ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3622/2007

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

26 aprilie 2005, reclamantul C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

primarul orașului Videle, anularea în parte a dispoziției nr. 179 din 29 martie

2005 emisă de pârât și restituirea în natură a suprafeței de 0,55 ha teren

intravilan, situat în localitatea Videle, dintr-o suprafață totală de 3,47 ha.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că doar o parte din suprafața de teren susmenționată este destinată

activităților de interes public, respectiv suprafața de 2,92 ha ocupat de

stadion, restul suprafeței, solicitată prin prezenta cerere fiind liberă în

sensul Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, aptă de a fi restituită în natură.

Prin urmare, în mod greșit i-a fost

respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței menționate și acordate

măsuri reparatorii prin echivalent.

În drept, au fost invocate

prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 552 din 27

iunie 2005 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă ca nefondată contestația,

reținându-se că, în prezent, suprafața de 3,47 ha expropriată de la antecesorii

reclamantului, este ocupată de stadionul orașului, parcul public și ștrandul

orășenesc, obiective socio-culturale ce atrag incidența dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 10/2001, așa încât terenul solicitat nu poate fi restituit în

natură, el făcând parte din inventarul domeniului public al orașului Videle.

Apelul declarat de reclamant

împotriva susmenționatei sentințe, a fost admis prin decizia civilă nr. 202 A

din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel București.

Sentința apelată a fost schimbată în

tot iar contestația reclamantului admisă. A fost anulată în parte dispoziția

nr. 179 din 29 martie 2005 emisă de pârât.

S-a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 0,55 ha situat în localitatea Videle, identificat în

raportul de expertiză efectuat de expert I.Z.

A fost menținută dispoziția de

acordare a măsurilor reparatorii în echivalent în ceea ce privește diferența de

teren ce face obiectul deciziei nr. 179/2005, cu diminuarea corespunzătoare a

contravalorii terenului restituit în natură.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că din proba cu expertiză tehnică topografică efectuată în cauză, a

rezultat că terenul solicitat nu este ocupat în totalitate de obiective

socio-culturale, o suprafață de 0,55 ha fiind liberă și neafectată de

investiții publice sau utilități.

În aceste condiții, s-a considerat

ca fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) rap. la art. 16 din Legea

nr. 10/2001 republicată, în cauză neexistând nici un impediment legal la

restituirea în natură a acestui teren.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Primăria orașului Videle, criticând-o pentru

nelegalitate, motivele căii de atac fiind încadrate în prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs

invocat pârâta a susținut:

- hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea prevederilor art. 208-209 C. proc. civ., fiind astfel lovită de

nulitate absolută.

S-a arătat că lucrarea de

specialitate efectuată în cauză, s-a realizat cu încălcarea normelor legale

privind citarea sa, așa încât au fost în imposibilitate să-și formuleze

apărările și să dea expertului lămuririle necesare în legătură cu obiectul

lucrării.

De asemenea, au fost încălcate și

prevederile art. 209 C. proc. civ., întrucât lucrarea a fost depusă la dosarul

cauzei doar cu o zi înaintea dezbaterii pricinii, situație care, de asemenea

atrage nelegalitatea hotărârii astfel pronunțate.

- s-a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 10 rap. la art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul

cu privire la care s-a dispus restituirea în natură face parte dintr-o

suprafață totală de 12.223 mp, fiind ocupat de stadionul orașului Videle,

obiectiv socio-cultural de utilitate publică, înscris în inventarul bunurilor

ce aparțin domeniului public al localității.

Terenul menționat nu este liber, așa

cum greșit s-a consemnat în conținutul raportului de expertiză, întrucât pe

acesta se află construită o sondă de apă și conducte de apă ce deservesc

diverse obiective, fiind astfel afectat de investiții și utilități publice.

Ca urmare, terenului restituit îi

sunt aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, restituirea sa în

natură nefiind posibilă, situație ce determină legalitatea dispoziției emisă în

faza administrativă a procedurii și consecutiv nelegalitatea hotărârii

pronunțate în apel.

Recursul este fondat.

Deși încadrate în prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., criticile privind neregularitățile procedurale

referitoare la administrarea probei cu expertiză tehnică, constituie motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții legale,

casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Sub imperiul acestui motiv de recurs

se includ cele mai varii neregularități de ordin procedural care privesc atât

nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în

interesul exclusiv al uneia dintre părți.

Or, în speță, administrarea probei

cu expertiză tehnică efectuată la judecata în apel s-a realizat, astfel cum

rezultă din actele dosarului, cu nesocotirea prevederilor art. 208-209 C. proc.

civ., criticile pârâtei dovedindu-se a fi fondate sub aspectul analizat.

Necitarea pârâtei și judecarea

pricinii cu nesocotirea principiilor contradictorialității și a dreptului la

apărare atrag incidența prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și

întrunirea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Sunt fondate și criticile încadrate

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care, de asemenea, atrag

nelegalitatea hotărârii astfel pronunțate.

Astfel, față de concluziile lucrării

de expertiză efectuate în cauză și care a evidențiat că terenul în litigiu, în

suprafață e 5500 mp este liber de construcții și utilități, s-a reținut

incidența prevederilor art. 10 alin. (2) rap. la art. 16 din Legea nr. 10/2001

și, prin urmare, inexistența vreunui impediment legal la restituirea bunului

solicitat în natură.

Însă ipoteza textului alin. (2) al

art. 10 vizează situația în care construcțiile preluate abuziv au fost demolate

integral, caz în care pentru terenul liber se va dispune restituirea în natură,

pentru construcțiile și terenul imposibil de restituit în natură urmând a se

acorda beneficiul oricărora dintre cele două măsuri prevăzute la art. 10 alin.

(10) din lege ori a măsurilor reparatorii combinate.

Dispozițiile art. 16 din Legea nr.

10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, reglementează

situația imobilelor cu destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) a legii,

enumerare limitativă și în care nu se încadrează și imobilul în litigiu.

Prin urmare, se constată greșita

aplicare a legii prin reținerea unor dispoziții legale inaplicabile cauzei,

neregularitate ce nu poate fi îndreptată în calea de atac a recursului,

determinat de insuficienta stabilire a situației de fapt, cu consecințe asupra

aplicării corecte a legii.

Restituirea în natură a bunurilor,

obiect al legii de reparație, ca principiu, cunoaște anumite excepții,

reglementate limitativ de lege și care constau în existența și utilizarea unor

amenajări subterane, a unor căi de acces, alte amenajări de utilitate publică

și care fac imposibilă realizarea regulii menționate.

Pentru aceasta, entitatea învestită

cu soluționarea notificării, în faza administrativă a procedurii și,

consecutiv, instanța de judecată, în faza judiciară, au obligația ca, înainte

de a dispune orice măsură, să procedeze la identificarea cu exactitate a terenului

și a vecinătăților acestuia, a destinației și suprafeței sale actuale, ca și a

existenței amenajărilor menționate.

Or, în speță, expertul desemnat în

apel s-a rezumat ca, în lipsa pârâtei ce nu a fost încunoștințată, să conchidă

în sensul că terenul solicitat este liber de construcții și utilități,

concluzie infirmată de constatările raportului de expertiză extrajudiciară ca

și de celelalte înscrisuri depuse în faza procesuală a recursului și care

indică existența unui puț de apă și conducte de alimentare cu apă având trasee

către diverse obiective, contrarietate ce face imposibilă stabilirea cu

certitudine a unei anumite situații de fapt.

Ca urmare, în scopul menționat,

văzând și prevederile art. 314 C. proc. civ., va fi admis recursul pârâtei, iar

hotărârea Curții de apel casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță.

Cu prilejul rejudecării cauzei se va

proceda la refacerea lucrării de specialitate admise, cu respectarea cerințelor

art. 201 și urm. C. proc. civ., indicarea precisă a obiectivelor lucrării în

acord cu prevederile art. 9, art. 10 din Legea nr. 10/2001 ca și suplimentarea

probatoriului, în scopul determinării cu certitudine a situației actuale a

terenului solicitat, atât sub aspectul suprafeței, individualizării, cât și a

existenței amenajărilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, date necesare justei

soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria orașului Videle împotriva deciziei nr. 202 A din 25 octombrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă.

Casează decizia și trimite cauza

pentru rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 mai 2007.