ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

În temeiul art. 322 pct. 4 C. proc.

civ. N.M.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 7342 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe considerentul că judecarea cauzei s-a făcut cu rea

credință, doi membri ai completului fiind colaboratori ai fostei securități.

În demersul judiciar al soluționării

prezentei acțiuni, revizuienta și-a extins temeiul juridic al cererii sale și

pe dispozițiunile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., deoarece instanța a omis să se

pronunțe în legătura cu atribuirea unui teren în echivalent.

Cererea de revizuire urmează a fi

respinsă pentru următoarele considerente:

Reclamanta R.N.M. a solicitat în

contradictoriu cu Primăria Municipiului București prin primar rectificarea

dispoziției nr. 5484 din 6 martie 2006 a Primarului Municipiului București în sensul de a-i fi atribuit un teren în valoare echivalentă sau un apartament într-o

vilă în schimbul terenului în suprafață de 359,92 mp, preluat de stat abuziv și

pentru care i-au fost acordate despăgubiri.

Tribunalul București, secția a II-a

civilă, a admis excepția lipsei de legitimare procesuală pasivă a Ministerului

Apărării Naționale iar pe fond a respins acțiunea reclamantei ca nefondată,

reținând că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor

legale în materie.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă, prin decizia nr. 33 din 13 februarie 2007 a respins apelul contestatoarei și a menținut sentința, concluzionând că instanța de fond a

făcut o corectă aplicare a dispozițiunilor legale în materie – respectiv Legea

nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 – care stabilesc modalitățile de acordare a

măsurilor reparatorii în privința imobilelor preluate de stat în mod abuziv.

Prin decizia nr. 73342 din 1

noiembrie 2007 a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte de Casație și

Justiție a constatat nul recursul declarat de reclamanta R.N.M. împotriva

deciziei nr. 331 din 13 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs nu a rezultat

concret în ce consta motivele de nelegalitate, lipsa temeiului legal ori

încălcarea și aplicarea greșită a legii, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., text legal pe care recurenta și-a întemeiat recursul. Mai mult,

susținerile reclamantei din motivarea recursului nu au putut fi încadrate în

niciunul din temeiurile legale de casare sau modificare a hotărârii recurate –

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., cu excepția cazului prevăzut la pct. 7, revizuirea este admisibilă numai

cu privire la hotărârile de fond, chiar dacă nu s-a exercitat calea ordinară de

atac a apelului, precum și la cele pronunțate de către instanța de recurs, dacă

a rezolvat fondul litigiului.

În cauză însă cererea de revizuire

este formulată împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

care recursul s-a constatat nul, astfel că, nefiind vorba de o hotărâre de

evocare a fondului, cererea de revizuire nu poate fi primită.

În afară de aceasta, depășind chiar

impedimentul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., deși existența acestuia

reprezintă o cerință de admisibilitate a cererii de sesizare, revizuienta nu a

probat împrejurarea potrivit căreia decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție ar fi fost pronunțată în condițiile săvârșirii unei infracțiuni în

legătură cu pricina de către judecătorii incriminați în cererea sa.

În același cadru ipotetic vizat de

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în speță nu putea opera nici motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. – care reprezintă o

aplicare a principiului disponibilității și care se referă la inadvertențele

dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce s-a pronunțat. Faptul că prin contestația

la dispoziția nr. 5484/2006 a Primarului municipiului București R.N.M. a

solicitat acordarea măsurilor reparatorii în natură sub forma acordării unui

teren în schimb și i-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor,

nu reprezintă o încălcare a principiului de referință consacrat de art. 129

pct. 6 C. proc. civ., ci un act de judecată, de apreciere a instanței, operat

în limitele legale ale art. 1 din Legea nr. 10/2001, care nu cade sub incidența

controlului exercitat pe calea extraordinară a revizuirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a

deciziei nr. 7342 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de R.N.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 februarie 2010

.