ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2195/2003

S-a luat în examinare  cererea de reviuzuire formulată  de

P.Ș.I.și I.N. împotriva deciziei nr. 1356  din 29 mai 2002  a Curții de Apel

București – Secția a IV – a civilă.

La apelul

nominal  se prezintă revizuientele P.Ș.I.prin mandatar P.S.  T. A. și

I.N.personal, intimatul S.C.M.prin avocat S.T.și mandatar S.P., lipsind

intimatele Prefectura județului Teleorman – Comisia județeană de aplicare  a

Legii nr.18/1991 și Primăria comunei Călmățuiu de Jos – Comisia locală de

aplicare a Legii nr.18/1991.

P.Ș.T.A.,

mandatarul revizuientei, neavând studii juridice este îndrumat să depună

concluzii scrise.

Revizuienta

I.N.solicită admiterea cererii de revizuire.

Avocat

S.T.solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra cererii

de revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

de revizuire înregistrată la 11 mai 2002, P.Ș.I.și I.N.au solicitat

desființarea deciziei nr. 1356 din 29 mai 2002 a Curții de Apel București –

secția a IV – a civilă, pretins contradictorie cu decizia nr. 757 din 20 martie

2002 pronunțată de aceeași instanță.

Referitor la

cererea de revizuire:

Prin cererea

înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr. 400 din 26 ianuarie 2001,

reclamanta P.Ș.I.a solicitat să fie obligat  pârâtul S.M.să-i lase în deplină

proprietate și pașnică folosință suprafața de 500 m.p. teren; să se stabilească

hotarul despărțitor dintre cele două proprietăți, iar pârâtul să fie obligat

să-și ridice construcțiile aflate pe terenul reclamantei, cu cheltuieli de

judecată.

Judecătoria

Roșiorii de Vede, prin sentința civilă nr.1784 din 25 iunie 2001, a respins ca

nefondată acțiunea.

Soluția a fost

menținută prin decizia nr.1020/A din 7 noiembrie 2001 a Tribunalului Teleorman

– secția civilă.

Curtea de Apel

București – secția a IV – a civilă, prin decizia nr. 757 din 20 martie 2002, a

admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, pe care

a modificat-o în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte și a

schimbat în tot sentința primei instanțe admițând în parte acțiunea; a fost

obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața

de 414,43 m.p. teren intravilan situat în vatra comunei Călmățuiu de Jos,

județul Teleorman, identificat conform raportului de expertiză și schiței anexe

întocmite de expert G. I.

Într-un alt

litigiu, Judecătoria Roșiorii de Vede, prin sentința civilă nr. 2741 din 1

octombrie 2001 a respins acțiunea pentru anulare titlu de proprietate formulată

de reclamantele P.Ș.I.și I.N.în contradictoriu cu pârâții S.M., Comisia

județeană Teleorman pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și Primăria comunei

Călmățui.

Sentința

menționată a rămas definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr.

1109/A din 19 decembrie 2001 a Tribunalului Teleorman – Secția civilă – și

irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr.1356 din 29 mai

2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C.proc.civ., revizuirea se poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Pentru aceasta

este necesar, printre altele, să fi existat triplă identitate de elemente:

părți, obiect, cauză.

În speță, nu

este vorba de aceeași cauză, întrucât, în primul litigiu (în care s-a pronunțat

decizia nr. 757 din 20 martie 2002) s-a soluționat o acțiune în revendicare a

unei suprafețe de 500 m.p. teren, iar în litigiul în care s-a pronunțat decizia

nr. 1356 din 29 mai 2002 s-a solicitat anularea titlului de proprietate emis

pentru 3,21 ha teren.

Așadar, cele

două hotărâri, pretins potrivnice, au la bază cereri de chemare în judecată cu

obiecte diferite: revendicare și anulare titlu de proprietate.

Pe de altă

parte, este incontestabil că nu există nici identitate de părți.

Astfel, în primul

proces au fost părți P.Ș.I.– reclamantă și S.M.– pârât, iar în cel de al doilea

P.Ș.I.și I.N.– reclamante, S.M., Comisia județeană Teleorman pentru aplicarea

Legii nr.18/1991 și Primăria comunei Călmățui – pârâți.

Așa fiind, cum

nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc.civ., cererea de revizuire

urmează a fi respinsă.

În temeiul

art. 274 C.proc.civ., revizuientele vor fi obligate la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge

cererea de revizuire formulată de P.Ș.I.și I.N.împotriva deciziei nr. 1356 din

29 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă.

Obligă pe

revizuienți la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată față de intimatul S.M..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  27 mai  2003.