe de o parte,

motivele de recurs nu sunt dezvoltate și nu sunt cuprinse formulări detaliate a

acestora, așa încât simpla indicare a art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 nu este suficientă,

de vreme ce nu sunt evidențiate în mod concret, la obiect, critici care să poată

fi circumscrise acestor motive de nelegalitate.

Potrivit textului procedural mai sus evocat, art. 302

1

alin. (1) „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității și mențiunea

indicată la lit. c) anume, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul”,

conform art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs cuprinzând mențiunile

obligatorii, explicit și limitativ enumerate de legiuitor, în cuprinsul lit. a)-d).

Așadar, simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea

pronunțată, fără a indica în ce anume constă nelegalitatea, nu poate fi apreciată

ca o „motivare” a recursului, așa încât afirmația cu caracter general, în sensul

că hotărârea atacată este nelegală, fără o critică la obiect, nu constituie elemente

de natură a susține recursul, în interesul părții care îl exercită.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea

de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304

C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la

alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului

de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici

privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul

de recurs invocat.

În

prezenta cauză,

recurentul-revizuent nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., așa încât, instanța învestită cu judecarea recursului poate

exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care, astfel de motive

sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată nul recursul declarat de revizuentul P.G.C. împotriva

deciziei nr. 603 din 18 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 mai 2012.