ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2195/2003

S-a luat în examinare cererea de reviuzuire formulată de P.Ș.I.și I.N. împotriva deciziei nr. 1356 din 29 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă. La apelul nominal se prezintă revizuientele P.Ș.I.prin mandatar P.S. T. A. și I.N.personal, intimatul S.C.M.prin avocat S.T.și mandatar S.P., lipsind intimatele Prefectura județului Teleorman – Comisia județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 și Primăria comunei Călmățuiu de Jos – Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991. P.Ș.T.A., mandatarul revizuientei, neavând studii juridice este îndrumat să depună concluzii scrise. Revizuienta I.N.solicită admiterea cererii de revizuire. Avocat S.T.solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la 11 mai 2002, P.Ș.I.și I.N.au solicitat desființarea deciziei nr. 1356 din 29 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă, pretins contradictorie cu decizia nr. 757 din 20 martie 2002 pronunțată de aceeași instanță. Referitor la cererea de revizuire: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede sub nr. 400 din 26 ianuarie 2001, reclamanta P.Ș.I.a solicitat să fie obligat pârâtul S.M.să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 500 m.p. teren; să se stabilească hotarul despărțitor dintre cele două proprietăți, iar pârâtul să fie obligat să-și ridice construcțiile aflate pe terenul reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Roșiorii de Vede, prin sentința civilă nr.1784 din 25 iunie 2001, a respins ca nefondată acțiunea. Soluția a fost menținută prin decizia nr.1020/A din 7 noiembrie 2001 a Tribunalului Teleorman – secția civilă. Curtea de Apel București – secția a IV – a civilă, prin decizia nr. 757 din 20 martie 2002, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte și a schimbat în tot sentința primei instanțe admițând în parte acțiunea; a fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 414,43 m.p.

teren intravilan situat în vatra comunei Călmățuiu de Jos, județul Teleorman, identificat conform raportului de expertiză și schiței anexe întocmite de expert G. I. Într-un alt litigiu, Judecătoria Roșiorii de Vede, prin sentința civilă nr. 2741 din 1 octombrie 2001 a respins acțiunea pentru anulare titlu de proprietate formulată de reclamantele P.Ș.I.și I.N.în contradictoriu cu pârâții S.M., Comisia județeană Teleorman pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și Primăria comunei Călmățui. Sentința menționată a rămas definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr. 1109/A din 19 decembrie 2001 a Tribunalului Teleorman – Secția civilă – și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr.1356 din 29 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C.proc.civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pentru aceasta este necesar, printre altele, să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect, cauză. În speță, nu este vorba de aceeași cauză, întrucât, în primul litigiu (în care s-a pronunțat decizia nr. 757 din 20 martie 2002) s-a soluționat o acțiune în revendicare a unei suprafețe de 500 m.p. teren, iar în litigiul în care s-a pronunțat decizia nr. 1356 din 29 mai 2002 s-a solicitat anularea titlului de proprietate emis pentru 3,21 ha teren.

Așadar, cele două hotărâri, pretins potrivnice, au la bază cereri de chemare în judecată cu obiecte diferite: revendicare și anulare titlu de proprietate. Pe de altă parte, este incontestabil că nu există nici identitate de părți. Astfel, în primul proces au fost părți P.Ș.I.– reclamantă și S.M.– pârât, iar în cel de al doilea P.Ș.I.și I.N.– reclamante, S.M., Comisia județeană Teleorman pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și Primăria comunei Călmățui – pârâți. Așa fiind, cum nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc.civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă. În temeiul art. 274 C.proc.civ., revizuientele vor fi obligate la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge cererea de revizuire formulată de P.Ș.I.și I.N.împotriva deciziei nr. 1356 din 29 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă. Obligă pe revizuienți la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată față de intimatul S.M.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.