ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2244/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 176/2000, pe

rolul Judecătoriei Videle, reclamantul B.T. a chemat în judecată Comisia

Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor și Comisia locală Cosmești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,

solicitând instanței anularea titlului de proprietate nr. 2800063 din 27 iunie 1995,

eliberat de Comisia Județeană Teleorman.

În considerentele acțiunii, reclamantul a arătat

în esență că în locul terenului pe care l-a avut, aflat în vatra satului (unde

de altfel se află și casa de locuit) a fost pus în posesie cu un teren

degradat, pe care se află o sondă dezafectată.

Judecătoria Videle, prin sentința civilă nr. 238

din 29 februarie 2000, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că, deși legal

citat, reclamantul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține cererea și

nici nu a prezentat acte care să ateste că titlul de proprietate emis, ar fi

lovit de nulitate relativă.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei

sentințe a fost respins ca tardiv de Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin

decizia nr. 1008 A din 2 noiembrie 2001.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că

reclamantul nu a exercitat apelul în termenul de 15 zile de la comunicarea

hotărârii atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc.

civ.

Astfel, hotărârea primei instanțe i-a fost

comunicată reclamantului la 13 martie 2000, iar apelul a fost înregistrat la 9

octombrie 2001, cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege.

Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de

către reclamant, care a invocat faptul că în mod greșit nu s-a dispus anularea

titlului de proprietate, întrucât în acest titlu trebuia inclus terenul deținut

de el anterior cooperativizării.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

constatând lipsa părților la termenul din 29 ianuarie 2002, a dispus

suspendarea judecății conform cu art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

Recursul declarat împotriva încheierii de

suspendare a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, care,

prin decizia nr. 3065 din 18 septembrie 2002 a trimis cauza la aceeași

instanță, pentru continuarea judecății.

După casarea cu trimitere, prin decizia nr. 548

din 11 martie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat

nul recursul formulat de reclamantul B.T. împotriva deciziei pronunțată de

tribunal.

Instanța a reținut că, întrucât

apelul a fost respins ca tardiv, pe calea recursului, nu puteau fi valorificate

decât critici vizând această soluție și nu critici ce antamează fondul cauzei.

Reclamantul a declarat un alt recurs și

împotriva acestei decizii pronunțate de Curtea de Apel București.

Recursul este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Este de reținut că acțiunea care face obiectul

prezentei cauze a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, apoi

apelul declarat împotriva sentinței a fost soluționat de către tribunal, iar

recursul declarat împotriva deciziei tribunalului a fost soluționat de Curtea

de apel, care a pronunțat o hotărâre irevocabilă.

În consecință, cauza a parcurs cele două grade

de jurisdicție reglementate în sistemul judiciar român, iar împotriva hotărârii

pronunțate în apel s-a exercitat și calea extraordinară de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4

C. proc. civ., hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat

fondul pricinii, este irevocabilă, iar potrivit art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională.

Hotărârea atacată nu se înscrie în nici una din

categoriile menționate de textul mai sus citat, neexistând potrivit

reglementărilor procedurale în vigoare, posibilitatea de a formula „recurs la recurs”.

Pe cale de consecință, recursul formulat de

reclamantul B.T., va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul

B.T. împotriva deciziei nr. 548 din 11 martie 2003 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2004.