ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2244/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2244/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 176/2000, pe rolul Judecătoriei Videle, reclamantul B.T. a chemat în judecată Comisia Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia locală Cosmești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, solicitând instanței anularea titlului de proprietate nr. 2800063 din 27 iunie 1995, eliberat de Comisia Județeană Teleorman. În considerentele acțiunii, reclamantul a arătat în esență că în locul terenului pe care l-a avut, aflat în vatra satului (unde de altfel se află și casa de locuit) a fost pus în posesie cu un teren degradat, pe care se află o sondă dezafectată.
Judecătoria Videle, prin sentința civilă nr. 238 din 29 februarie 2000, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că, deși legal citat, reclamantul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține cererea și nici nu a prezentat acte care să ateste că titlul de proprietate emis, ar fi lovit de nulitate relativă. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv de Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin decizia nr. 1008 A din 2 noiembrie 2001. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamantul nu a exercitat apelul în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată reclamantului la 13 martie 2000, iar apelul a fost înregistrat la 9 octombrie 2001, cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a invocat faptul că în mod greșit nu s-a dispus anularea titlului de proprietate, întrucât în acest titlu trebuia inclus terenul deținut de el anterior cooperativizării. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, constatând lipsa părților la termenul din 29 ianuarie 2002, a dispus suspendarea judecății conform cu art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, care, prin decizia nr. 3065 din 18 septembrie 2002 a trimis cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății. După casarea cu trimitere, prin decizia nr. 548 din 11 martie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat nul recursul formulat de reclamantul B.T.
împotriva deciziei pronunțată de tribunal. Instanța a reținut că, întrucât apelul a fost respins ca tardiv, pe calea recursului, nu puteau fi valorificate decât critici vizând această soluție și nu critici ce antamează fondul cauzei. Reclamantul a declarat un alt recurs și împotriva acestei decizii pronunțate de Curtea de Apel București. Recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Este de reținut că acțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, apoi apelul declarat împotriva sentinței a fost soluționat de către tribunal, iar recursul declarat împotriva deciziei tribunalului a fost soluționat de Curtea de apel, care a pronunțat o hotărâre irevocabilă.
În consecință, cauza a parcurs cele două grade de jurisdicție reglementate în sistemul judiciar român, iar împotriva hotărârii pronunțate în apel s-a exercitat și calea extraordinară de atac a recursului. Potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii, este irevocabilă, iar potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Hotărârea atacată nu se înscrie în nici una din categoriile menționate de textul mai sus citat, neexistând potrivit reglementărilor procedurale în vigoare, posibilitatea de a formula „recurs la recurs”.
Pe cale de consecință, recursul formulat de reclamantul B.T., va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B.T. împotriva deciziei nr. 548 din 11 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.