ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1645/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1645/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 503 din 16 iulie
2003 Judecătoria Dărăbani a admis acțiunea civilă în revendicare introdusă de
reclamanții C.I., C.M., C.V., G.V., C.F., C.G., G.C. împotriva pârâtului A.N.V.
Acesta a fost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită
posesie, suprafața de 2070 mp teren agricol intravilan menționat în titlul de
proprietate eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor Botoșani cu nr. 56677 din 20 aprilie 1995, parcela
cadastrală 331/1 eliberat pe numele C.N.P.
Instanța a reținut, pe baza probelor
administrate inclusiv a raportului de expertiză și a două suplimente la
raportul de expertiză, că terenul în litigiu se află în parcela cadastrală nr. 331/1
și este menționat în titlul de proprietate emis pe numele defunctei C.P.,
autoarea reclamanților. Acest teren nu se suprapune cu terenul cumpărat de
pârât de la numitul B.C. și care este situat în parcela cadastrală 331/3, 636
mp și parcela cadastrală nr. 330/2, 1995 mp. Pârâtul ocupă deci terenul în
litigiu revendicat de reclamanți fără titlu, astfel că acțiunea a fost
considerată întemeiată.
Apelul declarat de pârât a fost respins
de Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 32 din 15 ianuarie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs pârâtul A.V. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7-10
C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
pârâtul se referea, în esență, la faptul că instanța a apreciat greșit probele
administrate, apoi comentează și critică raportul de expertiză și suplimentele
acestuia și conchide că reclamanții nu au dovedit cu certitudine faptul că ar
deține un teren proprietatea lor.
Recursul este nefondat.
În primul rând trebuie reținut că
recursul este o cale extraordinară de atac și că potrivit art. 304 alin. (1) C.
proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru
motive de nelegalitate.
Pârâtul a invocat motivul de casare
prevăzut la pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., or hotărârile atacate cuprind
motivele pe care se sprijină fără ca acestea să fie contradictorii ori străine
de natura pricinii.
Cu privire la pct. 8 al aceluiași text nu
se invocă prin motivele de recurs și nici nu se constată o interpretare greșită
a actului juridic dedus judecății, instanța judecând cauza în limitele
investirii.
Pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., deși
invocat nu a fost motivat în sensul precizării ce prevedere legală a fost
încălcată sau aplicată greșit.
Instanțele au aplicat corect prevederile
legale în materia revendicării pe baza probelor administrate.
În ceea ce privește pct. 10 al art. 304 C.
proc. civ. se constată că instanța s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare
și asupra dovezilor administrate.
Față de cele ce preced, recursul urmează
a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâtul A.V. împotriva deciziei nr. 32 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel
Suceava, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.