ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5520/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4543 din 18 septembrie 2003, Judecătoria Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M.L., asistată de tatăl său B.M. și a obligat pe pârâtul M.M. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie casa compusă din patru camere și grajdul, construite din chirpici, împreună cu terenul aferent în suprafață de 1700, situate în localitatea Sarafinești, comuna Corni, județul Botoșani, identificate în anexa nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză și care face parte integrantă din hotărâre. Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta O.E.

să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 15.000 mp teren arabil identificat în anexa nr.3 a raportului de expertiză și suprafața de 1212 mp teren-grădină, identificat și delimitat în anexa nr. 1 din același raport de expertiză. Au fost obligați pârâții la câte 842.119 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut și motivat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor revendicate potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2301 din data de 7 iunie 2002 de B.N.P M.S.D., iar pârâții nu au combătut o atare probă. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta O.E.

a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 267 din 16 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Prin aceeași decizie s-a admis apelul pârâtului M.M., s-a schimbat în parte sentința Judecătoriei Botoșani și s-a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamantă împotriva acestui pârât. Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 346/2000 și a celui suplimentar nr. 119 din 7 iunie 2002, ambele eliberate de B.N.P. M.S.D., numitul B.M., cel de la care a cumpărat reclamanta B.M.L., în calitate de nepot de frate, apare ca unic moștenitor al defunctei Z.A., iar în emolument figurează și imobilele revendicate.

Defunctei Z.A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr. 25396 din 12 noiembrie 1993, asupra a 1,6212 ha teren în raza localității Sarafinești, comuna Corni, județul Botoșani, din care, 0,1212 ha teren intravilan arabil, fără „curți, construcții”. Or, instanța de apel a reținut că, în cauza dedusă judecății, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului său, respectiv vânzătorul B.M.(tatăl reclamantei), dat fiind că certificatul de moștenitor nu valorează titlu de proprietate, iar B.M. a vândut reclamantei bunuri imobile inexistente în patrimoniul său. Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a respins acțiunea în revendicare față de pârâtul M.M., în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.M.L., prin mandatar B.M., care a invocat următoarele critici: instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 480 C. civ.

și a nesocotit regulile acțiunii în revendicare, atât timp cât pârâtul nu prezintă nici un titlu asupra imobilelor; instanța de apel a ignorat titlul reclamantei, respectiv contractul de vânzare autentificat sub nr. 2301 din 7 iunie 2001 de B.N.P M.S.D., contract ce nu a fost contestat și nici anulat; instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 644 C. civ. referitoare la dobândirea proprietății prin moștenire. Recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care succed: În justificarea acțiunii introductive de instanță reclamanta B.M.L. a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2301 din 7 iunie 2002 de B.N.P. M.S.D. Botoșani din care rezultă că a cumpărat de la vânzătorul B.M.

următoarele imobile: a) casă și grajd, construite din chirpici și suprafața de 1700 mp teren aferent construcțiilor, situate în satul Sarafinești, comuna Corni, județul Botoșani; b) suprafața de 16.212 mp teren situat în intravilanul și extravilanul satului Sarafinești, comuna Corni, județul Botoșani, din care 1212 mp teren intravilan arabil și 15000 mp teren extravilan arabil, suprafețe individualizate prin arătarea locului situării lor (puncte, sole, megieși). Din lectura aceluiași contract de vânzare-cumpărare rezultă că vânzătorul a dobândit imobilele înstrăinate prin moștenire de la defuncta Z.A., situație confirmată de certificatul de moștenitor suplimentar nr. 119/2002 eliberat de același B.N.P.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 119 din 7 iunie 2002, supliment la certificatul de moștenitor nr. 246/2002, ambele eliberate de B.N.P. M.S.D. Botoșani, defuncta Z.A. a decedat la 12 Noiembrie 1997 și a lăsat ca unic moștenitor pe vânzătorul B.M., în calitate de nepot de frate, cu o cotă de 1/1 din avere. Masa succesorală de pe urma defunctei Z.A. se compune din două categorii de bunuri nemișcătoare: 1) casa, grajdul și terenul aferent acestor construcții în suprafață de 1700 mp situate în satul Sarafinești, comuna Corni, județul Botoșani. În privința modului de dobândire a acestei prime categorii de bunuri, certificatul de moștenitor suplimentar arată: „casa a fost construită de defunctă și soțul său, în timpul căsătoriei, în anul 1968 pe teren proprietatea acestuia, zestre de la părinți iar după decesul său a moștenit integral masa succesorală conform certificatului de moștenitor nr. 1235 eliberat de Notariatul de Stat Județean Botoșani.

Grajdul a fost construit de defunctă în anul 1994, fiind văduvă la acea dată”; 2) suprafața de 1621 mp teren situat în satul Sarafinești, prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 21396/1993. Rezultă din cele de mai sus că cele două categorii de bunuri ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2301 din 7 iunie 2002 și apoi, a acțiunii în revendicare, au fost dobândite de autoarea vânzătorului prin modalități diferite de transmitere a dreptului de proprietate, obiect al recursului de față, formându-l numai bunurile din prima categorie (casa, grajdul și terenul aferent de 1700 mp din satul Sarafinești). Întrucât instanța de apel a avut îndoieli că vânzătorul B.M.

ar fi dobândit, în proprietate, prin moștenire legală, de la Z.A., aceste trei bunuri nemișcătoare, pentru lămurirea completă a raporturilor juridice dintre părți, instanța era datoare să suplimenteze probatoriile în acest sens. Pe de altă parte, este adevărat că, prin el însuși, certificatul de moștenitor suplimentar nr. 119 din 7 iunie 2002 nu reprezintă titlu de proprietate, numai că, vorbind de puterea doveditoare a certificatului de moștenitor, art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, dispune că „până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte”.

Sub acest aspect este de observat că pârâtul M.M. a depus în recurs copie, nelegalizată, de pe sentința civilă nr. 1299 din 16 martie 2004 a Judecătoriei Botoșani din care rezultă că instanța, în acel litigiu, a dispus anularea parțială atât a certificatului de moștenitor nr. 1235/1993 eliberat de fostul Notariat de Stat al județului Botoșani privind dezbaterea succesiunii soțului defunctei Z.A., cât și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 119/2002 eliberat de BNP M.S.D., act care a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare exhibat de reclamantă ca temei a prezentei acțiunii în revendicare.

Față de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea în parte a deciziei, în scopul rejudecării apelului declarat de pârâtul M.M., urmând ca instanța de trimitere să solicite atașarea dosarului Judecătoriei Botoșani în scopul de a verifica dacă sentința de anulare a celor două certificate de moștenitor este ori nu definitivă și irevocabilă și în ce proporție au fost anulate aceste certificate, pentru că de o atare constatare depinde în mod hotărâtor temeinicia acțiunii în revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta B.M.L. prin procurator B.M. împotriva deciziei nr. 267 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează în parte și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtul M.M. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 iunie 2005.