ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3752/2003

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 843 din 20 iulie 1998

Judecătoria Videle a respins ca nefondată acțiunea formulată de M.A. în

contradictoriu cu Comisia județeană Teleorman pentru aplicarea Legii nr. 18/1991

și Comisia locală Trivale Moșteni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 având ca

obiect reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie pentru

suprafața de 2,26 ha teren agricol.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat

apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2059 din 14

octombrie 1998 a Tribunalului Teleorman, secția civilă.

Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie

1999 la Curtea de Apel București M.A. a formulat o contestație în anulare a

deciziei civile nr. 1324/1999 a acelei instanțe.

Această contestație în anulare a fost

soluționată prin decizia civilă nr. 1985 din 15 septembrie 1999 de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă fiind respinsă ca nefondată.

Recursul declarat împotriva deciziei date în

apel a fost de asemenea respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1324

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, la 1 iunie 1999.

Prin cererea înregistrată la 14 octombrie 1999 M.A.

a solicitat revizuirea deciziei nr. 1324 din 1 iunie 1999 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, cerere de revizuire care a fost respinsă ca

tardivă prin decizia aceleiași instanțe nr. 2937 din 10 noiembrie 1999.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs M.A.

prin mandatarul D.G. invocând motive ce vizau nelegalitatea și netemeinicia.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin

decizia nr. 749 din 7 martie 2000  a respins ca inadmisibil recursul reținând

în esență că decizia împotriva căreia s-a formulat recurs având caracter

irevocabil, aceasta nu mai putea fi atacată cu un nou recurs.

Și împotriva acestei din urmă decizii au

declarat recurs M.A. și D.G., reiterând în esență susținerile făcute în

celelalte faze procesuale.

Prin decizia nr. 51 din 6 noiembrie 2000 Curtea

Supremă de Justiție, Completul de 9 judecători a respins ca inadmisibil

recursul reținând că din coroborarea dispozițiilor art. 299 și art. 377 alin. (2)

pct. 4 din C. proc. civ. rezultă că hotărârile irevocabile nu sunt supuse

recursului, iar decizia atacată având un astfel de caracter, exercitarea

împotriva acesteia a unei căi de atac ordinare nu este admisibilă.

Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2000 M.A.

a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 749 din 7 martie 2000

a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, și a deciziei nr. 51 din 6

noiembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, Completul de 9 judecători.

Prin decizia nr. 26 din 12 martie 2001 Curtea

Supremă de Justiție a disjuns contestația în anulare formulată de M.A. împotriva

deciziei nr. 749 din 7 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă

și a trimis-o spre soluționare la secția civilă a Curții Supreme de Justiție. A

respins ca nefondată contestația în anulare formulată de M.A. împotriva

deciziei nr. 51 din 6 noiembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, Completul de

9 judecători.

Ca urmare a disjungerii celor două cereri de

contestație în anulare s-a format pe rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă

dosarul nr. 1812/2001.

Prin contestația în anulare formulată împotriva

deciziei nr. 749 din      7 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție M.A. invocă

ca temei de drept dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea

fiind rezultatul unei greșeli materiale în sensul că instanța nu a cercetat

actele depuse la dosar și a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere

privind daunele morale.

Examinând decizia atacată în raport de criticile

formulate și de dispozițiile legale se rețin următoarele:

Contestația în anulare reglementată de art. 317

și art. 318 C. proc. civ. este o cale de atac extraordinară de retractare ale

cărei condiții de exercițiu și motive sunt limitativ prevăzute de lege.

Astfel, în conformitate cu art. 317 alin. (1)

din C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în

anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina

nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii (pct.1) și când hotărârea a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență (pct.2) numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile

ordinare de atac.

Totodată potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (2)

din același cod contestația poate fi primită pentru motivele sus-menționate în

cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța

le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a

fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 318

alin. (1) din C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli

materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte,

a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În cauză decizia nr. 749 din 7 martie 2000 a Curții

Supreme de Justiție, secția civilă a analizat și motivat în detaliu

inadmisibilitatea recursului.

În același timp, respingându-se recursul ca

inadmisibil examinarea oricărui alt motiv de casare din cele invocate nu mai

era utilă cauzei, lipsa acestei examinări neputând fi deci considerată o

omisiune, că din greșeală nu s-a cercetat vreunul din motivele de recurs.

De altfel este cunoscut că pe calea contestației

în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată, respectiv de

apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația

în anulare fiind, astfel cum s-a arătat, o cale extraordinară de atac, deci de

retractare.

Așa fiind, contestația în anulare formulată

împotriva deciziei nr. 749 din 7 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție este

nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de M.A.

împotriva deciziei nr. 749 din 7 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  1 octombrie 2003.