ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6332/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 februarie 2005, D.P. a

chemat în judecată Primăria orașului Videle, județul Teleorman pentru a fi

obligată, în temeiul Legii nr. 10/2001 să-i restituie în natură și, în

subsidiar, prin echivalent bănesc, un teren în suprafață de 500 mp, situat în

Videle.

Tribunalul Teleorman, prin sentința

civilă nr. 70 din 4 februarie 2004, a admis acțiunea și a stabilit măsuri

reparatorii prin echivalent, la nivelul a 115 milioane lei.

Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și litigii de muncă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului

cu motivarea că restituirea bunului în natură nu este posibilă.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs invocând ca motiv de casare aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 247/2005, în cazul în care pe terenurile

pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi

construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură

a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții

noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent.

Cum, în speță, raportul de expertiză

judiciară dedus cauzei relevă ocuparea terenului solicitat, parțial de către o

altă persoană, iar restul ca fiind drum public, se impune, în spiritul legii

noi, rejudecarea pricinii, prin dezbaterea citării în proces a fostului

deținător, identificarea, prin prisma noilor reglementări, a situației juridice

a bunului și, în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă,

stabilirea și cuantificarea potrivit legii noi, a măsurilor reparatorii prin

echivalent.

Așa fiind, urmează a fi admis

recursul și reformată decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de D.P. împotriva

deciziei civile nr. 512/A din 8 iunie 2004 a Curții de Apel București.

Casează decizia recurată și trimite

cauza aceleiași curți pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 septembrie 2005.