ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6291/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 61 din 26 februarie 2003, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamanta Ț.V. și a obligat pe pârâta SC P. SA Botoșani să restituie acesteia suprafața de 1670,57 mp teren situat în Botoșani, identificat prin expertiza Ț.C., respingând ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtă. A reținut instanța că sunt întrunite cerințele art. 2 lit. b) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul fiind preluat fără titlu în cursul anului 1990 de la reclamantă. Cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 14 iunie 1995 emis pârâtei în temeiul Legii nr. 15/1990 și a H.G.

nr. 834/1991, instanța a constatat pe cale incidentă nelegalitatea acestuia, în condițiile în care documentația întocmită nu cuprindea titlul în baza căruia unitatea deținătoare l-a dobândit. Față de ceilalți pârâți acțiunea s-a constatat a fi nefondată. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 54 din 17 iunie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P. SA Botoșani. A reținut instanța de apel că decizia nr. 502 din 1 decembrie 1989 de care pârâta se prevalează nu constituie titlu de preluare a terenului de la reclamantă, ci un act administrativ prin care pârâta a primit în administrare terenul, preluat însă de stat fără nici un titlu. Ca atare, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că potrivit expertizei, astfel cum a fost suplimentată, pe teren s-au identificat a fi executate cu autorizație numai două barăci metalice. Văzând că nici art. 49 din lege, invocat de pârâtă prin cerere reconvențională, nu-și avea aplicabilitate la speță, Curtea de apel a considerat corectă și soluția de respingere a cererii reconvenționale. Împotriva acestei decizii în termen legal SC P. SA Botoșani a declarat recursul de față, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. Sub un prim aspect, se consideră inadmisibilă cererea, în condițiile în care este o unitate privatizată, care a dobândit de la SC S. SA Botoșani patrimoniul, inclusiv terenul în cauză.

În al doilea rând, se susține că instanțele nu s-au pronunțat asupra unor mijloace de apărare sau probe administrate care dovedeau că restituirea în natură a întregului teren nu este posibilă, ceea ce atrăgea aplicarea art. 10 alin. (2) și art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Astfel, în timp ce la data preluării de la reclamantă terenul avea destinația de grădină și cultură de pomi, în prezent, terenul este betonat și amenajat pentru garaje și anexe aferente parcului auto al societății. S-au mai făcut aprecieri cu privire la necompetența expertului și la nerelevanța precizărilor acestuia vizând construcțiile de pe teren. Se mai susține că în mod nelegal ambele instanțe au ignorat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, care constituie titlu pentru recurentă și în fine, că nelegal s-a respins cererea reconvențională prin care se solicită inclusiv acordarea unui drept de retenție.

S-a atașat recursului copia unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară pentru evaluarea platformei de beton, a construcției metalice și a beciului. De asemenea, s-au depus în copie autorizația nr. 1 din 8 martie 1990 prin care Primăria Botoșani a încuviințat amplasarea pe teren a două barăci metalice pentru gararea mașinilor unității. Intimata-reclamantă, prin avocat, a depus concluzii scrise olograf, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge conform art. 312 C. proc. civ. potrivit următoarelor considerente. În anul 1974, înainte de scoaterea din circuitul civil a terenurilor, soții Ț.I. și Ț.V. au devenit proprietarii, prin cumpărare de la R.R., a unei suprafețe de 1460 mp teren pe care se găsea construită o casă și mai multe anexe.

Vânzătoarea era însă proprietara unei suprafețe mai mari de teren și a testat în favoarea noilor săi vecini, aceeași soți Ț., în aceeași zi, 28 februarie 1974, suprafața de 2230 mp teren, pe care aceștia, conform afirmațiilor din acțiunea formulată de reclamantă, l-au stăpânit din aceeași zi sub nume de proprietar, netulburați și public. R.R. a decedat abia la 1 august 1996, în Israel. După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta a obținut certificatul de moștenitor nr. 33 din 6 aprilie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public E.R. din Botoșani care a atestat că aceasta este unica moștenitoare a suprafeței de 2230 mp teren, dobândit prin legat. La notificarea adresată pârâtei SC P. SA privind restituirea unei suprafețe de 1700 mp teren, SC P. SA nu a contestat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, ci, considerând că a intrat cu titlu valabil, de la stat, în posesia terenului, a indicat reclamantei să se adreseze Statului.

Această susținere, care formează și primul motiv al prezentului recurs, a fost corect respinsă de ambele instanțe, în lipsa probării de către pârâtele SC P. SA, respectiv Primăria Botoșani, care a transmis primeia în administrare terenul, a existenței vreunui titlu în temeiul căruia s-a luat de la autoarea reclamantei, în anul 1989 sau anterior, bunul imobil în discuție. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată mai întâi că aprecierile de fapt privind caracterul provizoriu sau nu al unei construcții nu intră în căderea sa, fiind de atributul exclusiv al instanțelor cu rol devolutiv. Oricum însă, astfel cum relevă înscrisurile de la dosar, între scopul pentru care în decembrie 1989 recurenta a solicitat terenul și destinația pe care i-a dat-o în prezent este o diferență apreciabilă, aprobările administrative invocate fiind și ele, încălcate.

Cu privire la pretinsa lipsă de competență a expertului pentru identificarea construcțiilor, aceasta este nerelevantă în raport cu dispozitivul hotărârii de fond atacate, care se referă numai la teren. De aceea, nici ultimul motiv de recurs nu poate fi primit, recurenta având posibilitatea să-și ridice construcțiile metalice pentru care în 1990 a obținut autorizația să le amplaseze. Pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat iar conform art. 274 C. proc. civ. în limita dovezilor administrate, recurenta va fi obligată și la cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Botoșani împotriva deciziei civile nr. 54 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava Obligă recurenta la 8.418.000 lei cheltuieli de judecată către intimata Ț.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.