ÎCCJ, decizie (scj.ro #81976)

pct. 5 Cod procedură civilă. Încălcarea principiului

contradictorialității și principiului dreptului la apărare

Cuprins pe materii

: Drept procesual civil; Principiul

contradictorialității; Principiul dreptului la apărare;Căi

extraordinare de atac; Recurs; Motive de casare;

Index alfabetic

: Drept procesual civil ;

-

Principiul contradictorialității

;

-

Principiul dreptului la apărare;

-

Recurs ;

-

Motive de casare ;

-

Încălcarea normelor procedurale.

Cod pocedură civilă : art. 105; art. 208; art. 209;

art. 304 pct. 5

În  dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă se

includ cele mai varii neregularități de ordin procedural care privesc

atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a

celor stabilite în interesul exclusiv al

uneia dintre părți.

Potrivit

acestor dispoziții legale, casarea unei hotărâri se poate cere când

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură

civilă.

Administrarea probei cu expertiză tehnică efectuată cu

nesocotirea

prevederilor art.208 și art. 209 Cod procedură

civilă și judecarea pricinii cu nesocotirea principiilor

contradictorialității și a dreptului la apărare atrag

incidența prevederilor art.105 alin.(2) Cod procedură civilă

și întrunirea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod

procedură civilă.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 3622 din  4 mai

2007

Prin cererea înregistrată la data de

26 aprilie 2005, reclamantul C.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul

orașului Videle, anularea în parte a dispoziției nr.179 din 29 martie

2005 emisă de pârât și restituirea în natură a suprafeței

de 0,55 ha teren intravilan, situat în localitatea Videle, dintr-o

suprafață totală de 3,47 ha.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că doar o parte din suprafața de teren sus

menționată este destinată activităților de interes

public, respectiv suprafața de 2,92 ha ocupat de stadion, restul

suprafeței, solicitată prin prezenta cerere fiind liberă în

sensul Legii nr.10/2001 și, prin urmare, aptă de a fi restituită

în natură.

Prin urmare, în mod greșit i-a fost

respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței

menționate și acordate măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin sentința civilă nr.552 din

27 iunie 2005, Tribunalul Teleorman a  respins ca nefondată

contestația, reținându-se că, în prezent, suprafața de 3,47

ha expropriată de la antecesorii reclamantului, este ocupată de

stadionul orașului, parcul public și ștrandul

orășenesc, obiective socio-culturale ce atrag incidența

dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001, așa încât terenul

solicitat nu poate fi restituit în natură,  el  făcând

parte  din  inventarul  domeniului  public  al

orașului Videle.

Apelul declarat de reclamant împotriva sus

menționatei sentințe, a fost admis prin decizia civilă nr.202 A

din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel București.

Sentința apelată a fost

schimbată în tot, iar contestația reclamantului admisă. A fost

anulată în parte dispoziția nr.179 din 29 martie 2005 emisă de

pârât.

S-a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 0,55 ha situat în localitatea Videle.

A fost menținută dispoziția

de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent în ceea ce privește

diferența de teren ce face obiectul deciziei nr.179/2005, cu diminuarea

corespunzătoare a contravalorii terenului restituit în natură.

Instanța de apel a reținut

că din proba cu expertiză tehnică topografică

efectuată în cauză, a rezultat că terenul solicitat nu este

ocupat în totalitate de obiective socio-culturale, o suprafață de

0,55 ha fiind liberă și neafectată de investiții publice

sau utilități.

În aceste condiții, s-a considerat ca

fiind aplicabile dispozițiile art.10 alin.(2) coroborate cu art.16 din

Legea nr.10/2001 republicată, în cauză neexistând nici un impediment

legal la restituirea în natură a acestui teren.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Primăria orașului Videle.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, pârâta a susținut că hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 208 și art. 209

C.proc.civ., fiind astfel lovită de nulitate absolută.

S-a arătat că lucrarea de

specialitate efectuată în cauză, s-a realizat cu încălcarea

normelor legale privind citarea sa, așa încât a fost în imposibilitate

să-și formuleze apărările și să dea expertului

lămuririle necesare în legătură cu obiectul lucrării.

De asemenea, au fost încălcate și

prevederile art.209 C.proc.civ., întrucât lucrarea a fost depusă la

dosarul cauzei doar cu o zi înaintea dezbaterii pricinii, situație care,

de asemenea atrage nelegalitatea hotărârii astfel pronunțate.

S-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.10

raportat la art.16 din Legea nr.10/2001, întrucât terenul cu privire la care

s-a dispus restituirea în natură face parte dintr-o suprafață

totală de 12.223 mp, fiind ocupat de stadionul orașului Videle,

obiectiv socio-cultural de utilitate publică, înscris în inventarul

bunurilor ce aparțin domeniului public al localității.

Recursul este fondat.

Criticile privind neregularitățile procedurale referitoare la

administrarea probei cu expertiză tehnică constituie motivul de

recurs prevăzut de art.304 pct.5 C.proc.civ.

Potrivit acestor dispoziții legale, casarea unei hotărâri se poate

cere când instanța a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură

civilă.

Sub

imperiul acestui motiv de recurs se includ cele mai varii

neregularități de ordin procedural care privesc atât nesocotirea

normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în

interesul exclusiv al uneia dintre părți.

Or, în speță, administrarea probei cu expertiză tehnică

efectuată la judecata în apel s-a realizat, astfel cum rezultă din

actele dosarului, cu nesocotirea prevederilor art.208 și art. 209

C.proc.civ., criticile pârâtei   dovedindu-se a fi fondate sub

aspectul analizat.

Necitarea pârâtei și judecarea pricinii cu nesocotirea principiilor

contradictorialității și a dreptului la apărare atrag

incidența prevederilor art.105 alin.(2) C.proc.civ. și întrunirea

motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 C.proc.civ.

Au fost

găsite fondate și criticile încadrate în prevederile art.304 pct.9 C.

proc.civ., care   de  asemenea,   atrag

nelegalitatea   hotărârii   astfel

pronunțate.

Astfel, față de concluziile lucrării de expertiză efectuate

în cauză și care a evidențiat că terenul în litigiu, în

suprafață de 5500 mp este liber de construcții și

utilități, s-a reținut incidența prevederilor art.10

alin.(2) raportat la art.16 din Legea nr.10/2001 și, prin urmare,

inexistența vreunui impediment legal la restituirea bunului solicitat în

natură.

Însă ipoteza textului alin.(2) al art.10 vizează situația în

care construcțiile preluate abuziv au fost demolate integral, caz în care

pentru terenul liber se va dispune restituirea în natură, pentru

construcțiile și terenul imposibil de restituit în natură urmând

a se acorda beneficiul oricărora dintre cele două măsuri

prevăzute la art.10 alin.(10) din lege ori a măsurilor reparatorii

combinate.

Dispozițiile art.16 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr.247/2005,

reglementează situația imobilelor cu destinațiile arătate

în anexa nr.2 lit.a a legii, enumerare limitativă și în care nu se

încadrează și imobilul în litigiu.

Prin urmare, se constată greșita aplicare a legii prin reținerea

unor dispoziții legale inaplicabile cauzei, neregularitate ce nu poate fi

îndreptată în calea de atac a recursului, determinat de insuficienta

stabilire a situației de fapt, cu consecințe asupra aplicării

corecte a legii.

Ca

urmare, s-a admis recursul pârâtei, iar hotărârea instanței de

apel  a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță.