ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7324/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 9 august 2001 în temeiul art. 21

din Legea nr. 10/2001 M.Ș.M. a solicitat Primăriei oraș Videle despăgubiri în

echivalentul terenului în suprafață de 50 ari situat în Videle.

Cu motivarea că primăria notificată

nu a soluționat cererea în termenul legal de 60 de zile, M.Ș.M. a chemat în

judecată la 16 august 2002 pe pârâtele Primăria orașului Videle și Prefectura

județului Teleorman solicitând a fi obligate la plata despăgubirilor cerute

prin notificare.

Tribunalul Teleorman, secția civilă,

a pronunțat sentința civilă nr. 185 din 15 martie 2004, prin care a admis

acțiunea introdusă de reclamantul M.M. împotriva pârâtelor Primăria Videle și

Prefectura județului Teleorman și a obligat pe pârâte să emită o decizie

motivată privind soluționarea notificării reclamantului.

În motivarea hotărârii, tribunalul a

reținut că reclamantul a notificat pe pârâta Primăria Videle, că aceasta nu a

emis decizie sau dispoziție motivată încălcând obligația instituită prin art. 23

din Legea nr. 10/2001, astfel încât se impune obligarea pârâtelor de a se

conforma legii.

Apelurile declarate de reclamantul M.M.

și de pârâta Prefectura județului Teleorman au fost admise prin decizia civilă

nr. 233/A din 13 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și litigii de muncă, care a anulat sentința primei instanțe și a

reținut cauza spre rejudecare.

Aceeași instanță a pronunțat decizia

civilă nr. 713/A din 24 iunie 2004, prin care a admis acțiunea introdusă de

reclamant și a obligat pe pârâte să emită decizie (dispoziție) motivată privind

soluționarea notificării formulate de reclamant potrivit Legii nr. 10/2001, cu

motivarea că în condițiile în care cererea obiect al notificării nu a fost

soluționată prin emiterea unei dispoziții sau decizii, cererea nu poate fi

soluționată direct de către instanța de judecată pentru că s-ar eluda

prevederile Legii nr. 10/2001.

Reclamantul M.M. a declarat recurs

invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Și pârâta Prefectura județului

Teleorman a declarat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7

și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând recursurile, reclamantul

a susținut că nu există nici un text de lege care să-i interzică accesul direct

la justiție în cazul în care instituția notificată nu a rezolvat cererea în

termenul legal, iar pârâta a susținut, printre altele, că instanțele au acordat

ceea nu s-a cerut, încălcând astfel și dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ.

Prin prisma motivelor de mai sus,

recursurile sunt întemeiate.

Astfel, instanțele au dat ceea ce

reclamantul nu a cerut, dat fiind că prin acțiune s-a solicitat acordarea de

despăgubiri de către instanța de judecată, iar prin hotărârile primei instanțe

și a instanței de apel (dată după reținerea cauzei spre rejudecare) s-a dispus

obligarea pârâtelor să emită decizie sau dispoziție motivată.

Ori, prin art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., s-a instituit obligația judecătorilor de a hotărî în toate cazurile

numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Totodată, instanța de apel a statuat

greșit în sensul inadmisibilității acțiunii în lipsa deciziei sau a dispoziției

motivate, întrucât, deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres situația în

care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării adresată prin

notificare, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa

instanței competente pe considerentul că asemenea cerere ar fi inadmisibilă,

absența răspunsului la notificare având valoarea unui refuz care trebuie

cenzurat judecătorește, numai astfel realizându-se caracterul reparatoriu al

Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, se impunea ca

instanțele să examineze fondul cauzei, ceea ce determină admiterea recursurilor

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., casarea tuturor hotărârilor

pronunțate [art. 312 alin. (2) C. proc. civ.) și, în temeiul art. 312 alin. (5)

cu observarea noului conținut al art. 297 alin. (1) C. proc. civ., trimiterea

cauzei spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamantul M.M. și de pârâta Prefectura județului Teleorman împotriva deciziei

civile nr. 713/A din 24 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă

și litigii de muncă.

Casează decizia atacată precum și

decizia civilă nr. 233/A din 13 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă, și sentința civilă nr. 185 din 15 martie 2004 a Tribunalului

Teleorman.

Trimite cauza spre rejudecare în

primă instanță la Tribunalul Teleorman.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2005.