ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7399/2008

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Primarul

orașului Videle, județul Teleorman a emis dispoziția nr. 626 din 5 decembrie

2002, prin care a fost respinsă notificarea petentei D.P., cu motivarea că a

primit întreaga suprafață de teren solicitată, pe un alt amplasament.

Contestația

formulată de petentă a fost admisă, prin sentința nr. 70 din 4 februarie 2004,

pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, a fost anulată dispoziția

nr. 626/2002 emisă de Primarul orașului Videle și a fost stabilit dreptul

contestatoarei la măsuri reparatorii, prin echivalent, în cuantum de

115.000.000 lei, pentru suprafața de 500 mp teren, situat în orașul Videle, județul

Teleorman, hotărâre confirmată prin decizia nr. 512 A din 8 iunie 2004 a Curții

de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.

Decizia

curții de apel a fost atacată cu recurs de către contestatoare, iar prin

decizia nr. 6332 din 2 septembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, recursul a fost

admis, a fost desființată decizia și a fost trimisă cauza, aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Rejudecând

cauza, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat decizia nr. 12 A din 19

martie 2008, prin care a fost admis apelul declarat de contestatoare, a fost

schimbată, în parte, sentința apelată, a fost dispusă restituirea către

moștenitorul acesteia, în natură, a terenului identificat în raportul suplimentar

de expertiză , întocmit de expert M.A., în perimetrul B-7-7-9, au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței tribunalului și a fost obligată

intimata la plata sumei de 1957 lei, cheltuieli de judecată, față de succesorul

apelantei, D.I.

Împotriva

susmenționatei decizii a declarat recurs contestatorul D.I., încadrându-l în

prevederile art. 304 pct. 1, 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că

au fost încălcate prevederile art. 315 alin. (1) din același cod, prin nerespectarea

îndrumărilor cuprinse în decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, că aleea betonată nu face parte din domeniul public, alee

care este lipsită de utilitate, astfel că suprafața de 120 mp teren pe care o

ocupă poate fi restituită în natură și că celelalte două suprafețe de teren notate

în expertiză cu nr. 1-2-5 și C-6-3-4 pot fi restituite, la rândul lor, în

natură.

Recursul este

nefondat.

Conformându-se

îndrumărilor cuprinse în decizia de casare cu trimitere, spre rejudecare,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, curtea de apel a dispus

efectuarea unui raport de expertiză tehnică, astfel că este nefondată critica

vizând nerespectarea prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Pe baza

raportului de expertiză tehnică și a suplimentului efectuate de expert M.A.,

corect a stabilit instanța de apel posibilitatea restituirii în natură doar a

suprafeței de teren identificată în perimetrul B-7-8-9, restul suprafețelor de

teren, fiind ocupate parțial cu alee betonată de 120 mp, iar cele două

diferențe de teren fiind în suprafețe extrem de mici, situate în locuri

diferite, nu pot fi utilizate.

În

consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 12 A din

19 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie

2008.