ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5520/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4543 din 18

septembrie 2003, Judecătoria Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M.L.,

asistată de tatăl său B.M. și a obligat pe pârâtul M.M. să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie casa compusă din patru camere și grajdul,

construite din chirpici, împreună cu terenul aferent în suprafață de 1700,

situate în localitatea Sarafinești, comuna Corni, județul Botoșani,

identificate în anexa nr. 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză și care

face parte integrantă din hotărâre.

Prin aceeași sentință s-a admis

acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta O.E. să lase reclamantei în

deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 15.000 mp teren arabil

identificat în anexa nr.3 a raportului de expertiză și suprafața de 1212 mp

teren-grădină, identificat și delimitat în anexa nr. 1 din același raport de

expertiză.

Au fost obligați pârâții la câte

842.119 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut și motivat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra bunurilor revendicate potrivit contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2301 din data de 7 iunie 2002 de B.N.P M.S.D., iar pârâții

nu au combătut o atare probă.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâta O.E. a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 267 din 16

februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Prin

aceeași decizie s-a admis apelul pârâtului M.M., s-a schimbat în parte sentința

Judecătoriei Botoșani și s-a respins ca nefondată acțiunea în revendicare

formulată de reclamantă împotriva acestui pârât.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a motivat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 346/2000 și a celui

suplimentar nr. 119 din 7 iunie 2002, ambele eliberate de B.N.P. M.S.D.,

numitul B.M., cel de la care a cumpărat reclamanta B.M.L., în calitate de nepot

de frate, apare ca unic moștenitor al defunctei Z.A., iar în emolument

figurează și imobilele revendicate.

Defunctei Z.A. i s-a reconstituit

dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr. 25396 din 12

noiembrie 1993, asupra a 1,6212 ha teren în raza localității Sarafinești,

comuna Corni, județul Botoșani, din care, 0,1212 ha teren intravilan arabil,

fără „curți, construcții”. Or, instanța de apel a reținut că, în cauza dedusă

judecății, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului

său, respectiv vânzătorul B.M.(tatăl reclamantei), dat fiind că certificatul de

moștenitor nu valorează titlu de proprietate, iar B.M. a vândut reclamantei

bunuri imobile inexistente în patrimoniul său.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a respins acțiunea în revendicare față de pârâtul M.M., în termen

legal, a declarat recurs reclamanta B.M.L., prin mandatar B.M., care a invocat

următoarele critici: instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 480 C.

civ. și a nesocotit regulile acțiunii în revendicare, atât timp cât pârâtul nu

prezintă nici un titlu asupra imobilelor; instanța de apel a ignorat titlul

reclamantei, respectiv contractul de vânzare autentificat sub nr. 2301 din 7

iunie 2001 de B.N.P M.S.D., contract ce nu a fost contestat și nici anulat;

instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 644 C. civ. referitoare la

dobândirea proprietății prin moștenire.

Recursul este fondat, în limitele și

pentru considerentele care succed:

În justificarea acțiunii

introductive de instanță reclamanta B.M.L. a depus la dosar contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2301 din 7 iunie 2002 de B.N.P. M.S.D.

Botoșani din care rezultă că a cumpărat de la vânzătorul B.M. următoarele

imobile: a) casă și grajd, construite din chirpici și suprafața de 1700 mp

teren aferent construcțiilor, situate în satul Sarafinești, comuna Corni,

județul Botoșani; b) suprafața de 16.212 mp teren situat în intravilanul și

extravilanul satului Sarafinești, comuna Corni, județul Botoșani, din care 1212

mp teren intravilan arabil și 15000 mp teren extravilan arabil, suprafețe

individualizate prin arătarea locului situării lor (puncte, sole, megieși).

Din lectura aceluiași contract de

vânzare-cumpărare rezultă că vânzătorul a dobândit imobilele înstrăinate prin

moștenire de la defuncta Z.A., situație confirmată de certificatul de

moștenitor suplimentar nr. 119/2002 eliberat de același B.N.P.

Potrivit certificatului de

moștenitor nr. 119 din 7 iunie 2002, supliment la certificatul de moștenitor

nr. 246/2002, ambele eliberate de B.N.P. M.S.D. Botoșani, defuncta Z.A. a decedat

la 12 Noiembrie 1997 și a lăsat ca unic moștenitor pe vânzătorul B.M., în

calitate de nepot de frate, cu o cotă de 1/1 din avere. Masa succesorală de pe

urma defunctei Z.A. se compune din două categorii de bunuri nemișcătoare: 1)

casa, grajdul și terenul aferent acestor construcții în suprafață de 1700 mp situate

în satul Sarafinești, comuna Corni, județul Botoșani. În privința modului de

dobândire a acestei prime categorii de bunuri, certificatul de moștenitor

suplimentar arată: „casa a fost construită de defunctă și soțul său, în timpul

căsătoriei, în anul 1968 pe teren proprietatea acestuia, zestre de la părinți

iar după decesul său a moștenit integral masa succesorală conform

certificatului de moștenitor nr. 1235 eliberat de Notariatul de Stat Județean

Botoșani. Grajdul a fost construit de defunctă în anul 1994, fiind văduvă la

acea dată”; 2) suprafața de 1621 mp teren situat în satul Sarafinești, prin

reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform

titlului de proprietate nr. 21396/1993.

Rezultă din cele de mai sus că cele

două categorii de bunuri ce au format obiectul contractului de

vânzare-cumpărare nr. 2301 din 7 iunie 2002 și apoi, a acțiunii în revendicare,

au fost dobândite de autoarea vânzătorului prin modalități diferite de

transmitere a dreptului de proprietate, obiect al recursului de față,

formându-l numai bunurile din prima categorie (casa, grajdul și terenul aferent

de 1700 mp din satul Sarafinești).

Întrucât instanța de apel a avut

îndoieli că vânzătorul B.M. ar fi dobândit, în proprietate, prin moștenire

legală, de la Z.A., aceste trei bunuri nemișcătoare, pentru lămurirea completă

a raporturilor juridice dintre părți, instanța era datoare să suplimenteze

probatoriile în acest sens.

Pe de altă parte, este adevărat că,

prin el însuși, certificatul de moștenitor suplimentar nr. 119 din 7 iunie 2002

nu reprezintă titlu de proprietate, numai că, vorbind de puterea doveditoare a

certificatului de moștenitor, art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici

și a activității notariale, dispune că „până la anularea sa prin hotărâre

judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința

calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor ce se cuvin fiecărui

moștenitor în parte”.

Sub acest aspect este de observat că

pârâtul M.M. a depus în recurs copie, nelegalizată, de pe sentința civilă nr. 1299

din 16 martie 2004 a Judecătoriei Botoșani din care rezultă că instanța, în

acel litigiu, a dispus anularea parțială atât a certificatului de moștenitor

nr. 1235/1993 eliberat de fostul Notariat de Stat al județului Botoșani privind

dezbaterea succesiunii soțului defunctei Z.A., cât și a certificatului de

moștenitor suplimentar nr. 119/2002 eliberat de BNP M.S.D., act care a stat la

baza contractului de vânzare-cumpărare exhibat de reclamantă ca temei a

prezentei acțiunii în revendicare.

Față de cele ce preced, se impune

admiterea recursului, casarea în parte a deciziei, în scopul rejudecării

apelului declarat de pârâtul M.M., urmând ca instanța de trimitere să solicite

atașarea dosarului Judecătoriei Botoșani în scopul de a verifica dacă sentința

de anulare a celor două certificate de moștenitor este ori nu definitivă și

irevocabilă și în ce proporție au fost anulate aceste certificate, pentru că de

o atare constatare depinde în mod hotărâtor temeinicia acțiunii în revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta B.M.L. prin procurator B.M. împotriva deciziei nr. 267 din 16

februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează în

parte și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat

de pârâtul M.M.

Păstrează celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 22 iunie 2005.